de Roxana Istudor
Cei mai mulți iubitori de plante care înfloresc se bucură nespus atunci când apar primele flori, și unii dintre ei evită să facă o operațiune foarte necesară pentru dezvoltarea plantei: „ciupirea”.
Încurajarea ramificării de la fiecare nod
Ciupirea plantelor înseamnă practic tăierea vârfurilor cu o foarfecă, în scopul stimulării ramificării de la fiecare nod cu câte doi lăstari noi. În felul acesta, planta se va îmbogăți. Ciupirea se poate face și într-un al doilea stadiu, după ce planta, tăiată anterior, a dezvoltat ramificații. Se taie toate aceste vârfuri pentru a genera dezvoltarea plantei. De asemenea, ciupirea se poate face și în stadii mai avansate de creștere. De exemplu, petuniile de grădină necesită ciupire dacă au crescut prea mult. Pot fi tăiate puțin deasupra ghiveciului și vor avea un aspect mai plăcut ulterior. La rândul lor, mușcatele pot fi „ciupite” ușor încă de când sunt mici, pentru a nu dezvolta lăstari lungi, singulari.
Vârfurile se taie egal în jurul ghiveciului
„Ciupitul” plantelor este o operațiune care le dezvoltă foarte mult, dar care, în același timp, poate întârzia înflorirea. Dar specialiștii afirmă că este de dorit să aveți o plantă crescută uniform și frumos dezvoltată, pe care florile, chiar dacă pot veni mai târziu, vor arăta spectaculos. De regulă, vârfurile se taie egal în jurul ghiveciului, astfel încât planta va avea șansa să crească uniform. Chiar și în cazul în care planta s-a dezvoltat foarte mult în urma ciupirilor succesive, acestea rămân recomandate în continuare pentru egalizarea ramurilor. Ciupirea se aplică în special plantelor curgătoare, dar și unor plante de grădină, cu scopul de a le îmbogăți coroana.