Lemnul-dulce este considerat o veritabilă plantă-minune, ce acţionează la nivel hormonal asupra femeilor trecute de prima tinereţe. Rădăcina de lemn-dulce este extraordinar de bogată în hormoni estrogeni, numiţi şi hormonii feminităţii, ce favorizează dezvoltarea caracterelor specifice sexului frumos. 
Castravetele amar, karela, se mai numeşte popular şi „insulină vegetală”, iar în zona asiatică dă savoare multor preparate culinare prin gustul său deosebit. Datorită conţinutului de chinină se folosea în trecut pentru tratarea malariei. Mai e utilizat şi ca remediu popular pentru tumori, astm bronşic şi infecţii cutanate. 
Curcuma aparţine familiei Zingiberraceae, răspândită în regiunile tropicale din Asia, India, Indonezia, Australia. Formează tufe mari şi are flori interesante, protejate de un fel de teci şi sunt grupate în spice. Înrudit cu curcuma este şi ghimbirul sau gingerul, al cărui rizom se foloseşte drept condiment. 
Crăpăturile sânilor se vindecă dacă aplicaţi pe zonele afectate o pastă obţinută din boabe de fasole fierte. Se ţine 30 de minute, după care se spală;
Folosită timp de mulţi ani numai ca o sursă de fibră de ţesut, cânepă şi-a făcut remarcate proprietăţile medicinale datorită uleiului obţinut din seminţe, bogat în acizi graşi (Omega 3). 
Cultivaţi în întreaga lume, dovlecii sunt utilizaţi pentru o mulţime de motive, de la cele agricole până la cele culinare sau ornamentale. Încă de copii suntem fascinaţi de povestea Cenuşăresei când o zână transformă un banal dovleac într-o trăsură. De altfel, în medicina tradiţională, sucul din dovleac este descris ca având puteri magice.
Originar din Siria, boragele creşte anual în medii sălbatice şi ajunge la înălţimi de doi metri. Aspectul său este păros, frunzele simple ating lungimea de maximum 15 centimetri, iar florile sunt albastre, crescând încontinuu în cazul în care clima este blândă. Mai este cunoscută şi sub denumirile de pâine de albine, gură de bou şi floarea de stea.
În situaţiile critice determinate de stres este recomandată o infuzie din 5-10 linguriţe cu talpa-gâştei, care este un excelent sedativ cardiac şi nervos. Această plantă este de ajutor şi persoanelor mai emotive sau celor supuse permanent stresului, care se plâng de palpitaţii, dureri la nivelul inimii sau de senzaţia de sufocare.
Circa 70% din biomasa mărilor şi oceanelor sunt alcătuite din alge, care formează fitoplanctonul, acesta stând la baza nutriţiei celorlalte organisme - raci, moluşte, peşti, păsări şi mamifere acvatice.
Dracila (Berberis vulgaris) mai este numită popular şi măcriş spinos, măcriş iepuresc, agriş roşu. Aspectul său este de nuiele plecate din una şi aceeaşi rădăcină, iar uneori dezvoltă tulpini groase de cinci, şase centimetri, din care pleacă nuiele ce ating o înălţime de doi metri. Aceste nuiele au ramuri de culoare roşie când sunt tinere, dar când se întăresc, coaja lor se schimbă în cenuşiu, iar lemnul este galben. Frunzele de dracilă sunt adesea roşii, ovale şi dispuse în fascicule ce pornesc din acelaşi loc cu ghimpi şi struguri florali. Aceste flori sunt galbene şi au miros neplăcut. Recoltarea se face în perioada septembrie-octombrie.
Alcoolul este un produs nociv mai ales asupra psihicului uman, afectând echilibrul interior al individului, însă nici fumatul nu se dezminte din categoria viciilor grele, nicotina fiind implicată în provocarea bolilor cardiovasculare, cu acţiune directă asupra vaselor sangvine şi a celulelor nervoase din creier. Fumatul creşte tensiunea arterială şi colesterolul din sânge, marind riscurile de congestie cerebrală şi de tromboze vasculare.