de Laura Zmaranda şi Sorin Dumitrescu
În România, în ultimul deceniu au fost aclimatizate o serie de plante neobişnuite pentru ţara noastră. Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău este un etalon în ceea ce priveşte cercetarea şi aclimatizarea unor specii excentrice. În rândurile următoare avem descrierea câtorva plante cu importanţă terapeutică semnificativă despre care cercetătorii buzoieni spun că s-au adaptat la condiţiile pedoclimatice din România.
Gac-ul, „fructul din Rai”, poate combate cancerul
O premieră pe care a marcat-o staţiunea de cercetare de la Buzău este aclimatizarea în ţara noastră a Gac-ului, supranumit şi „fructul din Rai” datorită proprie- tăţilor extraordinare pe care le are. Cercetările în acest sens au început în 2010, iar după experimentarea mai multor tehnologii de cultură, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că această plantă poate fi cultivată doar în spaţii protejate. Este însă o promisiune de care trebuie să ţinem seama având în vedere calităţile pe care această plantă originară din Nepal le are. Pentru realizarea cercetărilor au fost achiziţionate seminţe din zone cu tradiţie în cultivarea acestei specii precum India, Vietnam şi Nepal. Cele trei genotipuri diferite au fost urmărite pe tot parcursul cercetărilor, s-au făcut observaţii şi măsurători amănunţite, începând de la sămânţă şi continuând pe toată perioada de vegetaţie, până la fructificare şi recoltare. Deşi studiile nu au relevat în totalitate proprietăţile Gac-ului, informaţiile de până acum îl recomandă ca un superfruct al viitorului. Acesta are o concentraţie în vitamina C de 40 de ori mai mare decât a portocalelor, conţine de 70 de ori mai mult licopen decât roşiile, de 10 ori mai mult betacaroten decât morcovii şi de 40 de ori mai multă zeaxantină decât porumbul. Despre Gac se mai spune că ar avea o calitate esenţială, aceea că prin sucul său devine un combatant important al cancerului.
Lophanthus anisatus rămâne înflorită şase luni
În medicina tibetană se vorbeşte despre o plantă extraordinară, cu proprietăţi terapeutice şi melifere remarcabile. Este vorba despre Lophanthus anisatus, o plantă originară din Asia Mică. Datorită calităţilor sale, aceasta este cultivată în aproape toate regiunile globului şi are multiple întrebuinţări, atât în medicina homeopată, cât şi în industria alimentară. Faima acestei plante este pusă şi pe seama faptului că rămâne înflorită aproximativ şase luni, din iunie până în noiembrie. Datorită acestui fapt, cercetătorii americani spun despre ea că este una dintre cele patru cele mai importante plante melifere de pe glob. Tot datorită acestei proprietăţi, de a rămâne înflorită mai mult timp, şi albinele îndrăgesc Lophanthus anisatus. La Staţiunea de Cercetare pentru Legumicultură Buzău, studiile privind aclimatizarea acestei plante în ţara noastră au început acum 13 ani. Planta care menţine tinereţea, aşa cum este cunoscută în medicina tibetană, are un aport important în prevenirea şi tratarea gastritei, a tulburărilor de bilă, a hepatitei, a accidentelor cerebrale vasculare. Datorită uleiului specific şi conţinutului ridicat de antioxidanţi, imunitatea organismului se fortifică, procesele metabolice se echilibrează, iar persoanele stresate sau anxioase experimentează o stare de linişte. De asemenea, contribuie la eliminarea toxinelor din organism, la scăderea tensiunii arteriale şi la reglarea metabolismului. În ceea ce priveşte aroma plantei Lophanthus anisatus, este o combinaţie între anason şi fenicul.
Mursalski chai diminuează efectele radiaţiilor nucleare
Planta despre care urmează să vorbim este endemică Balcanilor şi creşte, sub forma mai multor varietăţi, la altitudini foarte mari în flora spontană a munţilor Bulgariei, Greciei şi Serbiei. Poveştile despre planta Mursalski chai sunt multe. Se spune că în Bulgaria, spre exemplu, această plantă era folosită doar de elitele societăţii, oamenii de rând neavând voie să o culeagă. Dar de ce era considerată atât de preţioasă această plantă? Cercetările au demonstrat că datorită conţinutului său de cupru, zinc, magneziu, fier, cobalt, seleniu, calciu, potasiu şi sodiu, Mursalski chai poate fi folosită ca remediu natural împotriva sterilităţii, bolilor cardiace, renale, digestive şi chiar în prevenţia bolii Alzheimer. Despre această plantă, supranumită planta astronauţilor, se spune că ar avea proprietăţi miraculoase care determină diminuarea efectelor radiaţiilor nucleare şi limitarea extinderii lor în organism. Adevărate sau nu, poveştile care înconjoară această plantă spun că Mursalski chai ar fi fost folosită în programele de pregătire a astronauţilor sovietici în anul 1970. Însă dincolo de orice legendă rămâne realitatea faptului că Mursalski chai este o plantă medicinală cu efecte terapeutice care poate fi consumată sub formă de ceaiuri şi infuzii. La staţiunea de cercetare de la Buzău, planta, o varietate din munţii Bulgariei, a început să fie studiată şi aclimatizată începând cu anul 2012.
Pepenii cu aromă de coniac
Cercetările de la staţiunea buzoiană s-au orientat şi către cultura de pepene. Astfel, în portofoliul realizărilor de aici se află şi multe sortimente inedite de pepene. Spre exemplu, pentru a se adapta cerinţelor de pe piaţă, cercetătorii au creat un pepene care poate fi consumat la o masă de o singură persoană pentru că este de dimensiunea unui pumn. Minipepenele, aşa cum este intitulat, are coaja albă, o pulpă galbenă dulce, aromată şi un parfum deosebit. În colecţia de pepeni excentrici se înscrie şi pepenele cu aromă de coniac. În pofida faptului că nu are în structura sa niciun strop de alcool, acest soi de pepene seamănă foarte mult la gust cu coniacul, doar că are un conţinut remarcabil de vitamine, glucide şi proteine. Mai mult decât atât, acesta are şi proprietăţi terapeutice în sensul că poate fi folosit ca adjuvant în anemii, tuberculoză, reumatism şi ca diuretic.