de Silviu Ghering şi Sorin Dumitrescu
O plimbare în cartierul istoric din spatele Guvernului este precum o plimbare prin timp. Străzile cu nume de capitale sunt străjuite de case vechi, monumentale, care respiră încă aerul „Micului Paris” interbelic. Axul principal al acestui cartier „burghezo-moșieresc” este chiar Strada Paris, fostă Blanc, fostă Regina Maria, ca o gratulare a învingătoarei principale a Tratatului de la Versailles. La numărul 13, între clădiri somptuoase ce parcă te strivesc prin personalitatea lor, te „salvează” o explozie de verdeață, o avalanșă de flori care te „obligă” să intri într-o curte, de fapt o grădină de poveste, cu o casă de basm. Nu știi la ce să te uiți mai întâi: la aranjamentele florale pline de culori și de parfum, la pomii ornamentali „construiți” cu o ingeniozitate debordantă, la bicicletele-ghiveci urcate pe acoperișul unei terase sau la un coș de baschet transformat în cuib pentru visul de a zbura...
Ambianță ca-n „Marele Gatsby”
O casă care te duce cu gândul la reședința de vis a „Marelui Gatsby” al lui Francis Scott Fitzgerald, unde, după cum scria chiar dramaturgul american, „în nopțile de vară răsuna într-una muzica. În grădinile lui albastre era un du-te-vino de bărbați și de femei tinere, roind ca fluturii printre șoapte, șampanie și stele”.
Scara largă de la intrarea în casa albă te „urcă”, preț de câteva trepte, într-un hol şi mai larg, în care din prima clipă îți fură privirea, mintea și sufletul un pian vechi, negru, plin cu „note” parfumate. Adică flori. Fiecare cameră este inundată de buchete imense de trandafiri, orhidee, frezii, zambile, lalele, simple sau combinate în aranjamente unice, de o frumusețe de-a dreptul agresivă, așezate, cuminți totuși, în cutii de diverse forme și în culori variate, în vase transparente sau viu colorate, în lădițe sau în orice alte obiecte care pot fi decorate cu flori cât mai diferite. Măsuţe din lemn cu forme atipice, pereţi verzi cu plante atârnătoare, uşi masive, patinate, aranjamente din crenguţe şi, cât vezi cu ochii, din nou buchete de flori! Orice, dar absolut orice eveniment, de la nuntă la botez, de la o cină romantică la zi de naștere sau onomastică, de la întâlniri ale vechilor colegi de liceu sau de facultate la reuniuni corporate, baluri tematice cu și fără mască, poate fi organizat în acest paradis floral, ambientat de aceste minuni „arhitecturale” din lumea petalelor înmiresmate.
Claudia și Andrei au dat luminile reflectoarelor pe lumina florilor
Autorii acestui colț de rai, regele și regina acestui tărâm de basm sunt Andrei Șandru și Claudia Cuteanu. Claudia este o femeie frumoasă natural, fără să aibă nevoie de machiaj, are o ținută distinsă, în care se regăsesc anii de modelling, te privește drept în ochi când îți spune simplu că a renunțat la o carieră promițătoare pe podiumurile de modă pentru lumea ei florală. Incredibil, dar adevărat... Andrei este o fire discretă, ceva deosebit, mai rar întâlnit la un fost luptător profesionist, și preferă florile în locul reflectoarelor. Au, atenție!, doar 27 de ani și sunt parteneri de viață și de afaceri de când abia împliniseră majoratul. Da, de nouă ani au pornit de mână în lumea dură a afacerilor, mângâiați de catifelarea și de mireasma florilor pe care le-au ales drept sursă de inspirație și... de venit! Cu 12.000 de euro strânși din cariera „liceală” în modelling a Claudiei și din cea de luptător profesionist a lui Andrei. Cu ce curaj s-au aruncat în jungla antreprenoriatului, numai ei doi știu... „Părinții au avut întotdeauna încredere în mine”, spune Claudia, „știau că sunt serioasă, în ciuda timpului dedicat modellingului am terminat liceul și am luat Bac-ul cu note mari, am făcut și o facultate, zic eu, pretențioasă, Comunicare și Relații Internaționale, la Româno-Americană, chiar în paralel cu munca la florărie”. Pentru că așa au început, cu o florărie. De ce o florărie și nu o pizzerie, de exemplu? Pentru că „amândoi iubim enorm florile, ne regăsim, parcă, în flori. E drept că a contat și faptul că mama lui Andrei avea o florărie. Aveam de la cine primi un sfat”. Au luat un spațiu de până-n 20 de metri pătrați în Pipera. Vizavi de porțile palatului lui Gigi Becali. Ăsta a fost un avantaj, pentru că patronul Stelei le-a devenit client fidel. „De fapt, soția sa, care intra - și intră și acum! - destul de des, este o femeie care iubește mult florile. Iar în Pipera am avut noroc că erau oameni cu bani, cu alte concepții față de flori, oameni care fuseseră plecați prin alte țări”, povesteşte Claudia. Și așa s-a „născut” florăria Florens.
„Românul e obişnuit să ia flori doar la ocazii, nu pentru bucuria sa”
La început vindeau mai mult „papetărie”, albume și rame pentru fotografii, decât flori. „Românul nu era obișnuit să ia flori decât la ocazii, nu zi de zi, pentru acasă, pentru bucuria sa cotidiană”, își amintește Claudia. A venit însă prima comandă de aranjament floral. Un buchet de cununie din trandafiri roșii. Apoi, la o săptămână, li s-a cerut o lumânare de botez. „Era într-o duminică, am zis că trebuie să o fac și pe-asta, ce poate fi așa complicat? E drept că am intrat pe net și am văzut o mulțime de filmulețe, dar străinii nu prea au partea asta de îmbrăcat lumânările, dar m-am lămurit din punct de vedere tehnic, cum să pun buretele ca să nu curgă apa, cum să ascund sârmele de prindere, iar restul, aranjamentul florilor, l-am făcut din imaginația mea și a lui Andrei și a ieșit o lumânare despre care mi-au zis oamenii respectivi că nu au mai văzut așa ceva și le place foarte mult”. Așa că au urmat din ce în ce mai multe comenzi, și „afacerea” s-a pus pe roate.
De la Pipera la marile malluri din București
După doi ani au putut să facă prima investiție majoră. Nu, nu într-o vilă, mașini de lux sau concedii exotice. În florărie. „Tot ce am strâns anii respectivi am băgat în reconfigurarea spațiului, aveam un garaj în spate, l-am luat și l-am modificat și am ajuns la florăria care este acum, de vreo 65 de metri pătrați. Asta probabil că ne-a ținut, și ne ține unul lângă celălalt, am avut întotdeauna același țel, aceleași dorințe, asta a contat foarte mult. Recunosc, mi-a fost teamă să investim tot ce acumulasem în modernizarea florăriei, dar Andrei a venit cu ideea și a zis că, dacă facem asta, lucrurile o să meargă tot mai bine. A avut dreptate, florăria nu mai arăta cum trebuia să arate la timpul respectiv, am schimbat culorile, fațada, am pus o plăcuță, un covor ca o iarbă în față, tot felul de plante de exterior, mușcate, petunii, tot felul de copăcei, un gărduleț, ca și cum era o casă care te primea, ceva... altceva decât o florărie obișnuită. Și așa, treptat, următorul spațiu a fost în Mall Băneasa, ni l-au dat într-o zonă moartă, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, l-am reconfigurat și l-am adus la un stadiu destul de bun, care să atragă, să facă zona bună, s-a schimbat totul după ce am venit noi. Următorul spațiu a fost în Mall Promenada, apoi în Mega Mall și ultimul, dar nu cel din urmă!, aici, Atelierul, unde facem doi ani în octombrie”.
Basmul din Paris 13: Atelierul
Așa se numește colțul de rai amintit la început. Atelierul. Atelierul „Florens”. „Căutam de mai mult timp o locație mai mare, să ne putem desfășura ideile, visam ca fiecare cameră să aibă decorul ei. Când am văzut-o prima dată de afară, am zis că nu este de noi, că este o locație destul de scumpă, chiria este foarte mare, întreținerea este foarte mare, dar când s-au deschis porțile am zis: «Gata, asta este!». Și asta a fost!”. Au băgat 100.000 de euro în reamenajarea grădinii (unde se pot desfășura evenimetele vara) și casei (unde se țin evenimentele în sezonul rece). „S-au modificat multe de când am luat-o, am schimbat absolut tot ce se poate schimba”. Locația din Strada Paris 13 funcționează atât ca florărie, cât și ca atelier în care sunt realizate aranjamentele florale pentru celelalte florării. Florile sunt aduse din Olanda, în găleți cu apă, cu un camion, pe un drum de 36 de ore, deși în general se obișnuiește să nu fie aduse la apă, pentru a intra de zece ori mai multe într-o găleată. Sau în pachete, cu avionul. Rezistă florile fără apă până în România? „Aici se face diferența între florării. Fără apă, floarea ajunge deshidratată, chiar și cu avionul tot sunt câteva ore bune de transport. Iar o floare fără apă câteva ore pierde trei zile din viață. După ce ajung din Olanda, florile noastre ar trebui să trăiască între șapte și zece zile”, am învățat de la proprietara florăriei Florens. O florărie care vrea - și reușește! - să fie altceva...
Şi Claudia are fantezii...
Trandafiri de grădină din Ecuador, „bătuți”, adică foarte deși, cu petale multe, cu miros puternic și-ar dori Claudia să găsească pe noptieră în fiecare dimineață: „Sunt cei mai viguroși, rezistă peste zece zile”. Și ar mai vrea ceva: „Să organizez de la A la Z o prezentare de modă. Să o împodobesc. Să o decorez cu flori. Nu aș mai vrea să urc pe podium, asta e istorie pentru mine, dar mi-ar plăcea să am mână liberă pentru o prezentare de modă altfel, să fac altceva, am asta în mine, să inventez tot timpul altceva”.
„Totul vine din noi“
Nici Claudia, nici Andrei nu au studii de specialitate, totul vine din simțirea lor, din imaginația lor. Masa din biroul Claudiei este acoperită cu... iarbă, autor Andrei. Un perete este acoperit tot cu „brațele” (citiți „crengile”) unui copac, mesteacăn poate, pentru că sunt albe, pline de flori de tot felul, autoare Claudia. Lustra este ca o anvelopă imensă din crengi împletite, cu luminile în mijloc, autor Andrei. „Nu am un idol ca designer florist, chiar vorbeam cu Andrei despre asta, nici el nu are, nu avem influențe, totul vine din noi. De aceea pot explica ușor oricărui client cum văd eu comanda sa, dar de obicei prefer să-i fac un demo gratuit. De exemplu, pentru o nuntă primesc tematica de la client, o gândesc și stabilesc o zi în care să vină și îi fac gratuit un aranjament de masă, ca să vadă cu ochii săi cum va arăta evenimentul în ziua respectivă”.