Plantă erbacee bianuală, ce creşte pe lângă drumuri, garduri şi păduri, nalba de pădure are rădăcina pivotantă, iar tulpina este dreaptă, ramificată şi acoperită cu peri. În tradiţia populară, nalba simbolizează evoluţia, un nou început şi eliminarea răului din viaţă şi a gândurilor triste, fiind considerată a fi aducătoare de noroc. Folosită în fitoterapie, planta purifică energetic organismul şi ajută circulaţia sângelui.
Repară ADN-ul deteriorat Beta carotenul din vitamina A, conţinut de nalbă, distruge celulele canceroase, împiedicând multiplicarea acestora. Totodată, se previne adeziunea agenţilor patogeni la pereţii celulelor umane şi… repară ADN-ul deteriorat de substanţele nocive (E-urile din alimente, de exemplu). Nalba de pădure are o activitate antioxidantă foarte mare şi protejează lipidele din sânge şi alte fluide din corp ce sunt deteriorate în urma oxidării. Expunerile toxice şi daunele provocate de fumat sunt remediate de substanţele conţinute de plantă. Mulţumită proprietăţilor hormonale, nalba este de mare ajutor în tratarea simptomelor osteoporozei. Este bine de ştiut că această afecţiune întâlnită la femeile trecute de prima tinereţe poate fi prevenită prin consumul regulat şi din timp al preparatelor din nalbă.
Asigură buna funcţionare a organismului Pentru ca organismul uman să funcţioneze în parametri normali are nevoie de oxigen pentru metabolizare. În timpul procesului de oxidare, datorită moleculelor de carbon conţinute, corpul modifică substanţele în glucoză şi grăsimi, ce se transformă în căldură şi energie. Rolul pe care nalba îl are este de a vâna radicalii liberi şi de a-i neutraliza.
Reduce arsurile stomacale Frunzele plantei au fost consumate de foarte multă vreme de oamenii din popor, datorită multiplelor beneficii ale acestora. Ceaiul din florile nalbei acţionează ca o cremă emolientă pentru pielea rănită sau sensibilă. Se recomandă aplicarea acestuia pe pielea curăţată în prealabil. Folosit pentru uz intern, acesta reduce arsurile stomacale şi are efect de laxativ.
Claudia Stan
Băi împotriva furunculelor Pentru a vă bucura de efectele pozitive ale nalbei vă prezentăm şi modul de preparare a miraculoasei plante. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă cu frunze peste care se adaugă o cană cu apă clocotită. Se acoperă, şi după 15 minute se bea. Sunt recomandate trei căni pe zi. Tinctura, indicată a se consuma în amestec cu miere de albine dimineaţa, pe stomacul gol (câte două linguri pe zi), se face astfel: 20 g frunze de nalbă, 20 g flori de soc sau rădăcină de păpădie se lasă la macerat timp de zece zile în 100 ml alcool de 70 de grade.
Dacă aveţi probleme cu furunculele, trebuie să ştiţi că băile cu frunze şi flori de nalbă sunt foarte eficiente. Planta se pune în apă fierbinte, iar părţile afectate trebuie să stea în apă aproximativ o oră.
Ferigile (Încrengătura Pteridophyta) sunt primele plante vasculare apărute pe uscat, ce au corpul vegetativ reprezentat de generaţia sporofitică, ce devi-ne dominantă. Se cunosc peste 20.000 de specii de ferigi, clasificate în aproximativ 300 de genuri! Sunt plante iubitoare de umezeală, de aceea le întâlnim în locurile unde este răcoare şi lumină, dar nu foarte puternică. Aceste condiţii sunt întâlnite în pădurile de câmpie, dar în special în cele de la munte, pe valea râurilor.
O mâncărică de ştevie (Rumex patientia) face minuni. Însă, pentru a beneficia de avantajele substanţelor din această plantă, trebuie să ştiţi că ştevia poate fi consumată în mai multe feluri: decoct, ceai, pisată etc.
Migrena se manifestă de obicei într-o singură zonă a capului, durerea nu este continuă, ci apare sub forma unor pulsaţii, putându-se muta în timpul crizei dintr-o parte în alta a craniului. 
Întărirea memoriei depinde în primul rând de aportul de vitamina C adus organismului, combătând stresul şi întărind sistemul imunitar. Vitamina C se găseşte în floarea-soarelui, ouă, cereale integrale, citrice, kiwi, ananas şi în plantele cu frunze verzi. Manganul este un alt element ce întăreşte memoria şi se găseşte în nuci, mazăre şi sfeclă. Persoanele care suferă de pierdere de memorie trebuie să-şi asigure cantităţi suficiente de mangan şi, neapărat, de vitamina C.
- Dezintoxicarea ficatului se poate face dacă beţi un amestec de sucuri, timp de şapte zile seara, cu o jumătate de oră înainte de culcare, din: doi morcovi, o rădăcină de pătrunjel, o ridiche neagră şi trei mere;
În Biblie găsim o mulţime de referiri la plantele medicinale, adevărate leacuri pentru suflet şi trup deopotrivă. Tămâia este o substanţă răşinoasă obţinută prin creşterea scoarţei unor arbuşti exotici, solidificată sub forma unor boabe neregulate de culoare gălbuie-roşiatică. Se spune că dacă aceasta este sfinţită şi ţinută la gât apară de blesteme, de ispite şi de deochi. Dar, în afara laturii mistice, puţini dintre noi ştiu că tămâia poate fi folosită şi ca tratament naturist al câtorva afecţiuni. Despre acestea vă vom spune în rândurile de mai jos.
Smirna este un condiment foarte parfumat, astfel că este apreciată din cele mai vechi timpuri. Anticii greci spuneau despre aceasta că merită să îi fie răsplătită greutatea în aur. Pe lângă legăturile religioase şi culinare ale smirnei, aceasta a fost utilizată şi ca puternic dezinfectant.
Cohosul negru este o plantă sălbatică, ce creşte de-a lungul coastei Statelor Unite şi a Canadei. Este înrudită cu untişorul, o iarbă vindecătoare autohtonă. Indienii americani fierbeau rădăcinile şi tulpinile pentru a face un ceai medicinal, ce era folosit de la durerile de gât până la muşcătura de şarpe. Produsul îl puteţi găsi şi la noi în farmacii.
Încă de pe vremea lui Hipocrat, usturoiul era folosit pentru a reda vigoarea celor aflaţi în convalescenţă în urma anumitor boli infecţioase sau ale inimii. Biologul Elspeth Mac Reinvilee, de la Universitatea din Edinburg (Scoţia), a arătat prin studiile sale că un compus organic prezent în usturoi - alinaza, are efect anticancerigen, datorită influenţei puternice asupra unor centri nervoşi din sistemul limbic. Mai mult, s-a constatat că mirosul usturoiului inhalat are efecte benefice în cazul hipertensivilor şi al celor are suferă de boli manifestate prin suflu extrasistolic sau aritmii atipice. 
Brânca-ursului, cunoscută şi sub numele de laba-ursului sau de crucea-pământului, are mănunchiuri bogate de flori albe, frunze groase şi păroase, sub forma unei labe de urs. Creşte în livezi şi se înrudeşte cu laba-ursului uriaşă, ce se cultivă prin parcuri. Planta mai creşte şi pe pajişti mănoase, la marginea drumurilor, lângă râuri, în şanţuri, tufe şi luminişuri. Preferă solurile ce conţin multe substanţe hrănitoare.