Mărarul, cunoscut de marele public doar pentru virtuţile lui culinare, este şi un medicament extrem de eficient, pus la dispoziţie de generoasa mamă natură. Pe numele ştiinţific Anethum graveolens, mărarul este o plantă anuală, ce înfloreşte spre sfârşitul lunii iulie până la începutul lui septembrie. 
În această perioadă de vară, cu temperaturi de peste 35 de grade, trebuie să ne hidratăm bine şi acest lucru se face şi prin consumarea unor legume şi fructe bogate în apă. Unul dintre aceste alimente este castravetele. Castraveţii sunt originari din îndepărtata Indie şi există atestări documentare despre folosirea lor în alimentaţie încă de peste 3.000 de ani. Primii de pe continentul european care au consumat castraveţi au fost grecii, iar apoi romanii. 
Osul-iepurelui este o pantă pe jumătate ierboasă, pe jumătate lemnoasă, spinoasă, ramificată, înaltă de 20-60 cm şi are o rădăcină ce ajunge lesne la 60 cm. Florile sunt foarte decorative, de culoare roz-purpuriu, şi sunt aşezate câte una sau două imediat sub frunze. Fructul acestei plante este o păstaie de formă ovală, ce are trei seminţe. 
Boala Crohn este o afecţiune inflamatorie intestinală, ce cauzează inflamaţia şi ulceraţia tractului digestiv. Poate afecta orice porţiune a tubului digestiv, dar are predilecţie pentru partea terminală a intestinului subţire (ileon) şi a intestinului gros (colon). Boala este deseori întâlnită la mai mulţi membri ai aceleiaşi familii (transmitere genetică). 
Fraţi buni cu „marele” dovleac, dovleceii proaspeţi şi suculenţi, cu coaja fină ca pielea unui bebeluş, constituie încă din vechime un leac imbatabil în lupta cu numeroase maladii. Bogaţi în apă (aproape 95% din masa lor) şi conţinând din belşug fosfor, potasiu, carbon, magneziu, calciu, dar şi vitaminele A, B, C şi E şi antioxidanţi carotenoizi, aceste legume contribuie la menţinerea sănătăţii ochilor, reduce riscul de infarct şi de accidente vasculare, au rol benefic în scăderea tensiunii arteriale, previn cancerul de colon şi, nu în ultimul rând, ne feresc de astm. Se recomandă copiilor, persoanelor aflate în convalescenţă, dar şi celor care au probleme cu greutatea. 
Verbina, denumită şi „iarba sacră”, este una dintre cele mai vechi plante medicinale, pentru că datează de mai bine de 5.000 de ani. Verbina se găseşte pe tot mapamondul (de la Tokio la New York) şi creşte pe locuri virane şi prin preajma locuinţelor. Planta ajunge până la un metru înălţime, are flori liliachii, frunzele de pe tulpină sunt înguste şi zimţate şi se culege în lunile iulie-august, când este înflorită. 
Florile se deschid la soare, dar se închid pe vreme noroasă. De la această plantă se utilizează frunzele şi tulpinile, ce se storc pentru a se obţine seva. Acest suc se poate aplica direct pe anumite părţi sau se poate folosi la prepararea de creme şi de unguente. Părţile aeriene ale acestei plante pot fi folosite la realizare de cataplasme, excelente în combaterea pruritului, eczemelor etc. Rocoina, care poate fi mâncată şi în salate, este plină de vitaminele A şi C, dar şi de siliciu. Alte componente: saponine, triterpenoide, cumarine, flavonoide, acizi carboxilici şi cartenoizi. 
Cu florile ei de un galben strălucitor, splinuţa se întâlneşte în toată Europa. Datorită faptului că este utilizată mai ales în tratarea rănilor deschise, a primit şi numele de planta rănilor. 
Câteva porţii de broccoli consumate zilnic pot preveni dezvoltarea cancerului la prostată, datorită unei substanţe chimice ce activează genele ce luptă împotriva bolii, potrivit unui studiu al Institutului britanic pentru cercetare alimentară. Astfel, conform acestei cercetări, o substanţă chimică conţinută de broccoli, izotiocianat, poate provoca mai multe schimbări genetice, astfel încât activitatea genelor responsabile de dezvoltarea tumorii poate fi stopată. 
Deşi are un gust deosebit de bun şi de aromat, nu faceţi greşeala să folosiţi mangostanul ca pe un simplu desert. Acest fruct minunat „poate” mult mai mult, deşi sunt foarte multe persoane care sunt de părere că mangostanul este cel mai gustos din lume. Mangostanul este un fruct tropical, originar din zonele sud-estice ale Asiei, însă datorită nutrienţilor şi antioxidanţilor pe care-i conţine, fructul minunat a început să fie cultivat şi în Australia, Brazilia, America Centrală, Hawaii şi alte regiuni tropicale.
Şi continentul negru şi-a dat seama de calităţile deosebite ale acestui fruct şi a început să-l cultive, fiind deosebit de popular în Congo, şi nu numai. Vorbim doar de zonele tropicale, întrucât arborele trebuie să fie şi în perioadele reci la temperaturi mai mari de patru grade Celsius. Altfel nu rezistă.
Trifoiul de câmp este o plantă care creşte prin fâneţe şi păşuni, este cultivat uneori şi ca plantă furajeră, se adună în timpul înfloritului (mai-septembrie) şi se usucă la umbră. După uscare, trifoiul este foarte bun la prepararea de infuzii, extracte, tincturi şi unguente.