Farmacie verde

Zeama de lămâie protejează arterele

de Daniela Anton

Lămâia, în ciuda gustului acrişor, nu este chiar pe placul tuturor. Însă este un remediu excelent împotriva mai multor probleme de sănătate. Pe lângă combaterea răcelii, lămâile vă pot ajuta să trataţi şi afecţiuni precum constipaţia, hipertensiunea, infecţiile urinare sau varicele.

Bănuţeii, recomandaţi în problemele renale

de Gabriela Niculescu

Bănuţeii, numiţi şi năsturaşi sau părăluţe, arată precum margaretele pitice, cu petale albe şi mijlocul galben, şi apar pe toate pajiştile, de la câmpie până sus, în zona montană. În scop terapeutic, de la această plantă, care are un puternic efect detoxificant şi diuretic, se folosesc frunzele şi florile, sub formă de ceai sau pulbere. Florile de bănuţei, bine uscate şi ţinute în pungi de hârtie sau săculeţi de pânză, pot fi folosite timp de doi ani de la recoltare. Vă prezentăm câteva efecte terapeutice ale acestei plante.

Răchiţanul vine de hac infecţiilor

de Gabriela Niculescu

În medicina populară românească, răchiţanul este un leac de prim ordin pentru tratarea diferitelor forme de paralizie, pentru oprirea hemoragiilor menstruale prelungite, pentru combaterea infecţiei colonului sau pentru cicatrizarea rănilor. Cercetările din ultimii ani au arătat că această plantă cvasinecunoscută este, de fapt, un medicament de prim ordin în combaterea unor maladii foarte periculoase, începând cu bolile canceroase şi până la infecţiile virale netratabile de medicina modernă.

Respiraţi mai uşor cu ardei iute

de Carmen Ciripoiu

Ardeiul iute nu aduce doar savoare în mâncare, ci este de mare ajutor şi în diverse probleme de sănătate ce implică dureri şi inflamaţii. De asemenea, îmbunătăţeşte activitatea inimii, curăţă arterele şi protejează sistemul nervos.

Fructele menţin organismul tânăr

de Mariana Borloveanu

- Leacuri mănăstireşti

Din fericire, din ce în ce mai des oamenii aleg să se trateze după metode naturiste lipsite de efectele secundare ale tratamentelor medicamentoase. Vindecarea obţinută cu ajutorul fructelor este pe cât de utilă, pe atât de plăcută. Începând de la scoruşul autohton şi până la fructele exotice, toate aceste depozite de vitamine şi minerale ajută la prevenirea şi vindecarea bolilor digestive, neurologice, oftalmologice şi împiedică evoluţia ganglionilor. Fitoelementele din fructe încetinesc procesul de îmbătrânire, iar enzimele acţionează direct asupra sistemului nervos central. Părintele Hariton, de la Mănăstirea Turnu, ne-a dat câteva leacuri cu minunile naturii, fructele.

Panaceu pentru bronşită: chimenul

de Cătălina Tăgârţă

Seminţele de chimen se folosesc uscate, întregi sau măcinate fin. Indiferent de varianta pentru care optează fiecare, acestea trebuie păstrate în plicuri de hârtie, în borcane sau în cutii din carton, de preferat închise la culoare şi ferite de lumină, căldură sau umezeală. Doar aşa seminţele îşi pot păstra calităţile. Acestea au un gust înţepător, uşor iute şi dulce-amărui, dar şi o aromă caracteristică. Însă, dincolo de gust, chimenul face minuni pentru sănătate dacă ştiţi să-l utilizaţi corect.

Inamicul cancerului: mărul-lupului

de Carmen Ciripoiu

Cunoscut sub denumirea de Curcubetica sau buruiana de remf, mărul-lupului se dovedeşte a fi anticancerigen redutabil, antiinfecţios puternic, stabilizează boala, opreşte înmulţirea necontrolată a celulelor şi creşte imunitatea organismului. Totuşi, deşi mărul-lupului are efecte excelente mai ales în tratarea cancerului, este indicat ca orice fel de tratament să fie urmat sub supraveghere medicală.

Ovăzul verde, antidepresiv redutabil

de Loredana Toma

Dacă în secolul al XII-lea ovăzul verde era folosit în cazuri de oboseală cronică sau „moleşeală”, astăzi, acesta serveşte mai mult în tratamentele antihipertensive sau antidiabetice. Întrucât cazurile de stări de anxietate, depresii, epuizare nervoasă sunt tot mai dese în zilele noastre, iar remediile sunt, de cele mai multe ori, de natură medicamentoasă sau de tip „sabatic”, dar greu de aplicat în această „eră a vitezei”, un remediu la îndemână este ovăzul. Esenţa din ovăz verde este unul dintre cele mai hrănitoare alimente ale sistemului nervos.

Perişorul elimină pietrele la rinichi

de

Perişorul e o plantă medicinală din flora specifică Europei, iar la noi în ţară este întâlnită în locuri umede, în păduri sau marginea acestora. Planta are tulpina dreaptă, înaltă de aproximativ 60 de centimetri, iar frunzele sunt dispuse în partea de jos a plantei şi au nervuri proeminente. În fitoterapie se utilizează partea aeriană a plantei.

Bogat în substanţe minerale şi zaharuri
Florile perişorului sunt mici şi albe, cresc în vârful tulpinei şi înfloresc în lunile iulie-august, atunci când se şi recoltează, iar frunzele plantei sunt late, ovale şi păroase. Printre substanţele chimice ce se regăsesc în această plantă se numără tanoizii, zaharurile, substanţele pectice, substanţele minerale şi celuloza. Principalele proprietăţi ale perişorului sunt: diuretic, antidiareic, dezinfectant, astringent şi antihemoragic, datorită tanoizilor pe care-i conţine.

Infuzia vindecă hemoragiile interne
Hemoragiile interne sau diareea se tratează cu infuzie de perişor. Peste o linguriţă cu frunze uscate se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă ceaşca acoperită la infuzat timp de 10-15 minute, apoi se strecoară şi se bea cu înghiţituri mici.
Pentru probleme la nivelul rinichilor, peste două linguriţe cu plantă mărunţită turnaţi 250 ml apă clocotită. Acoperiţi vasul timp de zece minute, după care strecuraţi. Se pot consuma câte trei căni pe zi, de preferat înainte de mesele principale.
În cazul litiazei urinare, tratamentul se poate combina şi cu băi calde, ce dilată canalele urinare şi face mai uşoară eliminarea calculilor.

Decoctul tratează contuziile
Fierbeţi două linguriţe cu frunze uscate în 250 ml apă, timp de cinci minute. După răcire strecuraţi ceaiul şi cu acesta puteţi spăla rănile sau contuziile provocate de căderi, dar puteţi aplica şi comprese sau cataplasme cu această compoziţie.
Pulberea din frunze uscate, obţinută prin măcinare în râşniţa de cafea, este un remediu excelent pentru vindecarea hemoragiilor gastrointestinale. Se va lua câte un vârf de cuţit cu pulbere în caz de nevoie. Se ţine puţin sub limbă câteva secunde şi apoi se înghite cu apă.
Totodată, şi frunzele proaspete de plantă şi sucul stors din acestea se pot aplica pe răni, pentru a grăbi vindecarea.
Tot din sucul frunzelor proaspete de plantă amestecat cu o bază de unguent se obţine o pastă omogenă specială, care ajută la vindecarea mai rapidă a rănilor, la uscarea ori cicatrizarea acestora.

Pont! Frunzele verzi zdrobite pot fi aplicate pe sânii tumefiaţi în cazul mastitelor.

Contraindicaţii

Perişorul este contraindicat în anumite afecţiuni, precum tumorile cerebrale, deoarece creşte fluxul sangvin la nivelul craniului, favorizând dezvoltarea tumorilor. Totodată, ceaiul din această plantă nu trebuie consumat de persoanele care suferă de epilepsie, glaucom sau tulburări de ritm cardiac. De asemenea, nu este indicat femeilor însărcinate.

• În Antichitate, femeile tratau leucoreea cu spălături vaginale cu decoct din flori de perişor. De asemenea, femeile beau ceaiul după ce-şi înţărcau copiii, pentru a opri secreţia de lapte.

Leac pentru hipertiroidie: muşcata

de Gabriela Niculescu

Când spunem că populara plantă muşcata, originară din Africa, este un panaceu nu exagerăm cu nimic. Tinctura obţinută din muşcată are virtuţi extraordinare, reuşind să trateze cu succes multe afecţiuni precum cele stomacale, diareea, hipertiroidia sau epilepsia.