Cresonul - Lepidium sativum - este o plantă erbacee legumicolă anuală din familia cruciferelor, cu flori albe mici. Cresonul este cultivat pentru frunzele sale, ce sunt întrebuinţate ca salată sau drept condiment. Deşi există aproximativ 40 de specii de creson, cel mai des utilizate sunt cresonul de fântână, condurul-doamnei şi gălbenelele alpestre.
Bun regenerator celular
Cresonul conţine uleiuri esenţiale sulfurate, substanţe ce acţionează asupra bronşitelor cronice, tusei persistente, catarului pulmonar, dar şi a tusei convulsive. Alte substanţe benefice asupra organismului şi care se regăsesc în compoziţia cresonului sunt: carotenul, sulful şi calciul. Mulţumită compoziţiei sale, planta se dovedeşte a fi şi un tonic, un regenerator celular, redând supleţea pielii şi a părului. Sucul, ce se obţine prin introducerea frunzelor proaspete la centrifugă, poate fi utilizat cu succes în prevenirea bolilor contagioase, a oboselii, a anemiei, dar şi pentru drenarea şi stimularea ficatului, a rinichilor şi a stomacului. Efectele acestui suc sunt excelente, cu condiţia să fie băut imediat.
Vă doare capul? Durerile sunt provocate cel mai adesea de stres? Nimic mai simplu. Totul dispare dacă veţi consuma la nevoie o cană cu ceai obţinut din pălării de floarea-soarelui. Pentru o eficacitate sporită se recomandă să înmuiaţi feşe sterile în ceai, pe care ulterior le aplicaţi pe tâmple. Persoanelor cu sensibilitate mare la răceli şi gripe li se recomandă tinctura de petale de floarea-soarelui, acestea având o putere extraordinară în creşterea imunităţii. Mod de preparare: se taie foarte fin petalele de floarea-soarelui, se pun într-un borcan până se umple trei sferturi şi se toarnă deasupra alcool. Se lasă la macerat două săptămâni, apoi se filtrează. Se recomandă o linguriţă de trei ori pe zi, diluată într-o jumătate de pahar cu apă, timp de trei săptămâni. 
Chimenul este printre puţinele condimente originare din România, fiind utilizat la scară largă în trecut în tratarea diverselor afecţiuni. Decoctul şi ceaiul din seminţe de chimen se dădeau pe vremuri copiilor, mici pentru a scăpa de bube şi pentru a estompa durerile de burtă. De asemenea, fetele se spălau cu zeamă de chimen călduţă, pentru a avea faţa curată. Chimenul fiert în lapte sau în apă se lua pentru bolile de inimă, iar pisat şi pus cu puţin unt pe burtă era considerat remediul excelent contra durerilor de stomac. Ceaiul din chimen era eficient şi împotriva răcelilor. Studii recente reflectă eficienţa chimenului în ceea ce priveşte colonul iritabil, astenia, colita şi mirosul neplăcut al respiraţiei. 
Lipsa totală a apetitului sexual la femei, cunoscută sub numele de frigiditate, îşi găseşte rezolvarea folosind metodele naturiste. Având drept cauze principale factori psihici, cum ar fi raporturi sexuale inadecvate, stresul sau oboseala cronică, boli ale organelor genitale şi, nu în ultimul rând, teama de sarcină, frigiditatea afectează, în acest moment, trei femei din zece. Lipsa libidoului poate fi prevenită printr-o viaţă cât mai echilibrată, evitarea pe cât posibil a stresului şi crearea unei bune dispoziţii, precum şi respectarea regulilor de igienă intimă. Se recomandă consumul a cât mai multor legume (usturoi, ceapă, morcovi, spanac, ovăz, grâu, ardei, ouă, roşii, salată verde), dar şi a fructelor şi a tărâţelor. 
Cicoarea, pe numele ei ştiinţific Chihorium intybus, este o plantă pe cât de frumosă la aspect, pe atât de folositoare în medicina naturistă. Creşte pe pajişti şi fâneţe, pe marginea drumurilor, dar şi în grădini şi se pretează chiar la cultivarea în scopuri terapeutice. Principalele boli în care este indicată sunt: furunculoză şi acnee (administrată sub formă de ceai, în asociaţie cu rădăcină de brusture şi trei-fraţi-pătaţi), în angiocolite, deschinezii biliare, constipaţii cronice, tuse, insuficienţă cardiacă, seboree. Extern este folosită în vindecarea rănilor şi tăieturilor. 
Mărarul, cunoscut de marele public doar pentru virtuţile lui culinare, este şi un medicament extrem de eficient, pus la dispoziţie de generoasa mamă natură. Pe numele ştiinţific Anethum graveolens, mărarul este o plantă anuală, ce înfloreşte spre sfârşitul lunii iulie până la începutul lui septembrie. 
În această perioadă de vară, cu temperaturi de peste 35 de grade, trebuie să ne hidratăm bine şi acest lucru se face şi prin consumarea unor legume şi fructe bogate în apă. Unul dintre aceste alimente este castravetele. Castraveţii sunt originari din îndepărtata Indie şi există atestări documentare despre folosirea lor în alimentaţie încă de peste 3.000 de ani. Primii de pe continentul european care au consumat castraveţi au fost grecii, iar apoi romanii. 
Osul-iepurelui este o pantă pe jumătate ierboasă, pe jumătate lemnoasă, spinoasă, ramificată, înaltă de 20-60 cm şi are o rădăcină ce ajunge lesne la 60 cm. Florile sunt foarte decorative, de culoare roz-purpuriu, şi sunt aşezate câte una sau două imediat sub frunze. Fructul acestei plante este o păstaie de formă ovală, ce are trei seminţe. 
Boala Crohn este o afecţiune inflamatorie intestinală, ce cauzează inflamaţia şi ulceraţia tractului digestiv. Poate afecta orice porţiune a tubului digestiv, dar are predilecţie pentru partea terminală a intestinului subţire (ileon) şi a intestinului gros (colon). Boala este deseori întâlnită la mai mulţi membri ai aceleiaşi familii (transmitere genetică). 
Fraţi buni cu „marele” dovleac, dovleceii proaspeţi şi suculenţi, cu coaja fină ca pielea unui bebeluş, constituie încă din vechime un leac imbatabil în lupta cu numeroase maladii. Bogaţi în apă (aproape 95% din masa lor) şi conţinând din belşug fosfor, potasiu, carbon, magneziu, calciu, dar şi vitaminele A, B, C şi E şi antioxidanţi carotenoizi, aceste legume contribuie la menţinerea sănătăţii ochilor, reduce riscul de infarct şi de accidente vasculare, au rol benefic în scăderea tensiunii arteriale, previn cancerul de colon şi, nu în ultimul rând, ne feresc de astm. Se recomandă copiilor, persoanelor aflate în convalescenţă, dar şi celor care au probleme cu greutatea.