Lucerna este denumită şi „tatăl tuturor plantelor”, datorită efectelor sale terapeutice deosebite. În această plantă se găsesc opt aminoacizi esenţiali. De asemenea, conţine o cantitate mare de beta-caroten, vitaminele B, C, D, E şi K, U, precum şi minerale (potasiu, fier, calciu, fosfor). Fiecare gram de lucernă conţine 8.000 UI vitamina A şi între 20.000 UI şi 80.000 UI de vitamina K.
- Pentru a vă păstra constant nivelul tensiunii arteriale, amestecaţi suc de usturoi în cantitate egală cu alcool de 40 de grade şi luaţi o linguriţă de două ori pe zi, timp de zece zile pe lună.
- Sucul proaspăt de gutui face adevărate minuni în vindecarea insuficienţei pancreatice. Se bea de trei ori pe zi câte o jumătate de pahar.
- Beţi zilnic două căni cu ceai de muşeţel (nu trebuie să fiarbă, pentru a-şi păstra uleiurile volatile), pentru că aşa veţi elimina toxinele acumulate în organism, fără a suprasolicita rinichii.
Atât în România, unde este un adevărat simbol naţional, cât şi în alte părţi ale lumii, stejarul este folosit din timpuri străvechi în scopuri curative. Are un conţinut ridicat de tanin şi o mulţime de proprietăţi astringente. Coaja de stejar a devenit un medicament naturist clasic, fiind un ingredient esenţial în ceaiurile antidiareice. 
Napii sunt unii dintre cei mai de nădejde luptători contra bolilor, chiar şi a celor mai grave accidente vasculare cerebrale, cancere, depuneri de săruri sau a excesului de colesterol. Bulbii conţin o cantitate mare de fier, fapt pentru care sunt recomandaţi persoanelor cu anemie. Napul este indispensabil în profilaxia şi în vindecarea afecţiunilor sistemului cardiovascular, deoarece preparatele din flori, frunze şi tulpini ajută la curăţarea sângelui.
Curele cu suc, ceai şi infuzie de napi, administrate concomitent cu consumul de preparate din napi, favorizează îmbunătăţirea metabolismului lipidic şi duce la îmbunătăţirea stării bolnavilor cu afecţiuni cardiace.
Leurda este bogată în carotenoizi, vitaminele A şi C, levuloză, ulei eteric complex şi săruri minerale de calciu, fier, fosfor, sodiu, cupru, iar frunzele sale au un puternic miros de usturoi, ceea ce i-a şi atras numele de usturoi sălbatic. Proprietăţile terapeutice ale leurdei reliefează, în primul rând, rolul depurativ, respectiv capacitatea de curăţire a sângelui, ficatului, stomacului şi intestinelor. Se recomandă să se consume zilnic leurdă proaspătă, sub formă de salată, timp de două-trei săptămâni, iar una dintre mesele de peste zi să fie numai o salată de crudităţi. 
Ridichea neagră sau de iarnă este un aliment pe care îl putem folosi ca un bun aliat în multe afecţiuni. Nu trebuie decât să o consumăm ca atare sau sub formă de suc ori de sirop. 
Remf, Aristolochia clematitis, cucurbeţica sau mărul-lupului. Sunt doar câteva dintre denumirile sub care este cunoscută această plantă miraculoasă, ce poate fi procurată de la magazinele naturiste şi care are efecte excelente, mai ales în lupta cu cancerul. 
Nuca are în compoziţie o suită de substanţe nutritive, drept pentru care este recomandată persoanelor anemice, convalescente sau cu distrofie alimentară ori epuizare nervoasă. Miezul de nucă se foloseşte fărâmiţat bine, altfel poate provoca indigestie. Doza recomandată este de până la șapte nuci, altfel riscaţi să vă confruntaţi cu dureri de cap, spasme stomacale sau constipaţie. Se consumă un amestec format din cantităţi egale de miez de nuci pisat, caşcaval ras şi stafide. Făina de nuci obţinută prin măcinare, amestecată cu stafide, combate durerile cardiace. 
- Rădăcina de măcriş se foloseşte în cure de detoxifiere şi în tratamentul afecţiunilor ficatului. Rădăcina se macină şi se consumă ca atare sau sub formă de decoct, obţinut prin fierberea timp de trei minute a unei linguriţe cu pulbere într-o cană cu apă. Cura durează o lună.
Principala acţiune a şofranului este aceea de reglator hormonal, această minunată plantă medicinală fiind extrem de utilă în tratamentul impotenţei, sterilităţii, ejaculării precoce, acneei, slăbiciunii fizice şi în unele afecţiuni psihice. Consumat în cantităţi mici, şofranul poate întârzia efectele îmbătrânirii şi înviora creierul. 
Cerenţelul înfloreşte din mai până în octombrie, dar în scopuri terapeutice sunt folosite în special rădăcinile, dar şi florile şi frunzele. Acestea conţin eugenol, o substanţă cu miros plăcut, ce aminteşte de aroma cuişoarelor, concentraţia fiind mai mare primăvara şi toamna, motiv pentru care se recomandă să se facă recoltarea în aceste anotimpuri. Planta medicinală este cunoscută pentru eficienţa cu care opreşte sângerarea gingiilor afectate de parodontoze, pentru dezinfectarea rapidă a rănilor, vindecarea diareii, fiind aplicată cu încredere în medicină, în general, şi în stomatologie, în special.