de Roxana Istudor şi Daniel Alexandrescu
În era marcată de preocuparea pentru mediul înconjurător, grădinile oamenilor, indiferent că sunt mari sau mici, sunt alcătuite după principii noi. Cel mai recent trend în grădinărit este așa-numita capcană pentru carbon, mai exact stocarea emisiilor în spații verzi oricât de reduse.
Plantare, apă de ploaie, compost
Transformarea grădinii într-un rezervor de carbon nu înseamnă doar plantarea de mulți copaci. Orice plantă poate fi o capcană pentru emisii, iar britanicii au dat tonul acestui nou trend cu un vechi slogan. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Ministerul Agriculturii a încurajat grădinarii să „sape pentru victorie” și să-și cultive propriile legume. Loturi cu verdețuri au apărut în grădini private și în parcuri publice, chiar și celebrele spații cu gazon din jurul Turnului Londrei au fost transformate în petice cultivate cu legume. Aproape un secol mai târziu, același slogan este reutilizat de Royal Horticultural Society. Organizația și-a propus să mobilizeze cea mai mare armată de grădinărit de la al Doilea Război Mondial pentru a lupta împotriva celei mai serioase amenințări a secolului al XXI-lea: schimbările climatice. Instrumentele pe care le promovează sunt plantarea, diversitatea soiurilor, folosirea apei de ploaie pentru a uda plantele și realizarea de compost, scrie BBC.
Inspirație de la natură în lupta cu schimbările climatice
Dacă fiecare dintre cei 30 de milioane de grădinari din Marea Britanie ar planta un copac de dimensiuni medii și l-ar lăsa să crească până la maturitate, ar stoca aceeași cantitate de carbon cu cea produsă prin parcurgerea a 457 de miliarde de kilometri - de 11 milioane de ori în jurul planetei - arată cercetările Royal Horticultural Society. Studiile care au arătat rezultatele uimitoare ale celor mai mici gesturi pentru protejarea mediului au marcat un interes în creștere spectaculoasă pentru capacitatea peisajelor naturale - păduri, zone umede - de a se feri de riscurile prezentate de schimbările climatice. Horticultorii afirmă că și cel mai modest spațiu verde poate servi ca instrument puternic în această luptă. „Grădinile devin vitrine, arătând ce se poate face pentru a combate pericolul cu care ne confruntăm”, spune Simon Toomer, curatorul colecțiilor de la Kew Gardens, din Marea Britanie.
Multe plante diverse, sălbatice
Pentru a face față schimbărilor climatice, grădinile trebuie să devină mai rezistente la condiții mai calde și mai uscate vara și unei cantități mai mari de precipitații în timpul iernii, avertizează Royal Horticultural Society. Cum arată grădina ideală a vremurilor care au schimbat regulile… vremii? Are multe elemente sălbatice și este plină de plante diverse. Fiecare tăietură de iarbă se reciclează, frunzele căzute și crenguțele rupte din grădină devin materie primă și se evită substanțele chimice toxice, îngrășământul bazându-se pe compost de casă și mulci, pentru a crea un habitat înfloritor. „În trecut, toată lumea dorea un gazon curat, dar acum există o mișcare extinsă în tendințele de grădinărit - mai multe peisaje naturale”, detaliază Justin Moat, cercetător în cadrul programului Nature Unlocked, de la Kew Gardens.
Mașina de tuns iarba rămâne în magazie
Autoritățile și ONG-urile britanice s-au implicat în acest trend. Având în vedere că se estimează că 23% din terenurile urbane britanice sunt acoperite de peluze, există un mare potențial ca acestea să contribuie la combaterea crizei globale a biodiversității. „Lăsarea mașinii de tuns iarba în magazie aduce beneficii și climei. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care grădinarii le pot face pe termen scurt este să-și reducă în acest fel consumul de energie, de la mașinile de tuns iarba la aspersoare”, argumentează Toomer, adăugând că operarea unei mașini de tuns iarba pe benzină timp de o oră eliberează la fel de multă poluare care generează smog cum ar fi conducerea timp de 160 de kilometri, arată un studiu al California Air Resources Board. „Nu există o reglementare privind emisiile maxime pentru uneltele de grădinărit pe benzină - este cu adevărat șocant”, spune Sally Nex, grădinar profesionist.
Mulcirea, mai eficientă decât pesticidele
Programul britanic Nature Unlocked a evidențiat „puterea fenomenală” pe care o are pământul de a transforma grădinile în paradisuri de biodiversitate. La nivel global, refacerea solurilor - atât în agricultură, cât și în peisajele naturale - ar putea ajuta la eliminarea a până la 5,5 miliarde de tone de dioxid de carbon în fiecare an, potrivit unui studiu recent. Acest lucru este echivalent cu emisiile anuale cu efect de seră ale SUA, al doilea cel mai mare poluator din lume în 2020. Și asta pentru că nu doar plantele, ci și solul sănătos compensează emisiile, prin absorbția de carbon din materia vegetală moartă. Pentru a reține cât mai mult carbon posibil, solul are nevoie de un raport bun de apă, aer și organisme vii. Grădinarii pot menține acest echilibru nu doar lăsând grădinile mai sălbatice, ci și adăugând constant material organic în sol. Acoperirea terenului gol cu plante și mulci - învelișuri din materiale biodegradabile - este considerată cheia pentru a preveni infiltrarea dioxidului de carbon în atmosferă. Un studiu recent, realizat de Universitatea Penn State, din SUA, a constatat că aceste culturi de acoperire au fost mai eficiente în protejarea porumbului de dăunători decât aplicarea pesticidelor.
Arbori diverşi, flori stratificate
Cultivarea unei game largi de plante poate transforma grădina într-o capcană de carbon în miniatură. S-a demonstrat științific faptul că diversitatea crește și productivitatea, și cantitatea de carbon stocată în sol. Potrivit specialiștilor, se recomandă ca plantele să fie stratificate în grădină și să existe culturi cu rădăcini care vor atinge adâncimi diferite, astfel încât să poată pătrunde în toate părțile solului și să răspândească nutrienții în jur, facilitând reducerea maximă a carbonului. De asemenea, o opțiune de frunte rămân, firește, arborii cu viață lungă, răsădiți după aceleași principii - un amestec de soiuri tolerante la secetă (stejarul galben, de pildă) și care pot rezista îmbibării cu apă, cum ar fi arțarul roșu și salcia aurie. Alături de aceștia pot fi plantate ierburile specifice zonei, care acționează ca rezervoare pentru carbon (acesta se transferă în sol atunci când rădăcinile mor și se descompun). „Arbuștii lemnoși și ierburi ca rozmarinul și cimbrul pot ajuta la creșterea stocurilor de carbon din grădină”, punctează Nex. Iar la capitolul flori, ideale sunt soiurile perene, rezistente, cum ar fi bujorii și floarea-soarelui.