de Gabriela Niculescu
Ne-am obișnuit să blamăm tot ce e mai puțin bun în România, însă adesea uităm să privim și spre lucrurile frumoase, prețioase, care fac din acest ținut unul ales, așa cum spun înțelepții lumii. Din când în când, mai vin străinii să ne amintească ce tezaur minunat avem, ce bogății spirituale deținem prin tradiții păstrate și ce capodopere a introdus această țară în patrimoniul UNESCO. Cimitirul Vesel de la Săpânța face parte din acest patrimoniu cultural universal, fiind nu doar un simbol al Maramureșului, ci și unul al nemuririi. Ioan Stan Pătraș, fondatorul acestei opere de artă inedite, a reușit să ironizeze moartea și s-o abordeze într-un mod nostim prin deja vestitele cruci. Am mers pe drumul lor, până în atelierul lui Dumitru Pop, zis Tincu, continuatorul acestei lucrări, să aflăm cum ia naștere crucea... veselă.
„Pe cruce este redată viața omului”
Povestea Cimitirului Vesel a prins viață în anul 1935, atunci când Ioan Stan Pătraş, pe atunci un anonim sculptor în lemn, pictor, dotat şi cu harul poeziei, a cioplit primul vers al unui epitaf pe o cruce din Săpânţa. De atunci, sute de epitafe și imagini grăitoare din viața celor care se odihnesc în somnul veșnic au fost redate prin sculptură și pictură pe crucile celebre. Versurile sunt scrise în varante arhaice, cele de pe fața crucii reprezintă detalii din viață, iar cele de pe spatele crucii, acolo unde există, invocă motivul morții. „Pe cruce este redată viața omului, așa cum a fost el. Și nu tot omul poate fi ușă de biserică, mai calcă și strâmb. Tot ce a făcut Ioan Stan Pătraș, a sculptat și a pictat inspirat de familie sau după cum cunoștea el omul”, ne-a spus Dumitru Tincu.
O cruce este gata între două și patru săptămâni
Tot de la ucenicul ctitorului cimitirului am aflat și detaliile tehnice, modul în care lemnul din pădure se transformă în operă de artă. Sculptorul ne-a mărturisit că durează între două și patru săptămâni să realizeze o cruce, în funcție de starea lemnului: „Materialul folosit la crearea crucilor este numai din stejar. Noi preluăm lemnul din pădure, îl fasonăm, îl debităm, apoi, adus la forma de «dulap», se lasă vreme de patru, cinci ani la uscat și după aceea se lucrează. De aceea, viața crucilor este mult mai lungă. Înainte, se mai lucrau și din lemnul proaspăt adus din pădure, verde, motiv pentru care se crăpau și se deteriorau mai repede. Acum, prin noi metode de prelucrare, încercăm să le prelungim existența în bună stare prin protejare. Modelul crucii îl aleg eu, mi-l formez după cum cunosc omul. Întâi mă duc în cimitir și văd care este poziția mormântului, pe ce rând se află, apoi concep modelul. Toate textele de pe cruci sunt compuse de mine, fără intervenția altor persoane. Dacă cineva ar vrea să-mi sugereze textul de pe cruce, atunci n-ar mai trebui să fiu eu aici, altcineva ar trebui să facă acest lucru. Sunt lăsat cu limbă de moarte continuatorul acestui cimitir, așa că eu trebuie să duc mai departe această meserie. Așa voi face și eu la rândul meu dacă voi apuca.”
„Secretul se va «vinde» unei singure persoane”
Culoarea crucilor este specifică zonei, a dăinuit în timp și se numește albastru de Săpânța. La Casa Memorială Ioan Stan Pătraș există chiar o cameră în această culoare, pe pereții căreia sunt expuse lucrări ale celor doi sculptori. Toate crucile din Cimitirul Vesel sunt acoperite cu această nuanță pe bază de ulei, alte vopseluri nerezistând intemperiilor. Însă, sunt multe alte secrete ce stau la baza ornamentării crucilor. Am încercat să aflăm câteva, însă taina este bine păstrată, un singur urmaș putând s-o afle pentru a o duce mai departe. „Dacă nu ai secret, înseamnă că nu lucrezi. Fiecare meșter are un secret al său, pe care și-l poate proteja sau și-l poate «vinde», cum spunem noi. Dar e mai greu să-l «vinzi» decât să-l păstrezi. Unul dintre secretele mele ține de obținerea anumitor culori prin amestecul mai multor nuanțe. Acum îmi pregătesc copiii și doar unul va duce mai departe această meserie, pentru că are un secret al ei, și acesta se va «vinde» unei singure persoane”, ne-a mărturisit meșterul.
Va face Muzeul Crucilor și atelier cu uneltele rudimentare
După aproximativ 20 de ani, locul de veci poate reveni altcuiva, moment în care este schimbată și crucea. Astfel, la trecerea în neființă a lui Ioan Stan Pătraș, în 1977, s-a vehiculat un număr de 650-700 de cruci realizate de el, însă după moartea artistului popular au fost scoase la iveală mai multe cruci. Câteva dintre acestea se pot vedea în curtea Casei Memoriale. „În prezent, crucile scoase din cimitir ajung la mine, până acum urmașii celor plecați la Ceruri le puteau pune unde doreau. Crucile sunt inventariate și le adun, pentru că le voi așeza în Muzeul Crucilor. Probabil că toate crucile lucrate de Ion Stan Pătraș vor ajunge la casa sa memorială. Am chiar prima cruce care a fost creată de el și pusă în Cimitirul Vesel, pe care o păstrez și-am s-o expun, pentru a se vedea evoluția acestui cimitir în timp. Până acum am stocate în jur de 100 și ceva de cruci și trebuie să mai adun din cele rămase, care nu au ajuns la casa memorială. Ele au intrat deja în patrimoniu și nu mai pot fi folosite de altcineva. Le voi expune așa cum sunt acum, cu patina vremii, fără recondiționare. Vreau să fac și un atelier în care să expun și uneltele pe care le-a folosit el, pentru că sunt rudimentare, nu sunt cumpărate, ci făcute de mână și ar fi bine ca oamenii să vadă cu ce a lucrat aceste cruci”, ne-a spus Dumitru Tincu.
Vizitaţi Casa Memorială Ioan Stan Pătraş
Sute de turiști străini vin anual să vadă vestitul cimitir de la Săpânța. În urmă cu câțiva ani, Peter Hurley, un irlandez îndrăgostit de potențialul României, care s-a și stabilit în țara noastră, odată ajuns la Săpânța a făcut un documentar intitulat „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”, apoi a organizat un festival de tradiții aici. Ar fi păcat ca noi, românii, să nu-l vizităm măcar o dată în viață. Dacă ajungeți acolo, puteți merge și la Casa Memorială Ioan Stan Pătraș, acolo unde se află și atelierul de lucru al sculptorului Dumitru Tincu, ucenicul acestuia, să vedeți drumul crucii, de la bucata de lemn până la forma ei finală din cimitir. Noi am vizitat aceste locuri în cadrul campaniei „Mândru de România” inițiată de Simplify Media, Scorilo Turism și Fundația Liviu Marin Pop, prin acțiunea „Turist în Maramureș”.