de Ştefania Băcanu şi Flori Pintea
Tisa este un arbore ornamental veșnic verde, ușor de cultivat, asemănător cu bradul, dar mult mai mic. Acesta reprezintă una dintre cele mai practice variante pentru crearea gardurilor vii, graţie verdelui intens al frunzelor, ce exprimă viaţă, vitalitate şi natural. Grandimax comercializează tisa la ghiveci de toate tipurile, aşa că, am stat de vorbă cu Larisa Patricia Herlaş (medalion), specialist marketing, şi am descoperit simbolistica tisei dincolo de caracteristicile de arbore pe care le are.
„Crește până la 15-20 de metri”
- Ce este tisa?
- Tisa sau Taxus baccata este un arbore indigen de clasa a III-a din categoria coniferelor, ce are un vast areal european de răspândire. În trecut, și pe teritoriul României era destul de des întâlnit, dar acest lucru nu mai este valabil, din cauza tăierilor masive ale lemnului considerat extrem de valoros. De aceea, în țara noastră tisa reprezintă o specie ocrotită și a fost declarată de autoritățile statului un monument al naturii. În ceea ce privește dimensiunea sa, este un arbore puțin înalt.
- Mai exact, cât creşte?
- De obicei, crește până la 15-20 de metri. De asemenea, la maturitate, diametrul său poate ajunge la 3 metri, deoarece prezintă ca și particularitate concreșterea mai multor tulpini. Tisa are un ritm de dezvoltare foarte lent și înflorește din luna martie până în aprilie.
„Se găsește în zonele de coline și cele montane”
- Unde se găseşte în România?
- Specia a crescut în mod natural cam în toate țările Europei, în Caucaz și din Estul Turciei până în Nordul Iranului. În România, se găsește în zonele de coline și cele montane, în făgete sau amestecuri de fag cu răşinoase.
- Din ce categorie de conifere face parte?
- Face parte din familia Taxaceae, care cuprinde șase genuri existente și două dispărute, respectiv aproximativ 30 de specii de plante, fiind genul Taxus.
„Are părți de reproducere masculine și feminine ce împiedică autopolenizarea”
- Face şi fructe?
- La finalul verii sau începutul toamnei, tisa face fructe roșii de dimensiuni mici, asemănătoare cu cele de pădure, pulpa lor reprezentând singura parte care nu este toxică la acest arbore. De fapt, roadele chiar au un gust dulceag și plăcut, respectiv un miez gelatinos. Acestea atrag sturzii și mierlele care împrăștie semințele.
- Prin ce se deosebeşte de celelalte conifere?
- Spre deosebire de celelalte conifere, tisa este o plantă dioică, adică are părți de reproducere masculine și feminine, fiind, astfel, împiedicată autopolenizarea. Tisa se aseamănă din punct de vedere estetic cu bradul, însă are frunzele de un verde mai intens la exterior, în timp ce partea inferioară este colorată într-un verde palid.
„Media duratei de viaţă este de 400-600 de ani”
- În cât timp creşte?
- În aproximativ 20 de ani atinge înălțimea de 4,5 metri. Creșterea încetează după ce arborele împlinește 100 de ani.
- Cât rezistă? Care este durata de viaţă?
- Este un arbore cu o durată de viață foarte mare. Unele consemnări evidențiază existența unui taxus baccata de 1.500 de ani, în Perthshire, ceea ce l-ar face cel mai bătrân arbust din Marea Britanie. Alții spun că poate trăi chiar și 4.000 de ani. Totuși, media este de 400-600 de ani.
„Tolerează cu ușurință temperaturi ridicate și scăzute”
- Cum se întreţine? De ce are nevoie pentru a rezista cât mai mult?
- Tisa se cultivă foarte ușor, în grădini particulare ori în parcuri, individual sau în grup. În cea de-a doua situație, se pot realiza garduri vii foarte frumoase. Însă, trebuie păstrată o distanță destul de mare între plante, având în vedere dimensiunile la care acestea ajung la maturitate. Este un conifer deosebit de rezistent. Tolerează cu ușurință temperaturi ridicate și scăzute, se dezvoltă fără probleme în locuri însorite sau umbrite, în sol umed ori uscat, indiferent dacă este argilos, nisipos, acid sau alcalin, cu condiția să aibă un drenaj bun. Mai mult, nici poluarea atmosferică specifică mediului urban nu pare să aibă vreun efect asupra sa. În general, face față cu brio și vânturilor puternice. De aceea, îngrijirea este foarte facilă. Până la vârsta de trei ani se realizează udări regulate: aproximativ o dată pe lună, cu 1-1,5 găleți cu apă. La maturitate, irigarea este necesară doar în perioadele secetoase. Fertilizarea este recomandat să fie realizată o dată pe an, cu îngrășăminte minerale complexe, iar tăierea se execută în aprilie.
- Şi este de mai multe feluri?
- Da, fiecare cu caracteristicile sale. „Fastigiata” are formă de coloană și înflorește rareori. „Fructo-luteo” se diferențiază de celelalte specii prin fructele portocalii. De o abundență de fructe are parte și specia „Hesseii”, în timp ce „Nidiformis” prezintă o statură pitică, spre deosebire de „Repandens”, care este o specie mai înaltă. Mai există „Adpressa Aurea” și „Amersforte”.
„Principala cauză ce dezvoltă bolile este deteriorarea mecanică a scoarței”
- De ce începe să se usuce?
- Cel mai probabil se confruntă cu dăunători. În acest caz, se intervine imediat. Recomandăm înlăturarea porțiunilor afectate și aplicarea tratamentelor specifice. Se mai poate usca dacă nu îi priește locul de plantare.
- Uscarea presupune şi o îmbolnăvire?
- În unele situații, da. Principala cauză pentru dezvoltarea bolilor este deteriorarea mecanică a scoarței, care deschide calea infecțiilor fungice. O deosebită atenție trebuie acordată drenajului. Eventualul exces de umiditate din zona rădăcinii poate fi eliminat cu ajutorul unor țevi din plastic. Ulterior, tisa se tratează cu biofungicid. Ca măsură preventivă, recomandăm fertilizarea arbustului cu fungicide care conțin cupru în fiecare primăvară și toamnă.
„E considerat simbolul morţii“
- Ce simbolizează?
- Tisa este atât un simbol al morții, prin toxicitatea sa, cât și al vieții, datorită frunzelor veșnic verzi. Arborele este foarte prezent în cimitirele din țările scandinave tocmai din aceste motive. Uneori, tisa era utilizată în loc de sicriu în Țara Galilor și Scoția. Practic, arborele era scobit cât să poată primi trupul defunctului. De asemenea, în toate regiunile celtice se considera că roata existenței a fost făurită din tisa, iar când aceasta va refuza să se mai învârtă, atunci va veni sfârșitul lumii.