A crezut în miracolul Eminescu În 1990, poetul a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Aflat în prima linie a luptei pentru grafia latină, pentru oficializarea limbii române, poetul a fost ameninţat cu moartea, bătut cu pietre şi scuipat în plină stradă. Ca răspuns, Vieru a scris mai multe articole, poeme şi cântece. Singuratic, cu plete lungi, capul puţin aplecat într-o parte, faţa suptă, uşor resemnată, privirile vii, curioase şi neliniştite. Aşa era Grigore Vieru. Vorba lui înceată, moale, bine cumpănită. Nu îţi imaginai că în trupul acela fragil ca un lujer se nasc energii nebănuite şi, la nevoie, glasul moale poate să capete tonuri aspre, biblice. Îndrăgostit declarat de românism, de Eminescu, Grigore Vieru şi-a dedicat arta şi viaţa marelui poet naţional. „Manualul meu fundamental de istorie este «Publicistica» lui Eminescu. Este un miracol, Basarabia este un miracol. Dacă nu erau anişorii ceia, când am tras aer în piept şi am respirat româneşte, după 1918, probabil că am fi dispărut...
Este un miracol, să nu vă supăraţi, dar unii români de acolo îs mai români decât cei de aici. Românii din ţară eu credeam că sunt mai uniţi...”, spunea Grigore Vieru.
Elena Popa
O veste tragică avea să tulbure sufletele românilor de pretutindeni chiar în seara zilei de 15 ianuarie, când se comemorau 159 de ani de la naşterea marelui poet Mihai Eminescu. Un accident de maşină îi îndrepta paşii spre neant unui om cum puţini a avut România întreagă. Un talent unic şi un patriot graţie căruia acest cuvânt şi-a păstrat conţinutul de nobleţe şi de idealism, ameninţat de profesioniştii „patriotismului lucrativ” de dincoace şi de dincolo de Prut. Numele lui: Grigore Vieru.
„Alarma”. Un an mai târziu a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea de Filologie şi de Istorie. Prima slujbă a avut-o ca redactor la revista de copii „Scînteia leninistă”. În 1970 a apărut „Abecedarul”, ce purta semnăturile lui Grigore Vieru şi Spiridon Vangheli. Pentru acest volum s-a dus o luptă aprigă timp de aproape patru ani, în care s-au angajat învăţătorii români, Abecedarul fiind considerat de autorităţi „expresia naţionalismului”. În acelaşi an, la câteva zile de la apariţie, a fost retras din librării volumul „Trei iezi”, scris de Vieru, pentru poemul „Curcubeul”, în care se spunea că s-a găsit „ascuns” tricolorul românesc. În 1973, Grigore Vieru a reuşit să treacă Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici.
chinuit şi mereu inspirat al unei mame mereu răbdătoare şi mereu luminate. Atât mama lui de la Pererita, care l-a învăţat cântecul românesc, cât şi mama lui de la Constanţa, de la Baia Mare, de la Deva, de la Chişinău, din întreaga Basarabie, din întreaga românime… Atât de curat, atât de inocent în viaţa lui publică era Grigore Vieru, încât ultima sa lacrimă a plâns-o pe pământ românesc”, declara Adrian Păunescu.