de Ștefania Băcanu
Irina Rimes cântă de când se știe... Şi tot de când se știe, artista a visat la o carieră muzicală de care să fie mândră. S-a născut în Republica Moldova, unde a încercat să se facă remarcată, să își pună în valoare talentul și vocea, dar abia în București avea să cunoască succesul adevărat, prin 2016, odată cu îndrăgita piesă „Visele”. Azi, frumoasa Irina Rimes este una dintre cele mai apreciate cântărețe și una dintre cele mai căutate compozitoare, sursă de inspiraţie pentru mulți artiști de top din România. Este sensibilă, profundă și se inspiră din propriile experiențe și trăiri atunci când face muzică. De aceea, prin piesele ei încearcă să transmită frumusețea, bunătatea, bucuria și, mai ales, iubirea. Despre toate acestea, dar și despre familie, proiecte, ce o împlinește și ce o face fericită, Irina ne-a povestit pe larg în interviul de mai jos.
„M-am vaccinat, mi-am reluat viața de dinainte”
- Irina, cum te găsește cel de-al doilea an de restricții?
- Foarte bine, eu nu mă tem de restricții! Dacă trebuie să stăm în casă ca tuturor să ne fie mai bine, eu... stau. Mi-am făcut provizii, locul meu de muncă este oriunde pot crea și pot să plec în vacanță și pe Google Earth. Din fericire, al doilea an e mult mai lejer decât primul, eu nu simt piedicile, mai ales că m-am vaccinat, mi-am reluat viața de dinainte. Am început concertele, lucrurile se conturează superb.
- Totuși, nu ți-au lipsit concertele, spectacolele?
- Doar din punct de vedere strict al concertelor, ca loc de întâlnire cu publicul meu. Mi-a lipsit această energie, combustibilul principal în a crea și a face muzică. A trebuit să-mi caut altă motivație ca să lucrez cu spor.
- Cumva, artiștii fac parte dintr-unul dintre cele mai afectate domenii... Tu ce ai făcut în tot acest timp?
- Am scris două albume, mi-am pregătit proiectul pentru anii care vin. Nu vreau să dau detalii, nu-mi place să vorbesc despre viitor, prefer, la un moment dat, faptele să vorbească de la sine, pentru că, de muncit, muncim cu toții, și eu am trudit enorm în această perioadă. Dar am muncit smart (n.r. - inteligent; râde).
„Am descoperit Franța și mi-am făcut-o ca reședință secundară”
- Pe plan personal, ce schimbări ai făcut în perioada pandemiei?
- Am intrat în introspecție, mi-am dat seama că, totuşi, cea mai mare investiție pe care poți s-o faci, este investiția în tine. Aşa, am învățat o limbă nouă în trei luni, am revizuit cunoștințele în materie de istorie, istoria muzicii, mi-am plantat și am crescut plante pe balcon, am citit două cărți SF și am reușit să-l fac pe pisoiul meu Tesla să mai slăbească. (râde) Aaa, am mai descoperit Franța și mi-am făcut-o ca reședință secundară. Am scris două albume și am construit, în echipă, strategia de lansare a noilor materiale, care vor fi wow.
- Melodiile sunt inspirate din viața ta. Nu ți-e greu să te deschizi, să-ți exprimi emoțiile și trăirile în fața publicului?
- Da și nu. Nu, pentru că îmi vine natural și n-am ce să fac. În plus, cele mai frumoase piese așa s-au născut. Da, pentru că după asta, vreau să rememorez piesele de zeci de ori, în concerte, atunci când le aud la radio, atunci când le postează lumea pe Instagram și de fiecare dată când reaud o piesă mă întorc în momentul în care am scris-o. Dar după o perioadă de un an sau doi, sentimentul se pierde, deci e bine.
- De exemplu, „N-avem timp” despre ce vorbește?
- „N-avem timp” cred că este cea mai lucrată piesă din repertoriul meu. Mă pregăteam de o sesiune cu producătorul Alex Cotoi și știam că trebuie să mă duc cu un refren puternic. Am finalizat acest refren într-un studio în Franța când lucram la un alt album. Am compus aceeași idee în franceză și după asta am tradus în română. Nu știu cum am reuşit, dar eram foarte mândră că îmi venise tocmai mie această idee interesantă.
- În afară de muzică, mai ai și alte proiecte în lucru?
- Nu, fac doar muzica și atât. Acesta este businessul meu, viața mea, centrul universului meu. În linii generale, pot să dezvălui doar că următorul album se numește „Acasă” și este cel mai de suflet pe care l-am scris vreodată!
„Smiley este cel mai echilibrat în emoții”
- Care este piesa, proiectul de care ești cu adevărat mândră?
- Proiectul/piesa de suflet? „N-avem timp„ și „Cel mai bun prieten”, pentru mesaj, „Ce s-a întâmplat cu noi”, pentru tot pachetul.
- Pentru ce artiști ai compus muzică în ultimul an?
- Și asta veți afla în curând. Pot doar să spun că, recent, am lucrat cu Andra și cu Roxen şi sună fain. Sunt planuri de viitor, iar mie nu-mi place să prezic viitorul.
- Cu care dintre artiștii români îți place cel mai mult să lucrezi? Ai vreo slăbiciune, vreo afinitate pentru vreun coleg/ă de breaslă?
- Cred că Smiley. Dintre toți colegii mei, pare cel mai echilibrat în emoții. Dacă am vreodată nevoie de un sfat prietenesc de la cineva din industrie și nu-l găsesc la ai mei, cred că l-aș suna pe Smiley.
- Ce voce îți place cel mai mult?
- Îmi plac mult Feli, Andra și timbrul lui Roxen, iar din industria internațională, Adèle, Taylor the Creator pentru creativitate, Angele pentru simplitate și Billie Eilish pentru minimalism.
„Tata cânta la chitară şi cu vocea, dar prost! Bunica era mai poetă”
- Și cu ce artist român ţi-ar plăcea să ai o colaborare muzicală?
- Corina Chiriac! Am în minte această idee de ceva timp și mi-ar plăcea să se și realizeze la un moment dat.
- Iar pe plan internațional?
- Am o listă lungă. Adèle, Angele, Tayc, Billie Eilish, The Weeknd, Finneas, Maneskin, Iowa, Jah Khalib, Khalid, Stromae, Indila, Machine Gun Kelly, Julia Michaels, Pharell, Bruno Mars, Eddy de Pretto etc. Dar cel mai mult dintre toți cei enumerați, mi-aş dori tare cu Stromae. Este geniul pe care eu îl admir la cotă maximă!
- Cine ţi-a insuflat dragostea pentru muzică?
- Nu știu... (râde) Tata cânta la chitară și cu vocea, dar prost! (râde iar) Bunica era mai poetă decât toți pe care îi știu. Poate, de la ea. Profunzimea, sigur de la dânsa am căpătat-o. Mai am o verișoară care cântă, e din partea mamei, dar acolo cred că este mai mult o coincidență. Mama tatălui meu era o ființă foarte profundă și artistică în tot ceea ce făcea.
- Spuneai că ți-ai făcut o reședință secundară în Franța. Ți-ai urmat iubirea acolo?
- Nu mi-am urmat iubirea, lucrez pe plan muzical în Franța, am des sesiuni acolo și prefer să spun că merg în scop profesional.
- În ce condiţii te-ai muta definitiv acolo?
- M-aș muta în Franța, acum că am descoperit-o, dar niciodată de tot. Cred că așa o să-mi petrec viața, o să fac naveta între două case. Oricum, dacă stau să mă gândesc bine, mă plictisesc stând prea mult într-un loc, deci nu cred că m-aș muta vreodată definitiv.
„Poate că sunt o femeie puternică şi nu am simţit nefericirile atât de apăsătoare”
- Dar vacanța perfectă?
- Depinde de cum mă simt în acea perioadă a vieții mele. Îmi plac vacanțele active, plimbările lungi, vreau să descopăr lucruri noi, locuri frumoase. Prefer să nu-mi planific traseul de acasă, să plec doar cu un ghiozdan după mine și să nu știu, neapărat, unde dorm și ce mănânc. Dar, din când în când, merge și o vacanță într-un loc cu soare mult, plajă cu nisip alb și apă turcoaz, intimitate și liniște, o carte, un cocteil și ziua toată la dispoziție să nu fac nimic altceva decât să stau tolănită și să citesc. Visez la Insulele Seychelles ca următorul loc de vizitat, dar nu cred că mă voi rezuma doar la şezlong și un best-seller...
- Plănuiești una, că tot suntem în plin sezon?
- Sezonul de vacanțe este doar pentru cei care își pot lua concediu. Al nostru, al artiștilor, este în luna ianuarie.
- Care este țara, locul care ţi-a plăcut cel mai mult?
- Îmi place Kenya, Africa, şi m-aş întoarce oricând cu plăcere!
- Irina, care a fost cel mai dureros episod din viața ta, când ai simțit, efectiv, că nu mai poți, că nu mai ai nicio resursă?
- N-am simțit niciodată asta! Nu pot să mă plâng de momente delicate în exces, chiar dacă am povestit despre vremuri în care nu eram în cea mai bună situație financiară. Nu m-am plâns niciodată! Nu am fost nefericită decât pentru un timp foarte scurt și, punctual, pe anumite subiecte. Însă, dacă am avut greutăți și am trecut peste ele ușor, poate înseamna unul din două lucruri: ori n-au fost atât de apăsătoare, ori sunt o femeie puternică și nu le-am simțit ca pe ceva atât de dificil. Nu știu care dintre ele este cel real. Și, în general, sunt de părere că nimic nu este imposibil de depășit, totul depinde de voință. Nimeni nu alege în locul tău!
- Dacă te-ai uita acum în oglindă, ce ți-ai spune?
- Mă uit în fiecare zi în oglindă și-mi zic lucruri diferite. Uneori, îmi place de mine, alteori nu-mi mai suport faţa, depinde de ce fac și cum fac, dacă mă simt curată moral sau nu. Dar, în general, dacă m-aş uita în urmă, la tot parcursul meu și apoi aş întoarce capul și m-aş vedea într-o oglindă uriaşă, mi-aş şopti: „Not bad, Irina! Not bad!” (Nu e rău, Irina! Nu e rău!)
„Familia este acolo unde poţi să fii neînţeles, dar primeşti colţunaşi şi plăcinte pentru asta...”
- Ce înseamnă familia pentru tine?
- Înseamnă un spațiu sigur unde să te poți desfășura în liniște, cu calm, fără presiune. Acolo unde, dacă greșești, te iartă, acolo unde îți permiți să fii neînțeles şi primești și colţunaşi şi plăcinte pentru asta. (râde)
- Apropo de familie, părinţii şi fratele tău, cum simţi această depărtare?
- Nu știu ce să spun. Fiecare își duce viața separat de ceilalți, în același timp ne sunăm și ne întrebăm dacă totul e bine, dacă avem nevoie de ceva, și atunci când avem concedii sau zile libere în calendar, ne organizăm să ne vedem ori la ei, ori la mine. Distanța nu este o problemă. Cunosc familii care locuiesc peste gard și nu-şi vorbesc cu anii. În orice caz, mama își face timp să vină în România atunci când am vreun eveniment important sau vreo problemă serioasă.
- Ce relaţie ai cu ai tăi? Mai ales cu Vitali... Ai avut grijă de el când era mic?
- Părinții mei au lucrat de când îi știu. Eu l-am crescut pe fratele meu și împreună am făcut toate nebuniile din lume. Tot ce se poate face în materie de trăsnăi la țară. (surâde)
Copilărie ca-n poveştile lui Creangă
- Care era mai năzbâtios dintre voi doi, când eraţi mici, tu sau fratele tău?
- El era mai ştrengar, că era mai mic și avea mai puţină frică. Eu eram băiețoasă. Nu cred că avem sensibili în familie, nici măcar printre cei mici care s-au născut în ultimii zece ani. Bunica a fost şi ea băiețoasă și așa i-au ieșit toți copiii. (râde)
- Ce-ţi vine în minte când te gândeşti la copilărie?
- Sunt multe, prea multe ca să le înșir pe foaie, dar, cu siguranță, pot spune că am avut o copilărie fericită, fix din aia din cărțile lui Ion Creangă. Am fost la furat de pepeni, de cireșe, ne jucam până la unu noaptea pe uliță, mâncam pâine cu untură și cu sare - era cea mai bună masă posibilă -, cunoșteam fiecare colț de râpă, fiecare ascunzătoare, fiecare tufiş. Cărările erau toate ale noastre! Viaţa era toată a noastră!
„Lucrurile care mă împlinesc? Succesul, micile atenţii, marile atenţii, oamenii fericiţi din jurul meu, stabilitatea financiară şi evoluţia continuă“
- Care sunt lucrurile care te împlinesc cel mai mult?
- Succesul, micile atenții, marile atenții, oamenii fericiți din jurul meu, stabilitatea financiară și evoluția continuă. Cel mai bine mă simt atunci când știu că oamenii mă respectă și mă iubesc pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce am obținut.
- Cum arată viața perfectă pentru tine?
- Exact ca în răspunsul de mai sus, plus doi copii și o casă în Arcachon, pe malul oceanului.
- Cum te-ai defini în câteva cuvinte? Cum este Irina Rimes, artista? Și cum e femeia Irina Rimes?
- Cred că este aceeași persoană. Prefer să nu mă dedublez având în vedere că ar fi un efort major să intru și să ies ca să reintru în pielea unui personaj deja jucat.
„Ţin dieta intermitentă, de slăbire rapidă, adică nu mai mănânc după ora 17:00-18:00“
- Cum te întreții? Mergi la sală, ai anumite ritualuri de întreținere corporală?
- Da și nu. Am momente când fac sport în fiecare zi, și perioade când nu mai calc pragul sălii luni întregi. Depinde de cum mă simt în general. De obicei, mi se întâmplă să renunț la sport atunci când am o perioadă creativă, atunci când stau mult în studio. Muzica devine sportul meu. Dar, în general, încerc să mănânc echilibrat. Uneori, ca să scap rapid de două kilograme, țin dieta intermitentă, de slăbire rapidă, adică nu mai mănânc după ora 17:00-18:00.
- Cum ai grijă de tenul tău? Ai vreun ritual de la care nu te abați niciodată?
- Încerc să nu mă culc machiată niciodată, folosesc creme de hidratare și, cel mai important, pe timp de zi, folosesc cremă cu SPF ridicat. De două ori pe an, fac un microneedling și peeling. Cam atât...