de Ștefania Băcanu
10 ani de succes, colaborări inspirate, hit după hit, dar, paradoxal, de... anonimat. Vorbim despre Carla’s Dreams, trupa venită din Republica Moldova, ai cărei membri apar mascați, o alegere câștigătoare ce îi ajută pe artiști să primească cel mai sincer feedback din partea publicului. Anul acesta, în ianuarie, Carla’s Dreams a împlinit 10 ani de activitate, timp în care a compus piese cu puternic impact emoţional, s-au bucurat de colaborări inspirate, însă au reușit să își păstreze anonimatul ce le-a adus, uneori, avantaje surprinzătoare chiar și pentru ei. Pentru că au reușit să își creeze o imagine originală, unică în industria muzicală, căreia i-au rămas loiali, în ciuda presiunilor venite din exterior. Dar artiștii au rămas modești, conectați complet la misiunea lor, aceea de a mişca publicul cu cele mai reușite piese și de a transmite fără oprelişti cele mai profunde și sincere sentimente.
„Nu o spun cu răutate, doar încerc să fiu obiectiv!”
- Carla’s, cum a fost experiența de la SuperStar, pe PRO TV?
- Fără niciun fel de dubiu, experienţa de la SuperStar a fost pozitivă și recompensatoare. E plăcut să vezi atât de mulți tineri mult mai buni decât tine în atât de multe feluri. Un uriaş plus la optimismul meu personal în ceea ce ține de viitorul nostru muzical.
- Ai descoperit voci foarte bune, talente care au șanse reale la o carieră în muzică?
- Cu siguranță! Unii necesită mai multă muncă, alții mai puțină, dar este timp destul și sper din suflet că unii dintre ei vor fi suficient de dedicați și vor reuși. Soarta lor nu a depins de mine. Eu doar mi-am exprimat niște opinii într-un concurs. Este un pas dintr-o cale lungă care a fost aleasă de mulți dintre ei, dar nu toți o vor parcurge. În unele cazuri, din păcate, în altele, din fericire! Nu o spun cu răutate, doar încerc să fiu obiectiv. Indiferent de rezultat, toți au câștigat experiență și asta este un plus. Unii mai multă și alții mai puțină, evident. Ca să nu vorbim despre marele câștigător, Alessandro Mucea, care, pe lângă experiență, s-a ales și cu un premiu bănesc foarte substanțial. Fapt pentru care îl și felicit! (zâmbeşte)
- Există vreun concurent care te-a impresionat în mod deosebit?
- Sunt mai mulți, dar nu am fost niciodată atras de liste, așa că nu voi da exemple.
- Ce sfaturi le-ai dat acestor tineri care vor o carieră muzicală?
- Nu foarte multe, dar am încercat să fie bune și utile pentru ei pe viitor. Cei care au urmărit emisiunea sigur cunosc exemple, iar cei care nu au urmărit-o, nu cred că ar fi interesați să afle tocmai acum.
„Prefer scena, dar nu din dragoste, ci pentru că îmi pare că pot oferi mai mult acolo oamenilor”
- Talentul și vocea sunt suficiente pentru a reuși în muzică?
- Nu, nu sunt suficiente.
- Ți-ar plăcea sau te gândești la o posibilă colaborare muzicală cu vreunul dintre concurenți?
- Nici nu mi-ar plăcea şi nici nu mă gândesc la asta, cel puțin nu acum. Dar precum am spus, mulți dintre ei au șanse reale să evolueze într-un timp destul de scurt. O să vedem ce ne aduce viitorul...
- În ce postură îți place mai mult, cea de pe scenă, cu microfonul în mână, sau cea de jurat, din fața scenei?
- Mă încântă şi, și, dar în același timp, nici, nici. În sensul că sunt momente în care îmi place calitatea de jurat și sunt momente în care nu-mi place. Același lucru se referă și la scenă. Dacă ar fi să aleg, totuși, prefer scena, evident, dar nu din dragoste, ci pentru că îmi pare că pot oferi mai mult acolo oamenilor.
„Noi nu lansăm hituri, noi lansăm piese, mesaje”
- Pe plan muzical, fenomenul Carla’s Dreams continuă! Hit după hit... de unde atâta inspirație?
- De-aș ști, i-aș pune lacăt locului ca să fiu sigur că o pot găsi oricând acolo. Nu știu, este mai mereu diferit. E inutil să dau exemple pentru că sunt multe și au un rol relativ în „a scrie”.
- Piesele „N-aud”, „Victima”, „Adidaşii gri” au devenit, ca și celelalte piese ale trupei, superhituri. Cum reușiți să faceți din fiecare melodie pe care o lansați un viitor succes?
- Noi nu lansăm hituri, noi lansăm piese, mesaje. Publicul decide cum vrea să le vădă. Pe unele hituri, pe altele deloc. Și oricât de complexă ar fi sau nu industria muzicală mondială sau națională, mă bucur de faptul că publicul rămâne, și va rămâne, sper, cel mai important factor.
- Cum le alegeți? Cum știți că are potențial să explodeze? Cu siguranță, aveți și alte piese care rămân în studio... Faceți o selecție?
- Da, dar sunt mai multe criterii de care ținem cont. Nu vreau să plictisesc cititorii voștri cu un subiect atât de trivial. Cert este faptul că produsul este natural, deși, uneori, are un ambalaj ce atrage multe priviri. (zâmbeşte)
„Colaborarea cu INNA a fost extrem de importantă la acel moment”
- Care este, pentru voi, cea mai reușită colaborare de până acum?
- Este imposibil de răspuns obiectiv la această întrebare, pentru că fiecare dintre aceste parteneriate a însemnat diferit în perioade diferite. Ca să mă exprim simplu, de exemplu, colaborarea cu INNA a fost extrem de importantă la acel moment, colaborarea cu EMAA, acum, în acestă perioadă. Respectiv, fiind toate diferite, pot ocupa toate același loc!
- Care este, din punctul tău de vedere, cea mai bună voce feminină din România?
- Nu pot să răspund la această întrebare-capcană. Fiecare voce își are publicul ei. În plus, depinde de stil, apoi de piesă, depinde de perioadă. Este nonsens. Și este și provocator!
- Cu cine v-ar plăcea să împărțiți scena?
- Nu vreau să par dezinteresat sau arogant, dar ce sens are să aleg niște nume? Plus de asta, lăsați-ne un pic de spațiu, poate vă surprindem!
„Planific o surpriză, așa că, iertați-mă, dar trebuie să duc la bun final planul”
- Și pentru că tot vorbim despre dorințe, care este dorința ta neîmplinită și cea a trupei?
- Dorinţa mea chiar nu contează! A trupei nu o cunosc, dar aș presupune că „într-un efort comun artistic să continuăm cu încercările noastre, uneori neîndemânatice, să facem niște muzică”.
- Ce pregătiți, ce alte proiecte muzicale așteaptă să fie lansate?
- Nu pot spune că nu îmi place să pun la punct, din timp, anumite lucruri. Dar în acest caz, chiar planific o surpriză, așa că, iertați-mă!, dar trebuie să duc la bun final planul. (râde)
- Pe de altă parte, ați reușit să vă păstrați anonimatul. Ce avantaje vă aduce acest lucru? Reușiți să fiți anonimi, dar, totodată, extrem de cunoscuți?!
- Cunoscuți nu suntem noi, cunoscut este proiectul, solistul, muzica etc. Avantajele anonimatului sunt evidente pentru oricine. Pentru cine nu sunt evidente, nu cred că ar conta să le enumăr...
„Apropo de mască, e plăcut uneori să te plângi că este obositor”
- V-ați gândit ca, la un moment dat, să renunțați la măști?
- Nu cred că este o idee bună. Nu să gândim (râde), ci să ne lăsăm de măști. Așa că nu!
- O să îți spui vreodată întreaga poveste, fără nicio mască?
- Oamenii pentru care este important proiectul îi cunosc bine toată istoria. Oamenii pentru care sunt important eu, personal, o cunosc pe a mea. De ce să stricăm balanța?
- Nu devine obositor, la un moment dat, cu mască?
- Oh, da! Mulțumim că ați menționat asta. E plăcut, uneori, să te plângi, așa că: „Da, uneori, este foarte obositor. Pfiuu! Apăsător”. Mă simt mai bine deja, mersi!
- Dacă v-ați întoarce în timp, ați alege la fel?
- Adică dacă m-aș întoarce cu mintea de acum? Păi atunci nu aș mai fi eu cel de atunci și asta anulează întrebarea. Dacă nu aș fi eu, atunci nu aș ști ce știu acum și probabil aș face aceeași stradă. Dar, căzând în romantism, să zicem că da.
- Dar nu vă e teamă că toţi cei care vă cunosc identitatea ar putea să vă trădeze, la un moment dat, chiar și fără intenție?
- Dacă mi-ar fi fost teamă, atunci de ce le-aș permite să îmi cunoască identitatea? Nu te apropii de oameni ca să te temi de trădare. Parcă așa îmi amintesc că lucrează șmecheria asta cu apropierea.
- Crezi că anonimatul pe care l-ați ales face parte din rețeta succesului?
- Cred că da. Cel puțin inițial, sigur. Dar, în timp, importanța acestui aspect a tot scăzut. Nu aș spune că este la zero acum, dar clar incomparabil de mică faţă de impactul de la început.
„M-am săturat să discut despre pandemie. A devenit frustrant”
- Cum ați început anul? Ați cântat?
- De Revelion, da. A fost frumos. Chiar și ținând cont de faptul că am avut doar sute... nu, mii de concerte în acest special an de care ne-am bucurat împreună în parcuri, cluburi și pe străzi. Minunat a fost!
- Am traversat o perioadă și încă traversăm zile ciudate. Parcă și Sărbătorile de peste an au alt gust, nu? Cum simți toată această nebunie?
- Sărbătorile rămân Sărbători. Și cele Sfinte și cele păgâne. Oricare ar fi circumstanțele, oamenii au învățat în lunga istorie să se bucure chiar și în cele mai grele momente, atunci când este cazul. Și nu suntem nici pe departe în cea mai dificilă situație. Suntem bine! Dar clar că trebuie să tindem la mai mult. Nu vreau să intru în subiect, m-am săturat. A devenit frustrant... Nu cred că doar pentru noi, ci și pentru o majoritate largă de oameni.
- Și pentru că vii din Moldova, la voi cum este, se mai păstrează din tradiții?
- Sunt cam aceleași tradiții ca și aici, probabil se păstrează un pic mai mult. Dar în linii mari și mijlocii, nu prea văd diferențe de menționat.
„O concluzie după 10 ani? Dintr-o parte se vede mai bine, din alta... nu foarte rău”
- Și pentru că tot am întrebat de Moldova, unde e acasă pentru tine?
- Acasă? Deja este și-și. Și în Moldova, și în România.
- Dar unde te simți acasă?
- Unde sunt cei apropiați. Ei fac din casă - acasă.
- Formația Carla’s Dreams a împlinit 10 ani de carieră. Cum ai rezuma această perioadă?
- Sunt greu de rezumat 10 ani, fiți de acord. Au fost toți diferiți. Unii mai grei, alții mai ușori, unii mai plini, alții mai goi... dar interesanți toți. Da, asta, da. A fost o perioadă interesantă, recunosc...
- Cum te-au schimbat cei 10 ani?
- Eu nu sunt fan al oglinzii, atât la propriu, cât și la figurat, dar, vreau sau nu vreau, mă văd în ea destul de des, așa că mi-e complicat să observ schimbări. Dintr-o parte se vede mai bine, dintr-o alta, sper că nu în foarte rău! Sau mă minte lumea... (râde)
„Este unica formă de artă care aparţine nu doar omului, dar şi cosmosului“
- Ce reprezintă muzica pentru tine?
- Wow! Este unica formă de artă care aparține nu doar omului, dar și cosmosului. Imposibilitatea de a o avea toată, care pare inițial, din naivitate, o provocare, se transformă cu timpul în plăcere. Iar plăcerea de a o face se transformă în dependență, uneori. Deci, răspunsul ar fi: un început de dependență plăcută.
- Ce ai modifica în industria muzicală românească?
- Nu sunt nici expert și nici mare participant la activitățile sociale din acest domeniu, dar aș avea o idee, totuși. Poate că am putea începe cu ignoranța și interesele din domeniul media... Nu știu ce înseamnă, dar îmi pare că sună important pentru industria muzicală.
- Dar în România? Care ar fi primele lucruri pe care le-ai schimba, dacă ai putea?
- Noi toți dorim schimbări diferite, din interese distincte. Avem principii și vieți diferite. Hai să rămânem la „decide majoritatea fără a distruge și respectând minoritatea”.
„Aş mai pierde din vicii, dar mi-e teamă că vor fi înlocuite de altele“
- Carla’s, ce te face fericit, ce te împlinește? Întreb asta, pentru că pe fața ta nu s-a văzut niciodată vreo emoție, vreo grimasă, vreo încruntare, evident, din cauza măștii...
- Hmmm... Și eu care credeam că sunt cel mai expresiv... (râde) Să zicem, lucrul la idei complexe și greu de atins, pe de o parte, și lucruri mici și simple, pe de altă parte. Le poți avea pe ambele, pentru că la prima este suficient doar să participi.
- Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?
- Asta este prea complicat pentru mine, sincer. Nu cred că am ajuns la acel nivel de introspecție care mi-ar conferi obiectivitate. Așa că, este și complicat și inutil. Și dacă mi-ați spune că vă interesează părerea mea, evident subiectivă, v-aș răspunde că e prea personală, cu scuzele de rigoare.
- Ce ai schimba la tine?
- Aș mai pierde din vicii... Dar mi-e frică, teamă că vor fi înlocuite de altele. Așa că mă mai gândesc. (râde)
- Faci compromisuri?
- Evident. Și nu puține. E adevărat, în același timp, că sunt lucruri în privința cărora am opinii și poziții pe care ar fi extrem de greu să le schimb. Dar nu imposibil.
- Care este cel mai mare compromis pe care l-ai făcut de dragul carierei?
- Timp, sănătate, viață personală. Din toate câte puțin. N-o să dau un exemplu situațional, dar noi cu toții știm că totul are un preț. Și cu cât mai mare este totul, cu atât mai mare vine și prețul. Așa că, este despre decizii și direcții și niciodată despre... costuri.