Main menu

header

Castane sălbatice contra varicelor

Coaja brună a castanelor sălbatice - Aesculus Hippocastanum - este excelentă pentru prepararea unei tincturi, ce este foarte eficientă în tratarea varicelor. Pentru prepararea tincturii se foloseşte numai coaja brună a castanelor, ce se curăţă cu grijă de pe miez, acesta fiind toxic. Produsul se foloseşte doar sub formă de tinctură, a cărei reţetă v-o expunem în rândurile următoare.

Edemele traumatice trec mai uşor
Reţetă: 40 g coajă brună se taie în bucăţi mărunte, se lasă la uscat. Maceraţi apoi timp de o lună în 200 ml alcool de 70°. În tot acest interval agitaţi amestecul de câte ori puteţi. După ce filtraţi trageţi în sticle închise la culoare, ce trebuie păstrate bine astupate. Tratament: luaţi de două-trei ori pe zi câte 20-30 de picături din această tinctură. Cura trebuie efectuată în 15-20 de zile dintr-o lună, pe parcursul mai multor luni.  Nu doar varicele se vindecă datorită acestei tincturi, ci şi ulcerul varicos, flebitele, tromboflebitele, cât şi hemoroizii sau edemele traumatice. Pentru a spori eficienţa tratamentului cu tinctură, ungeţi de două ori pe zi regiunea afectată cu un unguent preparat după următoarea reţetă: 100 ml tinctură de castan sălbatic, 100 g lanolină anhidră şi 20 g de vaselină. Masajul trebuie efectuat în sensul circulaţiei de întoarcere.

Elena Şerban


Atenţie!  Atât tinctura, cât şi unguentul se prepară doar în laboratoarele farmaceutice, iar tratamentul trebuie să se aplice numai cu acordul şi sub controlul medicului.

Varza vindecă aproape orice fel de rană

   Varza face parte din familia cruciferelor şi este originară din Europa Centrală. Se cultivă de peste 4.000 de ani şi este folosită pentru tratarea multor probleme de sănătate încă din cele mai vechi timpuri. În zilele noastre s-a redescoperit efectul benefic al verzei asupra sănătăţii, oamenii de ştiinţă aplecându-se asupra proprietăţilor sale şi introducând-o în componenţa unui medicament.

Elimină toxinele
    Varza se utilizează atât intern, cât şi extern. Cea mai importantă proprietate a sa este de dezintoxicare, având o afinitate deosebită pentru toxine, pe care le atrage şi le elimină, contribuind la curăţarea organismului de „deşeurile” ce întreţin boala. Totodată, asigură şi o cicatrizare perfectă, fiind de neînlocuit în tratarea unor răni. În mod intern, cea mai indicată este sub formă de salate sau de sucuri, cu menţiunea că persoanele cu o mare sensibilitate digestivă pot consuma varza ca salată numai după ce au scufundat frunzele în apă clocotită pentru un minut.

Eficientă în anemii
    Varza este indicată în afecţiuni respiratorii, gastrice, intestinale (colite ulceroase, parazitoze), slăbiciune generală, anemie. Profesorul Garnett-Cheney, de la Şcoala de medicină din Stanford, a tratat cu suc de varză 65 de persoane cu ulcer gastric, dintre care s-au vindecat 63 în numai trei săptămâni de tratament. În tratamentul cirozei şi al ascitei se recomandă tratament cu 400 g de varză zilnic, jumătate crudă, jumătate fiartă. S-a dovedit că varza este cel mai eficient mijloc de a trata scorbutul, descoperire făcută cu totul întâmplător. Datorită conţinutului mare de fier, mangan şi cupru este foarte eficientă în anemii.

Reglează glicemia
    Un cercetător de la Universitatea din Texas a extras din varză un produs pe care l-a numit glutamină şi pe care l-a folosit cu succes în vindecarea alcoolismului.  Varza mai conţine şi o substanţă bactericidă capabilă să reducă anumiţi germeni Gram negativi. S-a constatat că are proprietatea de a regla glicemia, fiind astfel indicată în alimentaţia diabeticilor.

Proprietăţi cicatrizante

Read more: Varza vindecă aproape orice fel de rană

Remedii naturiste pentru boli stomatologice

Durerile de dinţi sunt, se spune, cele mai greu de suportat dintre toate durerile. Ele indică prezenţa unei carii, a unei infecţii sau inflamaţii a gingiilor sau a dinţilor. Cum tuturor ne e frică de zumzetul turbinei stomatologice, vă propunem reţete naturiste, ce vă vor lua durerea într-un timp-record şi vă vor reda zâmbetul.

 Lapte fiert cu ştevie, panaceul ideal
    Într-o cană umplută până la jumătate cu flori de muşeţel se toarnă apă clocotită până se acoperă florile şi se pune la foc (după ce aţi răsturant-o într-un vas mai mare), aşteptând să clocotească cinci minute şi se adaugă o linguriţă cu bicarbonat de sodiu. Lichidul se lasă să se răcească atât cât să poată fi suportat în gură. După prima clătire, durerile sporesc în intensitate, apoi încep să se diminueze simţitor. În cazuri de dureri foarte puternice se foloseşte o cană cu lapte în care se fierb timp de trei minute două-trei linguri cu ştevie proaspătă sau uscată. Compoziţia se ţine în gură, aplecând capul în partea dintelui bolnav.

Read more: Remedii naturiste pentru boli stomatologice

Muşeţel pentru îndepărtarea urcioarelor

Orgeletul. Această denumire destul de complicată este în fapt atribuită unei afecţiuni de care a suferit mare parte dintre noi, probabil. Este vorba despre aparent banalul urcior. Acesta este un mic furuncul, ce apare la rădăcina unei gene şi care are forma unui bob de orez. Urciorul debuteză cu dureri mari, umflarea ploapei. După câteva zile apare o mică „adunătură” de puroi, ce se poate deschide dintr-o dată la exterior. Pentru ca această colecţie de puroi să se descongestioneze, aplicaţi comprese locale cu apă fiartă şi răcită sau cu infuzie de muşeţel rece, încă din primele zile. Apoi, când începe să se strângă coptura, se aplică nişte comprese fierbinţi.
Read more: Muşeţel pentru îndepărtarea urcioarelor

Măceşele protejează articulaţiile

O substanţă ce se găseşte în măceşe s-a dovedit a fi eficace în prevenirea artritei şi întărirea articulaţiilor şi ar putea fi folosită şi pentru regenerarea părţilor afectate de această boală, potrivit unui studiu realizat de o echipă de cercetători elveţieni.

 Vârstnicii suferă de osteoartrită
    Nutriţioniştii din Basel, Elveţia, au testat efectele unui acid gras - GOPO - prezent într-un supliment alimentar cu extract de măceşe (LitoZin) asupra celulelor cartilajelor din zona articulaţiilor. Ei au descoperit astfel că acidul GOPO împiedică producerea enzimelor şi proteinelor ce provoacă inflamarea articulaţiilor. Pe de altă parte, aceeaşi substanţă favorizează producerea colagenului şi a celulelor cartilajului, esenţiale pentru sănătatea încheieturilor. Descoperirea a fost anunţată la Congresul Mondial al Societăţii Internaţionale de Cercetare a Osteoartritei, ce a avut loc la Roma. Jumătate din persoanele în vârstă suferă de osteoartrită, afecţiune ce se manifestă atât la nivelul articulaţiilor, cât şi al oaselor din jurul lor.
Read more: Măceşele protejează articulaţiile

Splinuţa, planta rănilor

   Cu florile ei galben strălucitoare, splinuţa se întâlneşte în toată Europa. Datorită faptului că este utilizată mai ales în tratarea rănilor, planta a primit numele de „Planta rănilor”.

 Ajută la eliminarea calculilor urinari
    Splinuţa se recoltează toamna. Se lasă să se usuce într-un loc bine aerisit şi apoi se mărunţeşte. Planta conţine ulei esenţial, tanini, flavonoide, dar şi substanţe antiseptice, ce reduc inflamaţia. Planta are efect diuretic şi expectorant. De asemenea, vindecă rănile, ulceraţiile, dar şi alte numeroase afecţiuni ale pielii. Splinuţa reduce inflamaţia şi elimină infecţiile tractului urinar, tratând eficient cistita şi uretrita. Planta medicinală este folosită şi pentru eliminarea pietrelor din vezica urinară şi pentru stimularea urinării. Gargara cu infuzie de splinuţă combate inflamaţiile gâtului şi tusea. De asemenea, suferinzii de catar nazal cronic sau de rinită alergică au de câştigat dacă vor bea ceai din această plantă miraculoasă.

Leac pentru oligurie
    Cistitele, uretritele, litiaza vezicii urinare, oliguria se tratează eficient dacă veţi ţine următoarele două tratamente:  1. Infuzie. Opăriţi trei grame de plantă cu o cană cu apă clocotită. Strecuraţi după ce lăsaţi la infuzat timp de un sfert de oră. Suferinzii trebuie să bea patru căni pe zi; 2. Decoct. Puneţi două grame de plantă uscată şi mărunţită într-o cană cu apă rece. Aduceţi încet la fierbere şi apoi mai daţi în clocot câteva minute. Este indicat să se consume trei, până la cinci căni pe zi.
Read more: Splinuţa, planta rănilor

Perele previn cancerul de colon

     Părul este cunoscut încă din anul 4.000 î.e.n. Iniţial, acest pom fructifer era cultivat în nordul Indiei, în Afganistan, Rusia şi China. Soiuri de pere au ajuns şi în Grecia, iar de aici s-au răspândit în restul Europei, datorită romanilor. Aria culturii părului s-a extins succesiv şi în America de Nord şi în Australia, iar mai apoi în toată lumea.

 Conţin 95% apă
La pere, partea principală a fructului o constituie pulpa. Cantitatea de apă în aceste fructe aromate reprezintă aproape 95%, zahărul variază între 6,5% şi 15,2%. Perele sunt bogate în fibră, sunt, de asemenea, şi o sursă importantă de potasiu şi, deşi par foarte consistente, conţin puţine calorii (100 g de fructe dau organismului între 40 şi 80 de calorii). În schimb, sunt pline de vitaminele A, B1, B2 şi C şi de fosfor şi iod. Un alt aspect important îl constituie bogăţia lor în elemente bazice (potasiu, sodiu, calciu, magneziu şi fier).

Reglează activitatea intestinală
Perele conţin, de asemenea, o anumită cantitate de celuloză, ce constituie un factor stimulent pentru regularizarea activităţii intestinale. Aceste delicioase fructe sunt diuretice, depurative, laxative, remineralizante, nutritive, astringente, sedative. Parfumate, perele se pot consuma doar pentru gustul lor, dar şi pentru tratarea reumatismului, gutei, artritei, asteniei, surmenajului, anemiei, tuberculozei. Cu toate acestea, din cauza conţinutului ridicat de zahăr, fructul nu e recomandat diabeticilor.  Alte calităţi ale perelor: acţionează benefic asupra plămânilor, eliminind febra şi excesul de mucus dat de răceală, calmează tusea, ajută la vindecarea colitei de putrefacţie şi a constipaţiei, ceea ce protejează organismul de cancer de colon, scad colesterolul şi alină afecţiunile aparatului cardiovascular.
Read more: Perele previn cancerul de colon

3 ponturi pe săptămână (188)

- Durerile reumatismale se diminuează frecţionând uşor locul dureros cu o loţiune obţinută prin macerarea timp de nouă zile, în jumătate de litru de spirt medicinal, a două linguriţe cu sare de lămâie şi două linguriţe cu sare fină de bucătărie.

- Ceaiul de sunătoare - două ceşti pe zi - se recomandă împotriva anxietăţii, isteriei şi a diferitelor nevroze. Tratează şi astenia însoţită de insomnie. 

- Dacă aveţi probleme de sterilitate, impotenţă sau lipsa dorinţei luaţi o linguriţă cu tinctură de brânca-ursului de patru ori pe zi. Tratamentul îndelungat vă fereşte şi de problemele menopauzei şi ale insuficienţei ovariene.

Fânul - Remediul ideal contra răcelii

    Calitatea fânului rezidă din plantele ce cresc în zona în care se găseşte, de aceea cel mai bun este fânul din regiunile montane, nepoluate, unde se întâlnesc foarte multe plante medicinale, cu proprietăţi terapeutice extraordinare. Este cunoscut faptul că eficienţa florilor de fân în tratamentul multor boli este dată doar de varietatea plantelor prezente în zona montană, fiecare din ele având proprietăţi terapeutice diferite, de unde rezultă un efect vindecător cumulat. Pentru tratamentele naturale, cel mai bun este fânul de la a doua coasă, numit „otavă”.

Băi de aburi detoxifiante
    Băi de aburi cu flori de fân se fac atunci când sunteţi răciţi, toamna sau iarna. Se pune o jumătate de găleată cu pleavă de fân în butoaie mari, peste care se toarnă două-trei găleţi cu apă fiartă, astfel încât să se facă aburi. În butoi se aşază un scăunel şi câteva cărămizi, ca să nu ajungă apa fiartă la picioarele bolnavului şi să se opărească. Butoiul se acoperă cu o ţesătură groasă din in, formându-se o saună improvizată. Aşadar, se stă timp de jumătate de oră sau o oră în abur, doar cu capul afară, şi se produce astfel o dezintoxicare a organismului. Prin transpiraţie se elimină cele mai multe toxine.  Se pot face şi băi simple pe bază de fân. În 30 de litri de apă clocotită se pune un săculeţ de pânză albă deasă, în care au fost introduse patru-cinci căni cu pleavă de fân. După aceea se dă în clocot două minute, apoi se lasă acoperit să se infuzeze, până ceaiul devine călduţ. Tratamentul se face seara, înainte de culcare, timp de 20 de minute.
Read more: Fânul - Remediul ideal contra răcelii

Farmacia verde - Tiroida - Glanda-cheie a unui organism sănătos

   Glanda tiroidă, situată în regiunea gâtului, este formată din doi lobi uniţi printr-un istm. Ea secretă doi hormoni: tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3), într-o proporţie mai mică. Atât tiroxina, cât şi triiodotironina circulă legate de proteine serice, fracţiile libere răspunzătoare de efectele biologice fiind de numai 0,04% din totalul T4 şi 0,4% pentru T3.

 Alimentaţia, foarte importantă
Controlul funcţiei tiroidiene este realizat la nivel central de hormonul hipotalamic de eliberare a tirotropinei (TRH) şi de tirotropina (TSH) secretată de hipofiza anterioară. Aportul de iod din alimentaţie este foarte important pentru sinteza hormonilor tiroidieni (aportul zilnic trebuie să fie de 150 g). De aceea trebuie să fim foarte atenţi la ce avem în meniul zilnic!

     Hormonii tiroidieni exercită efecte metabolice în diferite ţesuturi ale organismului, prin creşterea consumului de oxigen şi a producţiei de căldură, ca rol principal, dar au şi efecte specifice pe diferite organe, cum ar fi creşterea frecvenţei şi debitului cardiac, mărirea activităţii digestive, efecte scheletice care contribuie la creşterea şi la modelarea oaselor, controlul centrului respirator, efecte pe musculatură sau pe sistemul nervos. Toate aceste efecte sunt exacerbate în hipertiroidism şi diminuate în hipotiroidism, fiind direct răspunzătoare de tabloul clinic specific.

Read more: Farmacia verde - Tiroida - Glanda-cheie a unui organism sănătos

Farmacia verde - Dediţelul învinge nevrozele

Dediţelul (denumit ştiinţific Pulsatilla Montana) este unul dintre cele mai importante remedii pe care le întâlnim în practica homeopatică.

 Vindecă ochii prin lăcrimare
     Dediţelul este o plantă ierboasă, perenă, ce preferă zonele deschise, cu sol nisipos şi calcaros, făcându-se remarcat prin florile sale, în formă de clopot, de culoare mov, cu nuanţă sobră purpurie şi cu un contur auriu discret. Florile se deschid în luna aprilie, iar vorbe din bătrâni spun că în perioada înfloririi, până şi simplul miros al florilor şi frunzelor rupte sau strivite provoacă dureri de cap sau iritaţii oculare. Legenda spune că zeiţa Venus a plâns atunci când a văzut dediţelul. Legat de acest fapt, fitoterapeuţii sunt de părere că dediţelul este folosit în afecţiunile cronice ale ochilor (cum ar fi petele pe cornee). Studiile au demonstrat că unele boli oftalmologice au fost vindecate în câteva luni prin administrarea extrasului de plantă.

 Durerea este inevitabilă, dar tămăduitoare
     După ce pulberea de dediţel era aplicată în ochi, pacientul simţea o durere puternică, ce producea o explozie de lacrimi, după care survenea efectul curativ. Astfel, s-a ajuns la concluzia că dediţelul este extrem de eficient şi totodată dureros. Cu toate că rezultatele sunt foarte bune, este bine să consultaţi medicul homeopat înainte de a administra picăturile de dediţel.
Read more: Farmacia verde - Dediţelul învinge nevrozele