de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Hrănirea locuitorilor orașelor necesită lanțuri de aprovizionare complexe, care sunt vulnerabile la colaps sau la întreruperi, așa cum a arătat, de altfel, și prima perioadă a pandemiei. Dar o nouă generație de fermieri speră să rezolve acest aspect, aducând natura înapoi în „orașele comestibile” ale viitorului nu foarte îndepărtat.
Cultură de căpșuni pe un acoperiș din Paris
În inima arondismentului al 15-lea din Paris, cel mai dens cartier rezidențial din Orașul Luminilor, există o cultură de căpșuni pe un acoperiș. Pe cei 1.200 de metri pătrați pot fi culese, în sezon, delicioasele fructe care cresc deasupra străzilor aglomerate de dedesubt. Povestea Peas&Love, o fermă urbană care s-a extins la șapte locații în Franța și Belgia în ultimii doi ani, este emblematică pentru o mișcare în creștere în Franța. „Consider agricultura urbană ca pe un cal troian minunat”, afirmă Nicolas Brassier, proprietarul Peas&Love. Brassier și partenerul său de afaceri, Maxime Petit, de profesie agronom, împărtășesc ideea de a folosi agricultura urbană pentru a aduce producția de alimente mai aproape de oamenii care o consumă, ajutând, în același timp, cetățenii să se conecteze cu moștenirea lor agricolă.
30-40 de kilograme producție pe metru pătrat
Compania a dezvoltat un concept în care rezidenții plătesc un abonament lunar pentru accesul la o fermă urbană, cu o combinație de alocații individuale, spații de creștere comune și o gamă largă de activități în jurul producției și transformării alimentelor. Ferma este cultivată de angajați și abonați, care contribuie și recoltează în timpul liber. „Recoltele noastre nu sunt foarte mari, 30-40 de kilograme producție pe metru pătrat. Dar ne bazăm pe mediul natural pentru iluminat și avem constrângeri logistice puternice, deoarece fermele noastre sunt situate pe acoperișurile hotelurilor sau ale centrelor comerciale”, spune Bassier. Ce alte spații „noi” pot oferi orașele? Unele ferme urbane, precum Peas&Love, folosesc locuri neașteptate pentru a crea producție de alimente - acoperișurile clădirilor de birouri, șinele de cale ferată și chiar parcările neutilizate pot găzdui ferme urbane.
Pasarele cu plante pentru crescătorii de albine
În timp ce suprafețe mari de acoperișuri plate oferă spații de creștere adecvate în unele orașe, în special în SUA și părți ale Europei, pentru un oraș precum Paris și alte centre istorice, majoritatea acoperișurilor nu sunt plate și multe clădiri sunt de patrimoniu, protejate de lege. În aceste condiții, trei tineri arhitecți au co-fondat Roofscapes, o companie start-up care „abordează spațiile neexploatate din Paris”. Ideea lor este să înverzească acoperișurile pariziene înclinate, fără a le deteriora. La Bienala de Design de la Seul, din 2021, compania a prezentat un model de pasarele alternative deasupra orașului, pe care grădinăritul este în prim-plan și care ar furniza hrană pentru insecte. Și asta pentru că apicultura urbană este în creștere de popularitate. În Berlin, de pildă, numărul apicultorilor a sporit cu 50% între 2006 și 2012. Iar stupii pot funcționa doar dacă există mai multe plante din care albinele să culeagă nectar. De asemenea, în orașul britanic Todmorden, rețeaua „Incredible Edible”, începută de Pam Warhurst și Mary Clear, crește plante comestibile în spațiile publice, pentru a spori biodiversitatea.
Bucătarii din Tokyo se aprovizionează local
La vârful agriculturii urbane se află orașe precum Tokyo, Singapore și Hong Kong. Cultivarea de alimente în aceste orașe nu este nouă, mai ales în Japonia. Metropola Tokyo a pus sub semnul întrebării necesitatea de a importa 80% din alimente. Unii bucătari de restaurante de ultimă generație interesați de durabilitate au apelat la fermele urbane pentru a se aproviziona cu produse cultivate local. Trendul nu a lăsat autoritățile indiferente - fermierii urbani japonezi sunt încurajați să cultive produse de mare valoare, în special micro-ierburi, verdeață și plante exotice, dar și tomate, care în mod normal nu ar putea fi cultivate în acel loc. În prezent, deficitul de spații urbane agricole și o gamă restrânsă de soluții tehnice încurajează acest tip de agricultură de nișă. În același timp, fermele verticale de interior, plasabile tot în spații din orașe, pot fi o soluție ingenioasă pentru zonele cu lipsă de teren agricol, cum ar fi Singapore, care este lider în această industrie, cu atât mai mult cu cât utilizează cu 90% mai puțină apă. De asemenea, se pretează foarte bine în locurile cu condiții climatice nefavorabile cultivării în aer liber, cum ar fi țările nordice, de exemplu, scrie BBC.
Parteneriate cu fermierii tradiționali
Care este, totuși, viitorul „orașelor comestibile”? Ferma urbană Sous les Fraises, un pionier al acestui fenomen în Franța, cu 30 de locații în marile orașe franceze, deschise în mare parte în ultimii șase ani, a depășit o serie întreagă de obstacole, de la autorizații pentru a instala terase până la limitarea generată de spațiul restrâns. „Ferma poate fi dată afară de pe acoperiș aproape peste noapte, iar oamenii se așteaptă să plătești chirii mari atunci când activitatea realizează un profit cât de mic”, spune Yohan Hubert, fondatorul Sous les Fraises. Dar, deși șansele de profitabilitate pot fi reduse momentan, fermierii urbani afirmă că se axează pe atragerea de noi amatori de a cultiva alimente în orașe și pe crearea de parteneriate cu fermierii tradiționali. Împreună experimentează noi practici agricole. Serviciile de înlocuire și alte strategii oferă fermierilor posibilitatea de a avea perioade fără muncă, departe de ferma lor, iar agricultura devine mai compatibilă cu așteptările moderne ale stilului de viață.
În Chile se cultivă chiar şi în parcurile publice
În timp ce priveliștea fermelor urbane ar putea fi nouă pentru cetățenii metropolitani din țările dezvoltate, locuitorii orașelor din țările în curs de dezvoltare sunt mult mai familiarizați cu vederea culturilor care împart spațiile din beton. În Chile, de exemplu, locuitorii unui cartier preiau fără multe formalități o bucată de pământ disponibilă, chiar și în parcuri publice. Chiar dacă aceste culturi pot fi pierdute foarte rapid, dat fiind caracterul informal al „preluării”, majoritatea fermierilor de acest tip combină agricultura din curte cu un alt loc de muncă. Pe de altă parte, în statele nordice, fermele urbane nu sunt o necesitate de completare a veniturilor, dar se extind odată cu trendul major, global, al sustenabilității. „Scopul nostru este să reconectăm oamenii și orașul cu pământul”, punctează Brassier.