de Luana Mare
Unul dintre cele mai frumoase şi durabile cupluri din showbizul autohton este format de Irina şi Răzvan Fodor, cei doi având deja experienţa unui deceniu de căsnicie. În urmă cu şapte ani, în familie a apărut micuţa Diana, fiica lor, cea care le completează fericirea. Atât Irina, cât şi Răzvan au cunoscut succesul în carieră, iar dragostea... încă pluteşte în aer. Cum poate fi atât de unit un cuplu de artişti în zilele noastre când tentaţiile sunt la tot pasul? Care este ingredientul secret? Ne dezvăluie chiar protagoniştii, într-un interviu exclusiv!
Răzvan Fodor: „Îi contrazic pe cei care spun că-n căsnicie apare plictiseala“
- Care este părerea ta despre căsnicie după o experienţă de zece ani?
- Sunt foarte multe clişee despre căsnicie, dar pentru mine sunt puţine cele care s-au şi concretizat. Eu am norocul de a fi cunoscut-o pe Irina în momentul potrivit al vieţii mele şi, pentru că ne înţelegem foarte bine şi ne dorim aceleaşi lucruri, îi contrazic pe toţi cei care spun că în căsătorie apare multă plictiseală sau pisălogeală. Noi suntem iubiţi, parteneri, cei mai buni prieteni şi deci verigheta e pentru mine un lucru de mândrie.
- Cum a început relaţia cu Irina?
- Ne-am cunoscut la filmarea unui serial în Buftea, ea juca un rol care interacţiona cu personajul meu din film, şi de acolo a pornit totul. De când am întâlnit-o mi-a plăcut totul la ea şi am ştiut că trebuie să îi demonstrez că suntem potriviţi unul pentru celălalt. Nu a fost uşor, asta am apreciat în plus la ea. E o femeie care a meritat tot efortul şi, sincer, mă bucur că a cedat până la urmă (râde).
„Am descoperit-o la 19 ani! Nu era o puştoaică obişnuită”
- Cum a venit cererea în căsătorie? La cât timp de când v-aţi cunoscut?
- La aproape doi ani după ce ne-am cunoscut, am ştiut că ea e! A fost un moment spontan, eram doar noi doi acasă, am spus-o din suflet, şi chiar dacă nu aveam inelul pregătit, Irina a spus imediat „Da” la întrebarea mea pătimaşă.
- Ce ţi-a plăcut cel mai mult la iubita ta? Ce te-a atras?
- Irina este o femeie foarte deşteaptă şi cu mult umor, iar pe lângă asta m-au atras feminitatea şi inocenţa ei. Avea doar 19 ani când am cunoscut-o şi am descoperit cu uimire că nu era o puştoaică obişnuită.
„Sunt un tată flexibil, cu umor, dar ferm atunci când situaţia o cere!”
- Cine face primul pas spre împăcare?
- Nicio ceartă nu e la fel, nici împăcările nu sunt la fel. De obicei, aş zice că pornesc de la nimicuri, pentru că suntem obosiţi… şi împăcarea vine de la ăla mai odihnit.
- Cum este tăticul Răzvan Fodor? Protector, modern, foarte atent...?
- Ca tată sunt ca în viaţa de zi cu zi: destul de flexibil, cu umor, dar ferm atunci când situaţia o cere. Eu şi Irina suntem mândri să spunem că Diana a înţeles la cei 7 ani ai ei care sunt limitele, dar asta fără să îi îngrădim creativitatea, cheful de joacă, nebunia specifică vârstei.
„Acasă doar eu gătesc”
- Faci parte dintre bărbaţii cărora le place să gătească?
- Da. Acasă doar eu gătesc, iar Irina şi Diana se bucură foarte mult de acest răsfăţ.
- Care sunt mâncărurile pe care le pregăteşti pentru cele două?
- Irinei îi plac mai mult preparatele pe bază de legume: ratatouille, fatoush, mai multe feluri de risotto. M-am adaptat şi le gătesc ca la carte. În schimb, cea mică îmi seamănă mai mult din punct de vedere culinar şi se bucură din plin de burgerii pe care îi gătesc în weekenduri sau de fripturile la cuptor ţinute ore întregi până când nici nu mai ai nevoie de cuţit pentru a le porţiona.
- De unde ai căpătat pasiunea pentru gătit? Emisiunea „Masterchef” pe care ai prezentat-o ţi-a fost de ajutor în bucătărie?
- Bănuiesc că mi-a plăcut dintotdeauna zona asta: mă simt relaxat atunci când gătesc şi am o mare satisfacţie când lumea mănâncă până la ultima firimitură ce pun eu în farfurie. Cât despre emisiunea „Masterchef”, cred că doar a completat pasiunea asta a mea. În plus, de acolo am învăţat foarte multe secrete pe care le folosesc acum acasă.
„Celor care trec prin depresie le recomand să vorbească despre asta”
- Ai trecut de curând printr-o depresie şi n-ai făcut un secret din asta. Ai depăşit acest episod din viaţa ta?
- Cred că am folosit un cuvânt foarte puternic pentru o stare de tristeţe şi de melancolie care vine şi trece probabil la toată lumea, în funcţie de evenimentele din viaţa fiecăruia. Poate e mult spus depresie şi poate că cei care s-au luptat ani şi ani cu o suferinţă de genul ăsta m-ar judeca dacă aş folosi un cuvânt aşa dur pentru nişte stări care între timp s-au calmat. Acum pot să spun că sunt liniştit şi echilibrat. Faptul că am vorbit despre asta cred că a fost un lucru bun, pentru că toţi oamenii din viaţa mea s-au mobilizat să mă scoată din acea stare.
- Ce ai recomanda celor care se confruntă cu o situaţie asemănătoare?
- Din experienţa mea, aş spune că e important să vorbeşti despre ceea ce simţi, este important să nu încerci să îţi „îngropi” trăirile, pentru că nu aşa găseşti rezolvarea. În momentul în care am simţit că se întâmplă o schimbare în felul în care funcţionez, am vorbit despre asta cu toată lumea: cu soţia mea, cu prietenii, cu cei despre care ştiam că au trăit experienţe ase- mănătoare, dar şi cu specialişti în domeniu. Am încercat să înţeleg ce mi se întâmplă şi să găsesc soluţii. În privinţa tratamentelor, nu sunt eu în măsură să dau sfaturi. În cazuri de genul ăsta, cel mai bine e să apelaţi la cei care chiar se pricep.
„Planificăm şi o vacanţă cu rulota”
- Cum vă petreceţi vacanţele?
- De exemplu, anul trecut, în vară, am fost cu velierul în Insulele Ciclade, o săptămână în Cluj, la Mărgău, şi încă o săptămână în Halkidiki. În iarnă, ne-am distrat în Trăisteni, Valea Doftanei. Au fost ani când am ales să ne petrecem iernile în America sau în Asia. Anul ăsta vrem să plecăm cu velierul din nou pe Coasta Amalfi şi mai avem în plan o vacanţă cu rulota. După cum vezi, nu respectăm un şablon al vacanţelor, ne lăsăm pur şi simplu duşi de val. Important este să construim amintiri frumoase.
- Care sunt proiectele la care lucrezi în prezent?
- În prezent am repetiţii pentru o piesă de teatru care va avea premiera în curând, dar şi la un proiect muzical.
- Ce-ţi doreşti cel mai mult de la destin în acest moment?
- În fiecare etapă a vieţii ai alte priorităţi, eu mă aflu în momentul în care apreciez foarte mult oamenii din jurul meu, familia. Îmi doresc foarte mult să am cât mai mult timp să mă bucur de aceste lucruri care pentru mine contează cu adevărat, să văd cum creşte fiica mea, să o învăţ chiar eu lucruri, să călătoresc cu Irina, să fac fiecare zi să conteze şi să nu treacă fără o amintire deosebită.
- Faceţi planuri pentru un frăţior sau o surioară pentru Diana?
- Da, de ce nu? Suntem sănătoşi, ne iubim mult, iar Diana îşi doreşte acest lucru. Vom vedea ce ne rezervă viitorul...
Irina Fodor: „El este plasa mea de siguranţă“
- Cum ţi se pare căsnicia după experienţa primilor zece ani?
- Sincer, mi se pare incredibil că a trecut atât timp! Dacă nu am avea-o pe Diana, care are deja 7 ani, nici n-aş crede. Zece ani, pentru mine înseamnă iubire, încredere, protecţie şi un univers doar al meu, în care mă simt mai fericită decât oriunde altundeva.
- Cum este o zi din viaţa ta?
- Dimineaţa fac întotdeauna mişcare: câteodată merg la sală, iar când am mai puţin timp, am acasă bandă de alergat şi câteva accesorii, ca să nu sar peste capitolul ăsta. Apoi, plec spre redacţie: în televiziune, nicio zi nu seamănă cu alta: sunt zile în care am filmări sau zile în care am şedinţe cu colega mea Andreea Retea, în care ne gândim la conţinutul emisiunii noastre, „Inspiraţia de Weekend”, care poate fi urmărită la Pro TV în fiecare duminică, de la ora 11:00. Seara, mă relaxez cu Răzvan şi cu Diana, ne povestim experienţele din timpul zilei şi îngrijim grădina.
„Societatea a depăşit momentul în care se aşteaptă să fim doar mame”
- Cum reuşeşti să îmbini responsabilităţile jobului cu cele de acasă, cu cele de mamă, de exemplu?
- Am noroc să am o familie netradiţională, în care responsabilităţile nu se împart între femeie şi bărbat ca pe vremuri, ci fiecare face tot ceea ce poate ca lucrurile să meargă: Răzvan e mai confortabil la volan, de exemplu, eu abia mi-am luat permisul, şi de aceea el o duce pe Diana la şcoală. Cum pasiunea lui este gătitul, mie îmi rămâne să ajut la cumpărături, la curăţenie sau la alte lucruri care ţin de acasă. Sunt ocupată, dar Răzvan înţelege, pentru că şi el lucrează în aceleaşi domeniu: sunt perioade în care este nevoie să mă suplinească acasă mai mult, după care recuperez, la fel ca şi el.
- Cine are mai multă nevoie de tine? Copilul, jobul, soţul?
- Din fericire, cred că societatea a depăşit momentul în care se aşteaptă să fim doar mame, doar soţii sau doar femei de carieră. Nu suntem perfecte, dar încercăm să facem toate lucrurile care ne aduc bucurii şi satisfacţii.
- Cum vă petreceţi timpul liber împreună?
- Avem seri în care stăm doar noi doi de vorbă, pe terasă, şi ne bucurăm de aerul curat, dar ne place mult şi să fim gazde şi să invităm prieteni la noi. Acum, că s-a încălzit afară, am deschis sezonul grătarelor la noi în curte, ceea ce şi pentru Diana este o bucurie, pentru că se joacă afară cu copiii prietenilor noştri.
„Nu pot renunţa la ciocolată şi la prosecco”
- Te sfătuieşti cu soţul tău în privinţa emisiunilor? Este critic cu realizările tale profesionale?
- Noi ne sfătuim în toate privinţele: nimic din ce se întâmplă în vieţile noastre nu trece nedisecat şi întors pe toate părţile la „şedinţele” de familie. El este „plasa mea de siguranţă” şi mă susţine foarte mult în tot ceea ce fac. Apreciez feedback-ul lui, pentru că are foarte multă experienţă. În privinţa emisiunii „Inspiraţia de Weekend”, conţinutul ne aparţine în totalitate mie şi Andreei.
- Care sunt micile tale plăceri, mai mult sau mai puţin vinovate, şi la care nu vrei să renunţi?
- Ciocolata şi prosecco, împărţite seara cu soţul meu.
- Care este stilul tău de viaţă?
- Sunt foarte activă, şi fiica şi meseria mă ţin mereu în priză, îmi place să fac sport, să călătoresc, să mănânc sănătos.
„Mi-ar plăcea să avem doi copilaşi”
- Te vezi din nou mămică?
- Cred că da, îmi fac des cu Răzvan planuri de genul ăsta, ne vedem părinţi pentru doi copilaşi. Când se întâmplă vă dau vestea.
- Dacă nu ai fi lucrat în televiziune, ce carieră profesională crezi că ai fi urmat?
- Cred că aş fi ales o meserie în domeniul sportului.
- Cine sau ce te inspiră cel mai mult în profesia ta?
- Pasiunea oamenilor pe care îi întâlnesc zilnic la „Inspiraţia de Weekend” mă inspiră cel mai mult. Este fascinant cum funcţionează toate motoraşele noastre la turaţie maximă atunci când chiar facem ceea ce ne place. Când văd oameni care au renunţat la vieţi şi la cariere, care din punctul majorităţii de vedere erau idealul, pentru a-şi urma inima, îmi dau seama câtă putere deţine fiecare dintre noi de fapt.
- Ţi-ar plăcea ca fiica voastră să aleagă o carieră artistică? De cântăreaţă sau de om de televiziune? O încurajaţi într-un astfel de demers?
- Eu şi Răzvan ne-am ales meseriile la polul opus de ceea ce ne-au recomandat adulţii din viaţa noastră la vremea respectivă. Am ales în funcţie de chemare, şi sper că asta va face şi ea. Presupunem că va moşteni abilităţi de la unul sau de la celălalt şi, deocamdată, încercăm să le identificăm: pentru început, face cursuri de înot şi de pian. Are o naturaleţe în exprimare şi în comportament care ne-au făcut să ne gândim şi la cursuri de actorie... Cu toate astea, ea va decide ce îi place şi ce nu, iar noi o vom iubi necondiţionat.
„Îmi doresc ca fiica mea să fie pur şi simplu un om bun”
- Care sunt, până acum, învăţăturile tale de suflet pentru fetiţa ta?
- Nu ştiu dacă a fost nevoie real să o învăţ lucruri ca la şcoală, este un copil atât de receptiv şi de empatic, încât, de multe ori, noi avem de învăţat de la ea. Pur şi simplu a prins din zbor anumite reguli, încearcă să respecte şi să nu rănească sentimentele celor din jurul ei, ceea ce mie îmi umple sufletul de bucurie. Cred că o să fie pur şi simplu un om bun, iar asta pentru mine e mai mult decât suficient.
- Pui în practică zicala: „Ai un soţ aşa cum ţi l-ai educat?” L-ai modelat pe Răzvan?
- Oau, nu se pune problema de aşa ceva! Cred că rolul unei relaţii bazate pe iubire nu e să educe pe nimeni. Poate ne-am adaptat, în funcţie de necesităţile celuilalt, dar pentru asta nu a fost nevoie de educaţie, ci fiecare a făcut-o pur şi simplu din dorinţa ca şi celălalt să se simtă iubit, apreciat, în siguranţă.
„Pe plan profesional, autocritica este la cote maxime”
- Care sunt realizările de care eşti mândră până în prezent?
- Sunt foarte mândră de familia mea, în primul rând, este oaza mea de linişte şi mă face să fiu pur şi simplu mai bună. Cât despre realizările profesionale, sunt mândră de toate experienţele avute până acum şi sunt sigură că vor veni multe altele care mă vor face să fiu şi mai mândră. Am timp...
- Care sunt obiectivele tale pentru acest an?
- Pe plan personal, singurul obiectiv sunt vacanţele cu Răzvan şi cu Diana. Sper să avem mai mult timp pentru noi anul ăsta. Pe plan profesional, autocritica e la cote maxime oricum, de când mă ştiu, aşa că aş vrea ca tot ce fac să fac şi mai bine.
„Visam să fiu inginer, contabil, membru de partid...“
- Ce-ţi doreai în copilărie să te faci „când vei fi mare”?
- Copilăria mea a fost prin ani ’80, iar meseriile la care puteai visa pe atunci erau: inginer proiectant (asta era tata), contabil sau membru de partid (asta era mama) și milițian sau doctor (pentru că asta vedeam în filme). Cu timpul însă, am ales ceva împotriva dorinţei părinţilor, ceva ce nu era în planul din copilărie.
„Emisiunea pe care o moderez îmi potoleşte curiozităţi personale“
- Cum a fost trecerea de la „Poveştiri de noapte” la sfaturi despre vacanţe, modă, stil, reţete, decorarea casei etc.?
- Trecerea nu a fost deloc bruscă, de fapt. Am fost reporter la Acasă TV până în anul 2014, când am devenit, împreună cu Cabral Ibacka, gazdă la „Poveştiri de noapte”. Ulterior, am lucrat ca reporter pentru emisiunea „La Măruţă”, iar din primăvara acestui an am devenit gazdă şi key story producer pentru emisiunea „Inspiraţia de Weekend”. Aşadar, am avut destui ani în care să acumulez experienţa în aşa fel încât nimic din domeniul televiziunii să nu mă ia prin surprindere. E drept, temele emisiunii „Inspiraţia de Weekend” mă pasionează şi pe mine şi îmi potolesc multe curiozităţi personale, ceea ce e cu atât mai educativ.