Cuperoza se tratează cu comprese cu infuzie de frunze de afin. Se pun două linguri cu frunze şi ramuri, se fierb 20 de minute, se strecoară şi se tamponează locurile afectate de mai multe ori pe zi. Se poate lăsa chiar compresa acoperită cu un nailon peste noapte.
Acest ulei poate fi utilizat şi pentru tratarea varicelor, oboselii cronice, pentru întărirea sistemului imunitar, hemoroizi, aparatul reproductiv feminin, ulcere bucale şi infecţii respiratorii. De asemenea, vindecă gingivitele şi circulaţia deficitară a sângelui. Nu irită pielea şi o hidratează în profunzime.
Schinduful este o plantă ierboasă, de nici jumătate de metru înălţime, cu frunze de un verde deschis şi cu marginea uşor dinţată, cu flori albe-liliachii şi seminţe mici, de culoare cafenie. De obicei este cultivată, dar în unele zone s-a sălbăticit, crescând spontan, mai ales acolo unde are căldură suficientă. Este foarte dificil de cules şi mai ales de procesat manual (seminţele trebuie treierate), motiv pentru care cel mai simplu este să achiziţionăm planta din magazinele naturiste, şi o găsim sub numele de schinduf (Trigonella foenum graecum).
Dacă aveţi simptome de epuizare nervoasă, tulburări de memorie şi de concentrare, cu siguranţă aveţi nevoie de o cură cu sevă de mesteacăn (câte jumătate de litru pe zi, vreme de trei săptămâni). Astfel, efectul regenerator se va face simţit la nivelul sistemului nervos. Acidul betulinic, principala substanţă activă din seva şi din scoarţa de mesteacăn, are efect citostatic asupra celulelor maligne din formaţiunile tumorale de pe sistemul nervos. Există mai multe studii ce pun în evidenţă efectele antitumorale ale mesteacănului, în special ale sevei şi ale scoarţei acestuia. Printre cancerele pe care le vindecă mesteacănul se numără cancerul ovarian, pulmonar şi mamar. 
Fiind declarată monument al naturii, „iarba îngerilor” este ocrotită prin lege, la specia spontană nu este admisă recoltarea plantelor, pentru a evita dispariţia lor din natură. Popular, ea mai este cunoscută sub denumirile de: aglică, angelină, anghelică, antonică, buciniş, cucută mare, fiind considerată în tradiţia românească o plantă cu însuşiri magice.
Lucerna este denumită şi „tatăl tuturor plantelor”, datorită efectelor sale terapeutice deosebite. În această plantă se găsesc opt aminoacizi esenţiali. De asemenea, conţine o cantitate mare de beta-caroten, vitaminele B, C, D, E şi K, U, precum şi minerale (potasiu, fier, calciu, fosfor). Fiecare gram de lucernă conţine 8.000 UI vitamina A şi între 20.000 UI şi 80.000 UI de vitamina K.
- Pentru a vă păstra constant nivelul tensiunii arteriale, amestecaţi suc de usturoi în cantitate egală cu alcool de 40 de grade şi luaţi o linguriţă de două ori pe zi, timp de zece zile pe lună.
- Sucul proaspăt de gutui face adevărate minuni în vindecarea insuficienţei pancreatice. Se bea de trei ori pe zi câte o jumătate de pahar.
- Beţi zilnic două căni cu ceai de muşeţel (nu trebuie să fiarbă, pentru a-şi păstra uleiurile volatile), pentru că aşa veţi elimina toxinele acumulate în organism, fără a suprasolicita rinichii.
Atât în România, unde este un adevărat simbol naţional, cât şi în alte părţi ale lumii, stejarul este folosit din timpuri străvechi în scopuri curative. Are un conţinut ridicat de tanin şi o mulţime de proprietăţi astringente. Coaja de stejar a devenit un medicament naturist clasic, fiind un ingredient esenţial în ceaiurile antidiareice. 
Napii sunt unii dintre cei mai de nădejde luptători contra bolilor, chiar şi a celor mai grave accidente vasculare cerebrale, cancere, depuneri de săruri sau a excesului de colesterol. Bulbii conţin o cantitate mare de fier, fapt pentru care sunt recomandaţi persoanelor cu anemie. Napul este indispensabil în profilaxia şi în vindecarea afecţiunilor sistemului cardiovascular, deoarece preparatele din flori, frunze şi tulpini ajută la curăţarea sângelui.
Curele cu suc, ceai şi infuzie de napi, administrate concomitent cu consumul de preparate din napi, favorizează îmbunătăţirea metabolismului lipidic şi duce la îmbunătăţirea stării bolnavilor cu afecţiuni cardiace.
Leurda este bogată în carotenoizi, vitaminele A şi C, levuloză, ulei eteric complex şi săruri minerale de calciu, fier, fosfor, sodiu, cupru, iar frunzele sale au un puternic miros de usturoi, ceea ce i-a şi atras numele de usturoi sălbatic. Proprietăţile terapeutice ale leurdei reliefează, în primul rând, rolul depurativ, respectiv capacitatea de curăţire a sângelui, ficatului, stomacului şi intestinelor. Se recomandă să se consume zilnic leurdă proaspătă, sub formă de salată, timp de două-trei săptămâni, iar una dintre mesele de peste zi să fie numai o salată de crudităţi. 
Ridichea neagră sau de iarnă este un aliment pe care îl putem folosi ca un bun aliat în multe afecţiuni. Nu trebuie decât să o consumăm ca atare sau sub formă de suc ori de sirop.