- Infecţiile aparatului urinar pot fi tratate cu decoct din coada-calului. Puneţi cinci linguriţe la 1,5 litri de apă şi fierbeţi. Rezultatul se bea pe parcursul unei zile.
- O cură de două săptămâni cu ceai de cicoare ajută la creşterea secreţiei de bilă, a celulelor hepatice diminuate, mai ales în cazul consumatorilor de alcool. Opăriţi 30 g cicoare (rădăcină, frunze şi flori) într-un litru de apă. După ce fierbeţi cinci minute strecuraţi. Beţi din acest preparat două căni pe zi (una înainte de prânz şi alta înainte de cină).
- Remedii „moştenite” din străbuni de care trebuie să ne ferim
Tratarea arsurilor cu cartof, ulei sau ou, spălarea ochilor cu diverse ceaiuri sunt doar câteva „leacuri” din bătrâni pe care mulţi dintre noi le-au folosit măcar o dată în viaţă. Însă, medicii ne avertizează că aceste remedii pot face mai mult rău decât bine, provocând chiar infecţii, care să întârzie vindecarea. Iată câteva dintre cele mai frecvente remedii naturiste pe care trebuie să le evităm!
Arsurile se calmează doar cu apă rece
Specialiştii în chirurgie plastică ne sfătuiesc să tratăm acasă arsurile numai cu apă rece. Nu se folosesc cuburi de gheaţă sau apă de la congelator, pentru că pielea suferă un şoc termic în aceste cazuri. Un jet de apă rece este destul de eficient pentru ameliorarea senzaţiei de arsură, pentru că apa pătrunde în piele şi o neutralizează. După ce rana a fost curăţată cu apă rece, trebuie acoperită cu un pansament steril. Rănile produse de arsuri chimice trebuie curăţate minimum o oră sub jet de apă rece, pentru îndepărtarea substanţei, înainte de a merge la cel mai apropiat spital. Singurele arsuri ce pot fi tratate cu sprayuri speciale, de la farmacie, sunt cele superficiale. Dacă peste o arsură se pun ulei, ou sau alte astfel de leacuri, rana se poate suprainfecta.
Astmul bronşic este un sindrom inflamator cronic al căilor aeriene, ce apare la persoane cu susceptibilitate genetică şi se manifestă prin obstrucţie bronşică reversibilă, parţial sau complet, spontan sau sub tratament. Boala se caracterizează prin manifestarea spasmului muşchilor netezi bronşici, edemului şi inflamaţiei mucoasei bronşice.
Declanşat de factori alergeni
Astmul bronşic poate fi cauzat de substanţe alergene (polen, acarieni, pene), dar şi de alţi factori, printre care enumerăm: aspirina, infecţiile, fumatul, sinuzita, efortul fizic. În cazul în care nu este tratat corespunzător sau organismul nu răspunde la tratament pot apărea diverse complicaţii, printre care se numără: insuficienţa respiratorie sau pneumotoraxul (acumulare de aer în spaţiul dintre plămâni şi peretele toracic).
- Ceaiul de nalbă este recomandat (intern) în cazul inflamaţiilor căilor respiratorii precum şi în infecţiile renale şi tulburările gastrointestinale;
- Alergia poate fi prevenită dacă luaţi zilnic două linguriţe cu pulbere de rădăcină de brusture şi două linguriţe cu trei-fraţi-pătaţi.
Nimic nu e întâmplător!
Tot aparent surprinzătoare ar putea părea analogia dintre organele din corpul uman şi diverse legume sau fructe. Cu toate acestea, pe măsură ce veţi citi rândurile următoare, vă veţi convinge. Exemple? Nenumărate, după cum urmează: - Morcovul şi ochiul. O felie de morcov (obţinută prin tăiere transversală) seamănă destul de mult cu ochiul uman. Deşi această potrivire se opreşte aici, legătura dintre ochi şi morcov continuă: conform farmaciei verzi, prin consumul de morcovi cruzi sau de suc de morcov se măreşte fluxul sangvin către ochi; - Strugurii şi inima. Fructele specifice toamnei sunt aşezate într-un ciorchine ce are forma unuia dintre cele mai importante organe umane: inima.
În cazul răcelilor ce au afectat gâtul şi nasul este bine să se administreze câte patru-cinci doze pe zi, dar copiilor de peste 7 ani li se pot da doar câte cinci-zece picături de tinctură de trei ori pe zi, până la slăbirea efectelor bolii. Se poate face şi gargară în cazul infecţiilor în gât, folosind una-două linguriţe cu tinctură de arnică într-un pahar cu apă, fără a se înghiţi conţinutul. Persoanele care suferă de sensibilitate crescută la frig pot fricţiona cu tinctură de arnică extremităţile membrelor şi toracele, iar după aceea vor aplica un strat subţire din unguent de muşeţel.
Motivele formării aftelor nu sunt foarte bine cunoscute, însă se ştiu câteva elemente ce favorizează apariţia acestora. Printre aceste cauze se numără factorii ereditari, anumite alimente (brânza cu mucegai, nucile, alunele, ciocolata, caisele, ananasul, căpşunile, zmeura, lămâia etc.), trauma fizică (muşcarea mucoasei bucale, aparatele dentare şi protezele, perierea agresivă a dinţilor) etc. Plantele cu efecte excelente în tratarea aftelor sunt: salvia, busuiocul, sulfina şi trandafirul.