Omagul este una dintre cele mai toxice plante de la noi din ţară. Consumul a unul sau două grame de tuberculi uscaţi poate fi mortal pentru om! Intoxicaţia se manifestă cu senzaţie de arsură şi înţepături în gât, în degetele de la mâini şi picioare, hipotermie gravă, ameţeli, vomă, diaree, respiraţie rară şi neregulată, scăderea tensiunii arteriale, dureri de cap, gât şi spate. Din cauza acestor afecţiuni, moartea poate surveni în 20 de minute, prin colaps. Din fericire, intoxicaţiile cu omag la om sunt foarte rare, animalele fiind ţinta cea mai des întâlnită. - Remedii „moştenite” din străbuni de care trebuie să ne ferim
Tratarea arsurilor cu cartof, ulei sau ou, spălarea ochilor cu diverse ceaiuri sunt doar câteva „leacuri” din bătrâni pe care mulţi dintre noi le-au folosit măcar o dată în viaţă. Însă, medicii ne avertizează că aceste remedii pot face mai mult rău decât bine, provocând chiar infecţii, care să întârzie vindecarea. Iată câteva dintre cele mai frecvente remedii naturiste pe care trebuie să le evităm!
Arsurile se calmează doar cu apă rece
Specialiştii în chirurgie plastică ne sfătuiesc să tratăm acasă arsurile numai cu apă rece. Nu se folosesc cuburi de gheaţă sau apă de la congelator, pentru că pielea suferă un şoc termic în aceste cazuri. Un jet de apă rece este destul de eficient pentru ameliorarea senzaţiei de arsură, pentru că apa pătrunde în piele şi o neutralizează. După ce rana a fost curăţată cu apă rece, trebuie acoperită cu un pansament steril. Rănile produse de arsuri chimice trebuie curăţate minimum o oră sub jet de apă rece, pentru îndepărtarea substanţei, înainte de a merge la cel mai apropiat spital. Singurele arsuri ce pot fi tratate cu sprayuri speciale, de la farmacie, sunt cele superficiale. Dacă peste o arsură se pun ulei, ou sau alte astfel de leacuri, rana se poate suprainfecta.
Isopul, celebra plantă din Psalmii lui David, care în limba greacă înseamnă „plantă sfântă”, este folosit ca plantă ornamentală, dar şi vindecătoare. Dacă aveţi probleme cu plămânii sau cu tubul digestiv, apelaţi cu încredere la tratamentele cu isop, pe care fitoterapeuţii vi le recomandă. Isopul previne şi vindecă infecţii ce se formează la nivelul gâtului, tusea, guturaiul, bronşitele şi problemele cu sinusurile. De asemenea, este bine să administraţi praf de isop, pentru a se crea o acţiune laxativă, ce vindecă mucoasa intestinală. 
Salată de vinete. Vinete pane. Tocăniţă. Multe şi gustoase sunt preparatele pe bază de pătlăgea vânătă, aşa după cum este cunoscută vânăta. Cum suntem în plin sezon al acestor legume, vă anunţăm că o cură cu vinete vă hidratează şi vă purifică organismul. Astfel, în afară de conţinutul ridicat de apă, vinetele conţin potasiu (bun pentru stimularea inimii), magneziu (luptă contra stresului), calciu (pentru întărirea sistemului osos), vitaminele A şi C. 
Astmul bronşic este un sindrom inflamator cronic al căilor aeriene, ce apare la persoane cu susceptibilitate genetică şi se manifestă prin obstrucţie bronşică reversibilă, parţial sau complet, spontan sau sub tratament. Boala se caracterizează prin manifestarea spasmului muşchilor netezi bronşici, edemului şi inflamaţiei mucoasei bronşice.
Declanşat de factori alergeni
Astmul bronşic poate fi cauzat de substanţe alergene (polen, acarieni, pene), dar şi de alţi factori, printre care enumerăm: aspirina, infecţiile, fumatul, sinuzita, efortul fizic. În cazul în care nu este tratat corespunzător sau organismul nu răspunde la tratament pot apărea diverse complicaţii, printre care se numără: insuficienţa respiratorie sau pneumotoraxul (acumulare de aer în spaţiul dintre plămâni şi peretele toracic).
Pe lângă savoarea lor deosebită, strugurii au şi importante calităţi nutritive şi curative, ce îi recomandă în probleme de sănătate dintre cele mai diverse. Vitaminele ce se găsesc în principal în compoziţia lor sunt: A, C, B1, B2 şi PP. Sărurile minerale sunt şi ele prezente din plin: fier, potasiu, calciu, fosfor, mangan, magneziu, clor, siliciu, acestea ajutând organismul în recuperarea echilibrului natural. 
Nimic nu este la voia întâmplării în natură. Acesta este un lucru care se ştie de foarte multă vreme. De aceea, pentru cei care au citit romanul „Codul lui Da Vinci”, scris de americanul Dan Brown, nu a fost deloc o surpriză să afle că plantele, animalele şi organismul omenesc sunt caracterizate de raporturi dimensionale, ce se apropie de acelaşi număr: 1,618. De exemplu, seminţele de floarea-soarelui sunt dispuse sub formă de spirală, raportul dintre diametrele oricăror două spire alăturate fiind de 1,618. De asemenea, corpul omenesc este constituit din „segmente” ale căror raporturi proporţionale sunt întotdeauna egale cu 1,618.
Nimic nu e întâmplător!
Tot aparent surprinzătoare ar putea părea analogia dintre organele din corpul uman şi diverse legume sau fructe. Cu toate acestea, pe măsură ce veţi citi rândurile următoare, vă veţi convinge. Exemple? Nenumărate, după cum urmează: - Morcovul şi ochiul. O felie de morcov (obţinută prin tăiere transversală) seamănă destul de mult cu ochiul uman. Deşi această potrivire se opreşte aici, legătura dintre ochi şi morcov continuă: conform farmaciei verzi, prin consumul de morcovi cruzi sau de suc de morcov se măreşte fluxul sangvin către ochi; - Strugurii şi inima. Fructele specifice toamnei sunt aşezate într-un ciorchine ce are forma unuia dintre cele mai importante organe umane: inima.
Arnica este o plantă cu proprietăţi înrudite cu ale echinaceei, stimulând imunitatea căilor respiratorii superioare. În acelaşi timp, arnica este folositoare tuturor celor care sunt sensibili la frig şi au mereu extremităţile reci. În cazul răcelilor ce au afectat gâtul şi nasul este bine să se administreze câte patru-cinci doze pe zi, dar copiilor de peste 7 ani li se pot da doar câte cinci-zece picături de tinctură de trei ori pe zi, până la slăbirea efectelor bolii. Se poate face şi gargară în cazul infecţiilor în gât, folosind una-două linguriţe cu tinctură de arnică într-un pahar cu apă, fără a se înghiţi conţinutul. Persoanele care suferă de sensibilitate crescută la frig pot fricţiona cu tinctură de arnică extremităţile membrelor şi toracele, iar după aceea vor aplica un strat subţire din unguent de muşeţel.
Rană superficială a mucoasei bucale, afta are forma unei ulceraţii dureroase, bine delimitate, de culoare albă (în majoritate), înconjurată de o membrană roşiatică. Deşi aftele mici se vindecă de la sine în decursul a zece zile, fără a lăsa cicatrice, puteţi scăpa de ele mai repede dacă vă folosiţi de proprietăţile terapeutice ale plantelor. Este de preferat să scăpaţi de afte în timp cât mai scurt, deoarece sunt foarte dureroase, mai ales în timpul mestecatului. Motivele formării aftelor nu sunt foarte bine cunoscute, însă se ştiu câteva elemente ce favorizează apariţia acestora. Printre aceste cauze se numără factorii ereditari, anumite alimente (brânza cu mucegai, nucile, alunele, ciocolata, caisele, ananasul, căpşunile, zmeura, lămâia etc.), trauma fizică (muşcarea mucoasei bucale, aparatele dentare şi protezele, perierea agresivă a dinţilor) etc. Plantele cu efecte excelente în tratarea aftelor sunt: salvia, busuiocul, sulfina şi trandafirul.