Farmacie verde

Pirul revitalizează organismul

Invadează şi secătuieşte solul de minerale (azot, fosfor, potasiu), este foarte prolific (o tufă poate produce până la 10.000 de seminţe) şi are, prin bogăţia de substanţe active, certe efecte terapeutice. Pirul, că despre el este vorba, reprezintă o adevărată „forţă a naturii”, deoarece străpunge tuberculii de cartofi, dar şi rădăcinile puternice ale copacilor. Chiar dacă este tăiat de plug sau discuri, din resturi de rizom răsare o nouă plantă.

Remineralizant al sistemului osos
Rădăcina de pir are un gust aromat, dulce, cu miros slab, asemănător cornului de secară şi se întrebuinţează în panificaţie şi ca surogat de malţ şi cafea. Este bogat în vitamina A, tot complexul de vitamine B, săruri de potasiu şi fier, alte săruri minerale, uleiuri volatile (cu proprietăţi antimicrobiene şi antifungice), mucilagii. Principiile active sunt: tonice, remineralizante ale sistemului osos (rahitism, calusarea fracturilor, osteoporoză), antimicrobiene. În plus acţionează diuretic, febrifug şi hipotensiv.

Util în stările gripale
Read more: Pirul revitalizează organismul

Genţiana luptă cu dischinezia biliară

Apărută ca urmare a perturbării mecanismului de eliminare a bilei, dischinezia biliară se caracterizează prin greutăţi în zona ficatului, dureri de cap, balonări, greaţă, arsuri epigastrice, constipaţii, oboseală sau insomnii.

Cicoarea, prietena ficatului
Numită de Galen „prietena ficatului”, cicoarea este un remediu excelent în dischinezie biliară. Se poate folosi în alimentaţie ca salată, preparată din frunze tinere sau ca infuzie obţinută din 15 grame de frunze uscate la un litru de apă. Se recomandă consumul a două căni pe zi. La fel de utilă este şi infuzia de anghinare, pe care specialiştii în medicina naturistă ne îndeamnă să o consumăm înainte de mesele principale. Infuzia se prepară din câteva linguriţe cu plantă la o cană cu apă. Gingaşa păpădie are şi ea un rol important în tratarea dischineziei biliare.
Se foloseşte tot sub formă de infuzie preparată din două linguriţe cu plantă la o cană cu apă. Se consumă trei căni pe zi. Două dintre plantele cu rol antiinflamator, care măresc secreţia bilei, sunt cimbrul şi salvia. Se recomandă ca bolnavii să bea trei căni cu ceai pe zi. Pentru bila leneşă, bunicile noastre foloseau un amestec-minune: ulei de măsline, miere şi lămâie. Se ia o lingură cu jumătate de oră înainte de mesele principale. Efectul este uimitor. La fel de util este şi consumul de trei ori pe zi a unei linguri cu ulei de măsline, după care se stă culcat pe partea dreaptă o jumătate de oră.

Consumaţi infuzie de ţelină!
Specialiştii în medicină naturistă recomandă totodată şi infuzia de roiniţă. Mod de preparare: se pun 10 grame de frunze şi influorescenţe la o cană cu apă. Se pot consuma trei căni pe zi. Excelentă este şi ţelina, cei care suferă de dischinezie biliară fiind sfătuiţi să consume după fiecare masă o cană cu infuzie de ţelină, preparată dintr-o linguriţă cu frunze la o cană cu apă. Datorită substanţelor amare pe care le conţine, genţiana este foarte utilă atât celor cu dischinezie biliară, cât şi celor care suferă de lipsa poftei de mâncare sau de indigestii frecvente. Decoctul se prepară dintr-o linguriţă cu plantă, ce se fierbe în 500 ml apă, timp de 15 minute. Această cantitate se bea pe parcursul unei zile, înaintea meselor principale.

Carmen Ciripoiu

Uleiul de struguri previne bolile de inimă

Strugurele, cel mai gustos fruct al toamnei, are efecte miraculoase asupra organismului. Uleiul de sâmburi de struguri este un panaceu excepţional, datorită conţinutului de doze însemnate de vitamina E şi vitamina F, precum şi unele minerale: zinc, cupru, seleniu.
De asemenea, strugurii sunt un motiv întemeiat de bucurie, mai ales pentru femei, pentru că are în compoziţie un agent antiîmbătrânire de 50 de ori mai puternic decât vitamina E şi de 20 de ori mai puternic decât vitamina C. La început de toamnă, uleiul de struguri vă readuc tinereţea şi vitalitatea. Uleiul de struguri se obţine prin presare la rece şi se găseşte chiar şi în supermarketuri. Intern, acest ulei se administrează în primul rând prin alimentaţie, fiind un excelent adaos în salate, în sosuri, în diferitele feluri de mâncare, ce nu presupun prepararea la foc (încălzirea la peste 50 de grade Celsius duce la alterarea proprietăţilor terapeutice).
Doza zilnică de ulei este de maximum patru linguri, care se pot consuma ca atare (dacă aveţi probleme cu stomacul) sau în hrană. Extern, acesta se foloseşte ca ulei de masaj pentru piele, ajutând la menţinerea elasticităţii pielii.

Menţine tinereţea vasculară
Utilizarea constantă a uleiului de sâmburi de struguri în salate, care vor fi consumate zilnic, este suficientă pentru evitarea unor boli vasculare, cum ar fi arterioscleroza, fragilitatea vasculară sau chiar arterita (reumatismul din ce în ce mai des întâlnit atât la tineri, cât şi la vârstnici). Grăsimile nesaturate regăsite în sâmburii de struguri ajută la menţinerea tinereţii şi elasticităţii vasculare.

Împiedică formarea chisturilor ovariene
Studiile arată că anumite substanţe conţinute în sâmburii de struguri împiedică dezvoltarea unor formaţiuni tumorale benigne, cum ar fi chisturile ovariene, fibroamele uterine, adenoamele şi adenofibroamele mamare. Femeile cu asemenea predispoziţii ar fi bine să facă de patru-şase ori pe an cure de câte 28 de zile, în care să consume ulei de sâmburi de struguri câte 20-30 de mililitri zilnic.

Face pielea frumoasă
Bogat în vitamina E, uleiul este un elixir pentru menţinerea tinereţii pielii, dar şi pentru prevenirea unor afecţiuni dermatologice (psoriazis, depigmentări). Masajul făcut după baie cu ulei de sâmburi de struguri menţine nivelul optim de hidratare a pielii.

Un sistem imunitar perfect
Seminţele de struguri conţin substanţe cum ar fi zincul, cuprul, seleniul, vitamina E, care sunt cei mai puternici inamici ai radicalilor liberi, contribuind astfel la creşterea imunităţii organismului. O cură cu 25 de grame de ulei de struguri pe zi, menţinută minimum o lună, ajută la mărirea rezistenţei organismului la factorii infecţioşi.

Ana-Maria Cocea

3 ponturi pe săptămână (190)

- Pentru o digestie bună, beţi zilnic sucul proaspăt a două roşii, un cartof şi o jumătate de ceapă, trecute prin mixer. Are şi acţiune diabetică, scăzând zahărul din sânge.

- Trei pahare cu suc de grepfrut pe zi, câte unul înainte de fiecare masă principală, este indicat în artrită, gută, dispepsii şi dischinezie biliară. Consumat frecvent reglează tensiunea şi dă poftă de mâncare.

- La începutul menopauzei, mărarul înlătură bufeurile şi transpiraţiile nocturne. Luaţi zilnic două linguriţe cu pulbere uscată de mărar pentru a scăpa de neplăceri.

Busuiocul încetineşte îmbătrânirea

„Foaie verde busuioc, ia mă bag şi eu la joc!”, sună un început de cântec popular românesc. Să fi ştiut strămoşii noştri de efectele terapeutice ale acestei plante aromate? Se pare că da. Oricum, acest lucru a fost confirmat de recentele studii efectuate de un grup de cercetători indieni. Conform acestora, consumul de busuioc poate fi folosit în combaterea efectelor îmbătrânirii, datorită proprietăţilor sale antioxidante. Specia de busuioc, numită „busuiocul sfânt”, este foarte apropiată de planta aromată utilizată în bucătăria occidentală, fiind des utilizată în mâncărurile asiatice.
Extractul din această plantă, originară din India, a fost utilizat mult timp în medicina ayurvedică şi în alte părţi ale Asiei, pentru proprietăţile sale de revitalizare.

Protecţie împotriva radicalilor liberi
Cercetătorii au stabilit că extractul este eficient în protecţia împotriva radicalilor liberi, substanţe chimice cancerigene, ce pot ataca organe-cheie, cum ar fi inima, ficatul şi creierul şi pot cauza daune la nivelul genelor şi celulelor nervoase. Studiul validează utilizarea tradiţională a plantei ca substanţă ce încetineşte efectele îmbătrânirii în sistemul medicinei ayurvedică. În plus, arată şi modul în care busuiocul acţionează la nivel celular. Planta, al cărei nume latin este Ocimum Sanctum, este cultivată în mod normal în vase de pământ în casele şi în grădinile din India. În trecut, a mai fost folosită pentru o multitudine de boli, cum ar fi febră, răceală, malarie şi diabet.

Elena Şerban

Ceapa, inamicul răcelilor

Începută frumos, cu vreme de vară şi soare din belşug, toamna anului 2008 s-a încruntat la noi, trimiţându-ne frig şi ploi. Apoi, vremea s-a ameliorat, fapt ce parcă ne-a zăpăcit şi mai mult, organismul uman fiind meteosensibil.

Ceaiul de măghiran elimină toxinele
Şi cum prima reacţie a corpului nostru la vremea schimbătoare e o răceală zdravănă sau chiar o gripă… vă vom oferi câteva reţete din preparate pe bază de plante, care vă vor pune pe picioare. Infuzie de măghiran: opăriţi o cană cu apă. Puneţi în ea două-patru linguriţe cu pulbere de măghiran; lăsaţi la infuzat 15-20 de minute, după care strecuraţi. Beţi acest ceai cât de fierbinte puteţi şi de preferat îndulcit cu miere.
La un sfert de oră după ce veţi bea această infuzie veţi începe să transpiraţi, prilej cu care veţi elimina din abundenţă toxinele. De asemenea, sinusurile şi căile respiratorii superioare se vor descongestiona. Înainte de declanşarea efectivă a bolii - atunci când simţiţi că va ia răceala - beţi câte o cană din acest ceai la un interval de 20-40 de minute, timp de câteva ore. Dacă gripa s-a declanşat, beţi ceaiul doar dacă nu aveţi temperatură. Ceaiul de busuioc este foarte bun în lupta cu gripa. Băut fierbinte şi îndulcit cu miere, acest ceai pune pe picioare orice persoană chinuită de gripă. Dacă este băut la începutul bolii, efectul este rapid.

SFAT! Beţi acest ceai foarte cald, cu înghiţituri mici. Este de preferat să nu mâncaţi nimic în perioada de administrare a ceaiului.

Leacuri băbeşti
Ceaiul se prepară opărind două tulpini florifere de busuioc cu o cană cu apă clocotită. Lăsaţi la infuzat timp de 15 minute. În afară de ceaiurile de mai sus există şi alte leacuri pe care poate în copilăria noastră le primeam de la bunicile noastre. Unul dintre cele mai eficiente este cataplasma cu hrean. Ţineţi pe frunte şi la rădăcina nasului o cârpă curată şi uscată în care aţi pus două linguri cu hrean ras. Puteţi ţine această cataplasmă pe frunte între 5 şi 30 de minute, în funcţie de cât de sensibilă e pielea dumneavoastră. Hreanul se ţine 5-30 de minute pe frunte şi la rădăcina nasului. Şi hulita ceapă are efecte foarte bune, vindecând tusea şi bronşitele. Luaţi două cepe întregi, cu tot cu coajă, spălaţi-le şi fierbeţi-le în 300 ml de apă, timp de 15 minute. Beţi acest decoct cald pe stomacul gol. Un alt tratament de pe vremea bunicilor şi străbunicilor noastre îl reprezintă băile de plante sau ace de pin. Orice răceală, gripă sau chiar infecţie poate fi stopată într-un mod simplu şi chiar plăcut.

Elena Şerban

Tărâţele calmează ulcerul

Tărâţele de grâu conţin substanţe care atacă alimentele ajunse în stomac, înlesnind funcţia digestivă. Consumate în cantităţi cât mai mari, dar măcinate, acestea vă asigură un surplus de vitamine de care corpul uman are nevoie. Bogăţia substanţelor active - vitamine (mai ales beta-caroten, B-uri, minerale, aminoacizi - inclusiv aminoacizi graşi esenţiali şi carbohidraţi) - se recomandă în combaterea multor afecţiuni, de la demineralizări, afecţiuni endocrine, neuromusculare, cardiace, digestive, obezitate, convalescenţă până la rahitism şi anemii severe.

Ajută la scăderea colesterolului
Produsele din ovăz şi tărâţele de ovăz trebuie incluse într-o alimentaţie echilibrată, deoarece s-au dovedit învingătoare în lupta cu colesterolul. După un regim cu tărâţe de zece zile, nivelul colesterolului scade cu 13%.

Un pansament stomacal
Datorită proprietăţilor sale, acestea acţionează ca un pansament pentru stomacul bolnav. Se recomandă amestecul a două linguriţe cu tărâţe măcinate cu miere şi consumarea lor pe stomacul gol. Praful de tărâţe se poate combina cu orice lichid: ceai, suc, ciorbă, dar temperatura acestuia nu trebuie să depăşească 40 grade, pentru a proteja vitaminele.

Recomandat în diete, dar şi în menţinerea siluetei
Cu ajutorul tărâţelor se poate face şi o eficientă cură de slăbire, şi cu cât cantitatea consumată este mai mare, cu atât scăderea în greutate va fi mai rapidă, cu rezultate vizibile în aproximativ două săptămâni. Trebuie reţinut că numai două linguriţe cu praf de tărâţe nu au eficienţă într-o dietă, totul depinde de cantitatea pe care o consumăm.

Taie pofta de mâncare
Tărâţele sunt săţioase, astfel încât cei care urmează această dietă mănâncă mai puţin, fără să aibă probleme de sănătate.

Combate constipaţia
Puneţi în fiecare dimineaţă două linguri cu tărâţe într-o cană şi opăriţi-le cu ceai. Amestecaţi bine conţinutul, pentru a-l omogeniza şi, când se mai răceşte, beţi-l pe stomacul gol, înghiţitură cu înghiţitură. După o pauză de circa zece minute puteţi servi micul dejun.

Tratează furunculele şi coşurile
Furunculele şi coşurile pot fi vindecate prin aplicarea de comprese obţinute din tărâţe calde, stropite cu oteţ. Se fierb tărâţe de grâu până la obţinerea unei paste dense. Se înfăşoară într-o pânză de bumbac, având grijă să nu fie prea fierbinte. Se aplică pe ganglionii limfatici umflaţi. Se înfăşoară cu un şal de lână. Fierte în vin, acestea ajută la îndepărtarea unor erupţii de pe cap. Se vor face spălături zilnice.

Claudia Stan

Cum se prepară borşul Se pun într-un vas tărâţe de grâu amestecate cu 1-2 pumni cu tărâţe de porumb până se umple un sfert din volumul său. Se umezesc apoi bine cu puţină apă rece, după care se toarnă apa clocotită, umplându-se trei sferturi din volumul vasului. Se amestecă bine cu un făcăleţ şi apoi se adaugă huşte (tărâţe acrite de la borş). În lipsa huştelor se umezesc la început tărâţele cu borş în loc de apă rece. După ce se omogenizează bine, se acoperă cu o pânză curată şi se lasă să stea la cald. După 24 de ore, borşul este gata. Cantitatea ce trebuie consumată se strecoară înainte de întrebuinţare.

Rectocolita ulcero-hemoragică şi urzica vie

Boală inflamatorie ce are un caracter ulcerativ purulent, rectocolita ulcero-hemoragică poate cuprinde tot colonul. Afecţiune care apare frecvent de la vârsta de 24 până la 45 de ani, se manifestă prin dureri abdominale şi scaune moi dizenterice, arsuri sau usturimi în zona anorectală. Bolnavul prezintă paloare, astenie, stare febrilă, tahicardie, deshidratare a ţesuturilor şi slăbire rapidă a organismului. Un consult medical este obligatoriu, dar, odată stabilit diagnosticul, trebuie să ştiţi că farmacia verde ne oferă ajutor şi în acest caz.

Decoct din rizomi de obligeană
Au efecte deosebite infuziile din coada-şoricelului, sunătoare, nalbă mare, fructe de chimion, coriandru, fenicul, ienupăr, anghinare, măghiran, răchitan, cimbru, sulfină, muşeţel, roiniţă, mentă, busuioc, coada-racului, flori de salcâm, frunze de mur, frunze de afin şi decocturi (fierturi) din rizomi de obligeană sau rizomi cu rădăcini de cerenţel, de preferat în amestec cu muşeţel, mentă sau sunătoare.
Tratamente: 1. Luaţi de două-trei ori pe zi - înainte de mese - câte un vârf de cuţit cu pulbere de rizom uscat şi măcinat de obligeană; 2. Puneţi o lingură cu seminţe măcinate de in în 100 ml de apă călduţă şi beţi de două ori pe zi cu 20 de minute înainte de masă, timp de 10 zile pe lună; 3. Preparaţi o infuzie dintr-o linguriţă cu rădăcini uscate şi măcinate de valeriană şi o cană cu apă clocotită; infuzaţi 15 minute,

strecuraţi şi beţi o cană pe zi; 4. Amestecaţi 25 de grame de coada-şoricelului cu 5 g de fenicul, 20 g de sunătoare, 10 g de talpa-gâştei, 20 g de muşeţel, 10 g de frunze de roiniţă, 5 g de mentă, 5 g de mac. Opăriţi două linguriţe din acest amestec în 200 ml de apă clocotită. După ce lăsaţi la infuzat un sfert de oră strecuraţi şi îndulciţi cu miere. Bolnavul trebuie să bea trei căni cu ceai călduţ pe zi, după mesele principale; 5. Infuzaţi un amestec alcătuit din câte două grame de sunătoare, muşeţel, roiniţă şi frunze de mur în 750 ml apă clocotită. Se beau trei căni pe zi.

Răchitan, remediu în cazul hemoragiilor
Când rectocolita ulceroasă este însoţită şi de hemoragie se recomandă următorul amestec: răchitan (40 g), coada-racului (20 g), urzică vie (30 g) şi mătase de porumb (10 g). Opăriţi o lingură de amestec la o cană cu apă clocotită. Beţi două căni din acest ceai zilnic, dimineaţa pe nemâncate şi seara înainte de culcare.

Elena Şerban

ATENŢIE! Boala netratată corespunzător se poate agrava
SFAT! Maladia „recomandă” o alimentaţie uşoară, fără grăsimi, alcool sau băuturi carbogazoase.

Tratamente naturiste pentru hemoroizi

Dilataţii ale venelor hemoroidale anorectale, hemoroizii pot fi preveniţi printr-un stil de viaţă sănătos, evitând sedentarismul, constipaţia, iritaţia locală, mâncărurile condimentate şi alcoolul. Celor care suferă de hemoroizi le recomandăm tratamentele naturiste de mai jos.

Coada-şoricelului, de mare ajutor
Unul dintre cele mai recomandate tratamente naturiste este cel din coajă de stejar. Mod de preparare: 100 g scoarţă se fierbe într-un litru de apă, apoi se filtrează. Se aplică în comprese repetate. La rândul său, lumânărica se foloseşte pentru băile de şezut. Se prepară din 30-60 g frunze la un litru apă şi se fac două băi zilnic. Iarba de tranji este utilizată în tratarea hemoroizilor încă din secolul al XVI-lea. Se foloseşte sub formă de cataplasme, din decoct de frunze fierte. Se fierb 60 de grame de frunze sau rădăcini într-un litru de apă, până scade la un sfert din cantitatea iniţială, apoi se amestecă împreună cu făină de in. Datorită proprietăţilor sale hemostatice şi cicatrizante, coada-şoricelului este un alt remediu în lupta cu hemoroizii. Se pun comprese cu decoct preparat din 60 g inflorescente la un litru de apă.

Supozitoare din cartofi
Remediu din bătrâni, cartoful se dovedeşte a fi util şi în tratarea hemoroizilor. Se ia un cartof, se curăţă coaja şi se taie o feliuţă pe care o modelăm sub formă de supozitor. Ca să fie mai uşor la introdus, se unge „supozitorul” cu puţin unguent de gălbenele. Rezultatul este uimitor. O plantă miraculoasă folosită pentru a scăpa de durerile provocate de hemoroizi este pedicuţa. Mod de preparare: o linguriţă cu plantă mărunţită se pune în 250 ml apă clocotită. Se ţine acoperită zece minute, apoi se strecoară. Se consumă o cană pe zi, cu înghiţituri rare. Extern, coada-calului are efect hemostatic, fiind de un real ajutor celor care suferă de hemoroizi. Se utilizează sub formă de comprese dintr-un decoct concentrat, preparat din 100 g plantă la un litru de apă. Să nu uităm nici de frunzele de soc, care fac adevărate minuni. Se folosesc comprese din infuzie concentrată din 100 g frunze de soc la un litru de apă. De asemenea, datorită proprietăţilor lor astringente, frunzele de viţă-de-vie se pot utiliza extern sub formă de cataplasme.

Spălături cu afine
Folosiţi tot sub formă de supozitoare, morcovii vă ajută să scăpaţi de problemele legate de hemoroizi. Se dă morcovul pe răzătoarea mică, apoi se înveleşte în tifon. La fel de utile sunt şi afinele, care se aplică extern sub formă de spălături şi comprese. Decoctul din afine se prepară dintr-un pumn de afine, care se fierb într-un litru de apă, până când cantitatea se reduce la jumătate. Pentru a scăpa de usturimile provocate de hemoroizi puteţi folosi o metodă foarte veche. Încălziţi într-o tigaie untură de porc şi prăjiţi în ea o mână de gălbenele. Să nu uităm însă că cel mai important lucru în lupta cu hemoroizii o constituie regimul alimentar şi igiena personală. Pentru a evita constipaţia, unul dintre factorii care generează apariţia hemoroizilor, consumaţi crudităţi şi lactate din belşug şi evitaţi condimentele din alimentaţie.

Carmen Ciripoiu

Salata verde, o „injecţie” de sănătate

Dietoterapia

Cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru sănătatea noastră este schimbarea modului de viaţă şi în special a aceluia de a ne hrăni. Într-un cuvânt: dietoterapia. Prin dietoterapie se înţelege tratamentul bolilor cu anumite alimente. Cei dintâi care au descoperit că alimentele au şi proprietăţi terapeutice au fost chinezii. În vechiul lor tratat de medicină, intitulat Nei King, scris cu câteva mii de ani în urmă, aceştia spuneau: „Primele şi cu adevărat medicamente sunt alimentele”. Cunoştinţe avansate despre tratarea bolilor cu alimente aveau şi vechii greci, de la care ne-a rămas şi cuvântul dietă, derivat din „diaita”, prin care se înţelegea „o viaţă cumpătată cu ajutorul unei alimentaţii raţionale.” Astăzi vă vom prezenta un aliment pe care noi îl cultivăm şi pe care îl consumăm sezonier, neacordându-i atenţia pe care o merită. Este vorba despre lăptucă sau salata verde, cu numele latin de Lactuca Sativa. Această plantă-aliment are şi o variantă mai salbatică, numită Lactuca Virosa, ce este mai activă, dar toxică atunci când este consumată în doze mari.

Bogată în vitamina C
De la lăptucă se consumă tulpinile, frunzele şi seminţele, principalii constituienţi fiind: lactucarium, ale cărui efecte sunt comparabile cu ale opiului, lactucarina, acid lactic, aspatragina, hiosciamina, clorofila, vitaminele A, B, în special B1, C, D, E, fier, calciu, fosfor, iod, magneziu, zinc, cupru, sodiu, clor, potasiu, cobalt, arsenic, caroten. În 50 g de laptucă se găseşte o unitate de vitamina E şi 17,7 mg de vitamina C la 100 g de lăptucă proaspătă. În trei zile, cantitatea de vitamina C scade la 4 mg dacă nu se păstrează cu rădăcinile în apă.

Rozmarinul, elixirul tinereţii

Cunoscut mai ales datorită faptului că dă un gust bun mâncărurilor, rozmarinul fortifică organismele slăbite de boli. De asemenea, planta acţionează în combaterea proceselor de îmbătrânire.

Intensifică circulaţia periferică
Rozmarinul este originar din ţările din jurul Mediteranei, fiind plantat pe scară largă în preajma litoralului. În România se cultivă ca plantă ornamentală în grădini, sere şi apartamente, fiind mult apreciat pentru parfumul foarte plăcut de tămâie şi camfor. În scopuri terapeutice şi condimentare se folosesc frunzele sau vârfurile înflorite, recoltate începând din anul III de cultură, prin tăiere la maximum cinci centimetri sub ultima ramificaţie. Preparatele pe bază de rozmarin se folosesc în gastrite şi infecţii gastrointestinale, calmarea tulburărilor de stomac şi de intestine (colite), în cazul indigestiilor provocate de stres. De asemenea, tranzitul intestinal leneş este accelerat. Balonările, aerofagia, râgâielile sunt şi ele combătute cu succes, gazele fiind eliminate cu rapiditate. Rozmarinul stimulează activitatea inimii slăbite şi dureroase, tratează tensiunea scăzută şi reglează ritmul cardiac. Datorită conţinutului ridicat în flavonoide, rozmarinul intensifică circulaţia sângelui la nivel periferic şi la creier şi ajută la evitarea arteritelor, trombozelor, sclerozei cerebrale, edemelor cardiace cu umflarea gleznelor, precum şi senzaţia de sufocare sau cea de răcire a mâinilor şi picioarelor, chiar în anotimpurile calde. De asemenea, stimulează memoria şi capacitatea de concentare. În tratamentele externe, rozmarinul combate alopecia şi seboreea.

Stopează steatoza hepatică