Afecţiune cauzată de dezvoltarea excesivă a ciupercii Candida albicans, candidoza poate produce la nivel genital inflamaţia vulvei şi a vaginului, scurgeri dense, albe, urât mirositoare, senzaţie de disconfort pe parcursul actului sexual, mâncărimi, dureri sub formă de arsură. 
Toată lumea a auzit sau suferă de colesterol mărit. Puţini ştiu însă că acest termen defineşte un compus organic ce se găseşte în structura celulelor animale, mai ales în sânge. Din păcate, o dată cu dereglarea metabolismului, se depune pe pereţii vaselor sangvine sau sub formă de calculi. 
Seminţele de mac au fost descoperite cu mult timp în urmă de europeni, macul fiind considerat una dintre primele plante cultivate de oameni încă din neolitic. Acestea sunt abundente în hidraţi de carbon, acizi graşi şi calciu. Planta întreagă are utilizări terapeutice în medicina umană tradiţională, dar cele mai utilizate sunt seminţele, ce ajută la prevenirea multor boli.
Norocelul este o plantă ce creşte pretutindeni în grădini. Culoarea predominantă este verde, iar florile sunt mărunte şi frumoase. Pe vremuri, oamenii credeau că planta aduce noroc datorită rezistenţei sale la secetă. Strămoşii noştri îşi tratau rănile cu zeama obţinută din frunzele strivite, iar femeile îl utilizau pentru a avea un păr frumos şi sănătos.
Amaranthul este o plantă anuală, ce se mai numeşte şi talpa-gâştei, fiind renumită pentru efectele tonice pe care le are asupra organismului. Datorită substanţelor active prezente în compoziţia sa - vitaminele A, C şi E, taninuri, flavonoizi - talpa-gâştei acţionează atât ca antidepresiv, cât şi ca remediu pentru afecţiunile cardiace şi gastrice, în stări de anxietate, nelinişte şi crize astmatice.
Ciuboţica-cucului este o plantă ierboasă, mică, fiind întâlnită în zonele deluroase şi prealpine. Ajunge la o înălţime de maximum 30 cm şi are flori galbene, frumos mirositoare. Medicina naturistă utilizează planta pentru multiplele sale beneficii.
Ienupărul este una dintre plantele pentru care timpul stă în loc, fiind mereu verde şi viu. Fructele sale parfumate, colorate în violet, se coc chiar şi iarna, de aceea ienupărul este considerat unul dintre cele mai puternice medicamente ale naturii. La noi în ţară, ienupărul creşte în zona submontană şi montană, în locuri deschise şi bine însorite, mai ales pentru că are nevoie de multă lumină. Culegerea boabelor de ienupăr este una dintre cele mai complicate operaţiuni de acest gen din fitoterapie, din pricina frunzelor extrem de ţepoase şi a boabelor mult prea mici. De aceea, fructele de ienupăr nu sunt foarte ieftine şi se găsesc destul de greu chiar şi în magazinele cu specific naturist.
- Tulpinile de mazăre sunt de folos în eliminarea pietrelor la rinichi. Se iau două linguri cu tulpini, se taie mărunt şi se adaugă un pahar şi jumătate cu apă fierbinte peste ele, se lasă 30 de minute şi se strecoară. Se beau câte două linguri înainte de fiecare masă timp de o lună;
Urzica albă moartă sau Lamium album este o plantă cunoscută în medicina naturistă datorită calităţilor sale terapeutice. Este asemănătoare urzicii, însă nu are perişorii urticaţi ce conţin substanţa pişcătoare şi este foarte răspândită la noi în ţară. 
Coacăzul negru sau smordinul este de origine de pe Coasta de Azur, apoi s-a extins cu repeziciune în alte regiuni. Anticii considerau coacăzele negre fructe ce favorizează longevitatea. Şi pe bună dreptate, căci coacăzele negre sunt bogate în vitamine şi minerale şi au, prin urmare, proprietăţi terapeutice. Coacăzele negre dezintoxică în profunzime. Cura de coacăze negre este de folos persoanelor care suferă de artrită, de reumatism sau de gută.
Salata mielului denumită şi fetică este o plantă apreciată îndeosebi în Italia. Frunzele sale, bogate în acid folic şi vitamina C, sunt folosite la pregătirea salatelor şi a supelor. Preparatele din fetică au proprietăţi antistres recunoscute, fiind recomandate pentru prevenirea insomniilor şi a oboselii.