Deschiderea frontierelor a adus cu sine posibilitatea ca grădinile şi curţile noastre să fie înfrumuseţate cu tot felul de plante şi de arbuşti pe care înainte de ’89 îi vedeam doar în filme sau în atlasele botanice.
În munţii statului american Oregon se întâlneşte o floare foarte frumoasă, cu petale albe şi cu parfum delicat. Văzută din depărtare, această floare, ce creşte mai ales pe valea unui râu, este uşor confundată cu un fluturaş. Tocmai de aceea, numele popular al Calochortus umpquaensis Fredricks este mariposa.
Ca o adevărată braşoveancă, Mihaela iubeşte tot ce înseamnă natură. Deşi s-a mutat în Bucureşti, a încercat să-şi construiască un „Colţ de Rai”, ce o face să se simtă ca acasă. Nu-şi consumă energia colindând prin localuri şi nici nu vede din asta un mod de relaxare. Consideră că natura, plantele reprezintă adevărata sursă de energie a lumii. Cu o fire sensibilă, cu zâmbetul cald al unei mame, vedeta ne povesteşte despre devotamentul ei faţă de natură. Tot ea ne spune: „Nu ar trebui să rupem florile de munte, pentru că nu rezistă. Acolo se simt ele fericite. Nu aş putea să rup, spre exemplu, o floare-de-colţ. Ar trebui să învăţăm cu toţii să respectăm şi să iubim natura, pentru minunăţiile pe care ni le dăruieşte!”. 
Suntem la mijlocul unui anotimp frumos, frunze ruginii și miros de fructe coapte. E toamnă. Încă e destul de cald, ploile nu ne-au asaltat, vântul nu bate să ne zdruncine geamurile sau să rupă florile. Şi totuşi, frigul bate la uşă. În anumite zone, zilele sunt chiar şi acum destul de reci. 
Nufărul Amazonului este o plantă deosebită, ce înfloreşte numai noaptea. Frunzele sale au nervuri pline de aer, ceea ce îi permite să susţină greutăţi mai mari chiar şi de 35 de kilograme. Florile nufărului de Amazon au petale foarte dese, o floare ajungând la peste o sută de petale. Se spune că, pe vremuri, oamenii stăteau pe frunzele gigantului nufăr ca şi cum ar fi fost aşezaţi pe o saltea pneumatică. Chiar şi astăzi frunzele plantei seamănă cu o imensă farfurie aşezată pe apă, având un diametru de doi metri. 
Cel mai simplu mod de a verifica dacă este sau nu timpul să udaţi cactusul este să simţiţi solul la suprafaţă, până la o adâncime de 1,5 cm. Dacă acesta este uscat, e timpul să-l udaţi. Dacă nu e uscat, nu udaţi.
Dacă are tulpina dreaptă, neramificată, se poate tăia la înălţimea de 60-70 cm de la sol, iar vârful, dacă nu e prea crud, se poate pune la înrădăcinat într-o sticlă cu apă, pe un pervaz de fereastră, după ce i s-au îndepărtat frunzele de la bază pe o porţiune de 10-15 cm. 
tăiere vor porni ramuri care vor creşte, iar, dacă tăierea e făcută prea sus, ramurile noi vor ajunge repede în tavan.