de Carmen Ciripoiu şi Alexandru Filcu
Par a fi rupte din soare și pur și simplu vă zâmbesc oriunde le-ați întâlni. Pentru că florile sunt, așa cum frumos a spus Goethe, „cele mai frumoase cuvinte şi hieroglife ale naturii, prin care ne arată cât de mult ne iubesc”. Iată care sunt cele mai necunoscute și, totodată, mai interesante flori din lume întâlnite în junglele din Asia de Sud până în pădurile din America de Nord. Nu uitați că „cel mai fericit este acela care are puterea de a aduna înțelepciune de la o floare”.
Cănișoara este regina celor carnivore
Nepenthes, denumită și cănișoară sau planta ulcior, este percepută drept regina plantelor carnivore. Și acest lucru este de înțeles, întrucât cănișoara, care se găsește cel mai mult în mlaștinile Asiei de Sud-Est are o formă cu totul și cu totul specială, formând o cupă de culoare roșu-maroniu cu un „capac” pe protuberanțele frunzei verzi. Cum se hrănește? Insectele sunt atrase de cupa de nectar, iar odată ce ajung în interior se prind în lichidul gros ca un sirop, plin de enzime digestive prin care planta le digeră. Interesant este faptul că numele plantei se bazează pe o scenă din Odiseea lui Homer, unde o regină din Egipt i-a oferit Elenei triste medicamentul Nepenthes pharmakon, care se traduce „fără tristețe”. Acesta este motivul pentru care se spune că cine privește această minunată plantă, o operă excepțională a naturii, va uita de orice boală. Specialiștii susțin că cea mai mare specie de plantă ulcior poate atinge înălțimea de 1,5 metri înălțime și 30 de centimetri lățime și se află pe Insula Palawan din Filipine.
Liana de jad amenințată de defrișare
Și tot amenințată de defrișare este și liana de jad, cunoscută și sub denumirea de liană de smarald, una dintre cele mai rare flori din lume, renumită pentru culoarea sa de un turcoaz puternic. Această splendidă floare despre care puțini știu că este polenizată de lilieci care stau cu capul în jos pentru a bea nectarul, este înrudită cu fasolea și se poate întinde până la 20 de metri. Planta este originară din pădurile tropicale din Filipine, unde este cunoscută sub numele de „taybak” și este foarte căutată, întrucât este utilizată în scopuri decorative, fiind agățată în ghirlande. Tot în categoria plantelor rare se încadrează și delicatele păstăi de lotus, considerate sacre în multe culturi, care arată ca niște capete de duș. Acestea sunt folosite din Japonia până în India ca leac pentru multe afecțiuni.
Youtan Poluo se deschide odată la 3.000 de ani
Povestea florii Youtan Poluo a început din momentul în care un fermier chinez a găsit-o crescând printre țevi, apoi un călugăr chinez a descoperit-o sub mașina de spălat. Alcătuită din 28 de floricele foarte mici, albe, care miros extraordinar de frumos, Youtan Poluo a fost menționată în miturile indiene și se spune că înflorește doar atunci când Sage, regele viitorului, vizitează lumea. De asemenea, micuța floare apare și în vechile scrieri budiste, iar experții botanici susțin că aceasta se deschide odată la 3.000 de ani. La fel de interesantă este și floarea de ciocolată, originară din Mexic care datează de peste 100 de ani. De culoare maro închis, aceasta crește până la trei-patru centimetri, iar vara emite un miros delicios de vanilie, asemănător cu cel din boabele de vanilie sau boabele de cafea.
„Cactusul orhidee”, dar pentru Buddha
Despre Ophrys Apifera cunoscută ca și „orhideea-albină” se spune că este expertă în camuflaj. Savanții afirmă că floarea utilizează o tehnică de evoluție cunoscută sub numele de mimetism, pe care această specie o folosește pentru a-și atrage polenizatorul principal. Floarea trăiește atât în Europa, cât și în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Anglia, iar pentru a se reproduce cea din Anglia se bazează pe autopolenizare. O floare cu totul aparte este „cactusul orhidee”, care se găsește în Sri Lanka și are o semnificație spirituală cu totul aparte pentru budiști. Aceștia cred că atunci când floarea se deschide, Nagas, triburile semimitice din Sri Lanka coboară din Cer și dăruiesc cactusul orhidee lui Buddha. La rândul lor, japonezii spun despre această floare parfumată că este o minune a naturii, numele ei fiind tradus drept „frumusețe sub razele lunii”.
Cea mai rară și cea mai mare floare de pe pământ este considerată floarea cadavru, originară din Sumatra, care nu are nici frunze și nici rădăcini și stă legată de vița-de-vie pentru a se putea hrăni
Cea mai apetisantă: buzele prostituatei
Nimeni nu știe cum a reușit mama natură să conceapă o asemenea plantă, însă cea care poartă denumirea de „buzele prostituatei” este cu adevărat… apetisantă. Pe numele său Psychotria Elata, minunăția crește în pădurile din Columbia, Costa Rica, Panama si Ecuador, iar asemănarea sa cu o pereche de buze roșii, superbe, e izbitoare. Specialiștii susțin însă că la început planta nu a arătat așa, însă a evoluat tocmai pentru a atrage insectele care se ocupă cu polenizarea. Potrivit istoriei, „buzele prostituatei” este căutată de triburile indigene din Panama și Columbia, băștinașii utilizând-o în scopuri medicale, întrucât aceasta are virtuți vindecătoare mai ales în problemele de respirație, dar și pentru a înlătura durerile de urechi și de gât. Din nefericire, planta zâmbește seducător pentru puțin timp, pentru că… „buzele” îi cad mult prea repede. Mai mult, specialiștii spun că din cauza despăduririlor necontrolate, planta ar putea fi văzută din ce în ce mai rar.
Strălucesc în întuneric
Pasionații de science-fiction cu siguranță au fost fascinați de plantele bioluminiscente, însă acestea există acum și în realitate. Totul se datorează cercetătorilor care prin manipulare genetică au creat plante care pot să strălucească în întuneric. Potrivit Science Times, oamenii de știință au injectat ADN de la o specie de ciuperci bioluminiscente în secvența ADN a plantelor și astfel au luat ființă plante pe care oricine ar dori să le privească noaptea. Pentru ca experimentul să poată fi realizat, savanții au folosit plante de tutun, pentru că au o genetică simplă și cresc foarte rapid, însă afirmă că procesul poate fi făcut și pe alte plante, chiar și la trandafiri, și petunii. De parcă toate acestea nu ar fi fost de ajuns, în prezent cercetătorii lucrează asiduu la un proiect în urma căruia vor să facă în aşa fel încât plantele să-și schimbe atât culoarea, cât și luminozitatea.