de Ștefania Băcanu

L-aţi remarcat ca gazdă al unuia dintre cele mai apreciate show-uri de televiziune ale momentului, Survivor, emisiune ce se difuzează duminică, luni și marți la PROTV, de la orele 20:00, respectiv 20:30. Vorbim despre Daniel Pavel, un prezentator despre care nu se știu prea multe, dar care vine în fața publicului și a concurenților cu un bagaj consistent de experiențe şi trăiri personale. Om de media, complex intervievator, prezentator, gazdă și „broker de emoții colosale”, așa cum se autodescrie, Daniel, fost ofițer de marină, s-a format într-un continuu proces de învățare. S-a adaptat și readaptat prezentului, depășindu-și de fiecare dată limitele, așa cum face un... survivor, pentru că și el, la final, rămâne un supraviețuitor ce a ținut piept vijeliilor, a acceptat provocările cotidiene cu zâmbetul pe buze și a creionat o poveste de viață palpitantă ce merită lecturată în rândurile de mai jos.

„Survivor este un show 100% real, dur, de depăşire a limitelor umanului, cum altul nu există”

- Daniel, cum este noul sezon Survivor? Diferit de cele anterioare?

- Fiecare sezon Survivor vine cu o garnitură proprie de oameni, bătălii, emoții și ipostaze inedite ale mixului dintre aceste elemente constituante magiei acestui supershow de televiziune. Este diferit în măsura în care înseși călătoriile vieții noastre se modifică de la etapă la etapă, transformându-ne în versiuni mai bune ale noastre. Îl văd evoluat, mai așezat, mai dinamic, mai aproape de fibra esențială a con- ceptului de depășire a limitelor umanului, supraviețuind și învățând. Și, nu în ultimul rând, îl văd un reality show 100% real, dur, solicitant și aspirațional cum altul nu există!

- Cum sunt concurenţii, cum îi simţi?

- În viață, e în natura noastră să analizăm și să comparăm pentru a putea reacționa la o anumită situație, optim și cu maximă eficiență. E chiar una dintre definițiile empirice ale conceptului de supraviețuire, iar eu m-am raportat, inclusiv la parametrii de acest fel, pentru a-i cunoaște cât mai detaliat pe concurenți și am început acest proces încă dinainte de primul fluier dominican. Îi simt pregătiți și de caracterul eliminatoriu al game-show-ului nostru pentru că, în final, bazându-se pe întregul set de abilități genetice și dobândite în viață și pe modul cum face față competiției, numai unul dintre ei va ridica deasupra capului premiul cel mare și va încasa cecul de 100.000 de euro. Plus gloria!

- Ce înseamnă, de fapt, Survivor?

- Survivor este despre omul modern, cuprins într-o metaforă a vieții în care, de fapt, îi prisosesc teribil, fără să realizeze, hrana și comunicarea cu cei dragi. Survivor reprezintă cel mai profund profesor de arte ale vieții și ale războiului, reprezentat de o înfrângere amară care te oprește de la a avea o minimă hrană, dar îți alimentează energia și îți ascute focusul și instinctele de învățare și adaptare la probe, circuite și trasee inedite, de neîntâlnit până aici, astfel încât să transformi totul, chiar şi eşecurile, în victorie. Finalmente, Survivor este și despre rescrierea codului de procedură umană, nivelul la care spiritul omenesc holistic se reconfigurează în a oferi și a înțelege mai bine cum poate trăi pe deplin.

A fost ofiţer de marină comercială. Inspirat de cartea „Toate pânzele sus”

- Ce înseamnă pentru tine acest proiect?

- Cred cu tărie că întreaga mea viață profesională, personală, aspirațională, astrală m-a condus aici, să fiu și eu parte a acestui superproiect. Din colbul mahalalei Antiaeriene din București, sectorul 7, unde m-am născut, la parcurile și străzile orașelor lumii unde mi-am purtat pașii pentru a înțelege și a experimenta marea curgere a vieții, pe mare sau în studiouri de media, absolut toate drumurile mele m-au condus într-un singur punct: la SURVIVOR. A fi în colbul dominican, pe malurile de râu din junglă sau țărmul caraibian, comentând descriptiv duelurile acerbe ale concurenților, a dialoga cu ei și a prezenta momentele epice ale show-ului fenomen Survivor România pentru cei de acasă, într-un flux de emoții și adrenalină care să inspire telespectatorii, înseamnă pentru mine cel mai frumos job din lume! Pe un palier superior este, probabil, vocația pe care, meșterind piesele experienței mele de viață, am configurat-o pentru a sta drept în fața marelui public român.

- Înainte, ai fost ofițer în marina comercială, nu? De ce ai ales marina?

- Da, ofițer și inginer de marină comercială, promoția 1999. Și înainte de Institutul de Marină Civilă, astăzi Universitatea de Marină Civilă, făcusem și liceul de marină, tot din Constanța. Pentru bucureșteanul pasionat de călătorii și explorări, un moment important a fost una dintre lecturile preadolescenței, cartea lui Radu Tudoran - „Toate pânzele sus!” și ecranizarea acesteia. Sigur că aveam o viziune idilizată a lumii maritime și a navigației globale, însă capacitatea de a visa în fiecare zi cu ochii larg deschiși orizonturi și porturi de dincolo de mări și oceane mi-a folosit și mai târziu în viața profesională, deoarece din aceasta s-a consolidat povestașul - storytellerul pe alte unde, altele decât cele ale apelor sărate, cele ale media.

- Sunt convinsă că ai povești fabuloase, din locuri magnifice, cât timp ai fost în marină…

- Ca nave de mare tonaj, am navigat doar pe vase portcontainer, transatlantice, și am făcut lungi traversade peste Ecuator. Atlanticul este oceanul pe care l-am cutreierat îndelung și este și întinderea de apă cea mai năbădăioasă, cu schimbări de curenți și direcție a valurilor sau furtuni și uragane pe care le prindem astăzi ca și capete de jurnal meteo cu epicentru coasta de N-E a SUA. Unul dintre aceste uragane a lovit în sezonul trecut de Survivor și Marea Caraibilor și au fost și cei de acasă martorii forței uriașe a efectului combinat vânt-valuri-ploi, când am avut dueluri în care ultimii concurenți rămași în competiție au luptat pe o astfel de vreme câinoasă. Mie mi-a adus aminte de o situație apărută cam cu 20 de ani mai devreme, când eram la bordul unui vas portcontainer ce naviga spre sud, spre Brazilia, și am trecut pe lângă insula unde se găsește Republica Dominicană. M-am gândit atunci cum ar fi să acostăm de urgență în portul de vis Santo Domingo, însă nu a mai fost cazul. Iată cum viața are felul ei de a curge spre țelul real al destinului tău. Și câte altele rămân pentru o altă dată... (zâmbeşte)

Ce destin: a ajuns celebru la Survivor, plecând de la un mic radio de limbă română, care emite din Viena

- După cât timp ai schimbat „cârma”? Care a fost momentul în care ai decis să mergi pe un alt drum?

- După cel de-al patrulea voiaj pe mare am realizat că tot ceea ce vreau să fac pe această lume este mai degrabă aşezat pe talerul vorbirii publice, a relațiilor publice și a leadershipului. Partea activă, operațională și cazonă, ofițerească, a continuat să alimenteze felul în care m-am raportat la proiectele în care m-am implicat, la relațiile profesionale și sociale pe care le-am țesut și la oamenii cu care am creat plus valoare.

- De ce media?

- Privind retrospectiv, n-avea cum să nu fie media! Ca parcurs profesional, încă de pe vremea în care eram unul dintre liderii mișcării studențești din România, am ales să ies în public și să prezint pentru o cameră de filmat câte ceva. După câțiva ani și câteva cursuri de vorbire publică și pentru voce radiofonică, în special, am ajuns să stăpânesc destul de bine puterea unui fir narativ și a unui interviu cu personalități. Restul e istorie, cum se spune.

- Şi cum ai ajuns unde ești acum?

- Prezentator al show-ului Survivor România am venit din postura de redactor-șef al unui radio comercial de limbă română care emite tocmai de la Viena. Începând cu 2016, m-am mutat în Austria, pentru a mă instrui într-o instituție de media locală cu experiență în in-store radio, ulterior, conducând o echipa multinațională de specialiști, construind și operaționalizând cu succes radioul live Penny FM. Eu am adunat mai bine de 12 ani de creare de content și management de media, incluzând emisiuni de radio și televiziune, live și preînregistrate, reviste de business și cultură antreprenorială. Înainte de aceasta, am spus poveștile unor branduri din poziția de director de comunicare și imagine pentru diverse companii. Am avut întotdeauna și un anume fler comercial și de vânzări în a prezenta și reprezenta produse și servicii, descurcându-mă lejer în a învăța limbi străine și a avea „people skills”. Am vândut cauciucuri second-hand în Oborul din Constanța, în dimineți reci din studenție, și am organizat și prezentat, peste ani, forumuri și gale diplomatice și de business internațional. Încercând să înțeleg viața, mersul ideilor dominante ale timpului nostru și să-mi extind conștiința și cunoștințele, am făcut și două studii masterale, în securitate maritimă - cu teza în limba engleză pe combaterea pirateriei pe mare și în științe politice, la Universitatea din București. Însă am încercat să prind din zbor și elemente de școala vieții, în IOR-ul copilăriei mele bucureștene, Constanța adolescenței mele sau porturile sud-americane din Brazilia, Uruguay și Argentina de mai târziu.

„Mă consider un broker de emoţii colosale”

- Simți că acum ești unde trebuie?

- Total și fără dubiu, sunt exact unde trebuie și unde îmi trebuie. Urmare firească a eforturilor mele profesionale de a mă îmbunătăți constant ca om de media, complex intervievator, prezentator, gazdă și broker de emoții colosale între on set și public, însă și etapă a dezvoltării mele spre noi orizonturi profesionale, alături de colegii de la PRO TV.

- Cum s-a schimbat viața ta de când ești în media, în prim plan, prezentator al unuia dintre cele mai populare show-uri de televiziune?

- Orice creator de conținut din lume, când închide „prăvălia” după o emisie, când se stinge butonul de rec. de la ustensila de media folosită, vrea să-i ajungă munca la cât mai mulți oameni posibil. Fenomenul Survivor este atât de puternic pentru că telespectatorii sunt într-un număr generos, aduși de forța de atracție colosală a unui reality game show într-o astfel de natură luxuriantă, la care se adaugă personalitățile și evoluțiile concurenților și, desigur, puterea stației tv. Cum limba română are și ea formula de a fi pe val, un show de televiziune precum Survivor te așază foarte clar și prezent în prime time și ar fi o ipocrizie să spun că nu mă bucur îndelung de aprecierea, atenția și chiar iubirea publicului. M-am adaptat la această nouă realitate a vieții mele, i-am oferit totul și continui să o fac. (zâmbeşte)

- Tu ești un survivor?

- Da, sunt, ca fire, ca traseu de viață, ca reveniri din căderi, ca aspirație spectaculoasă către culmi și povești epice, ca unul smerit, modest, care a trecut, viu și nevătămat prin furtuni. Suntem, cu toții (și) tornade, și survivors, mai ales în actuala criză globală. Însă, trebuie să fac și precizarea că, în ecuația show-ului nostru, concurenții care își depășesc zilnic limitele și fricile și performează cu atât de puține într-ale confortului modern, învață din înfrângeri mai mult decât din victorii, aceștia sunt adevărații Survivori.

„Am simţit prezenţa Domnului când m-a salvat nevătămat din accidente grave“

- Care este cea mai mare credință?

- Că totul vine cu un sens, un rost, dar și cu un cost. Că totul trebuie să fie scris cu majusculă, când ridicăm ochii minții spre Cerul de unde venim și unde plecăm. Că nimic nu e cu adevărat pierdut până în ultima clipă de luptă, chiar și cu sabia și scutul imaginare pline de noroiul deznădejdii - salvarea vine, și vine din noi, din sistemul personal de convingeri și instincte profunde lăsate acolo de Designerul nostru etern. Și că, pe lângă cele patru forțe care își fac simțite prezența în Universul cunoscut, gravitația, electromagnetismul, fuziunea și fisiunea nucleară, a cincea este iubirea. Metafora cinematografică a lui Chris- topher Nolan în filmul „Interstellar” exprimă cel mai profund acest gând al meu.

- Dumnezeu există pentru tine? Cum L-ai descrie?

- Pentru mine, Divinitatea este sintetizată în credința ortodoxă, în lumea tainică și plină de mistere a bisericilor și mănăstirilor noastre și în cuvintele de învățătură a celor luminați ce l-au înțeles, înaintea mea, pe Iisus Hristos. Sacrul, așa cum îl definea marele nostru istoric al religiilor Mircea Eliade, ne revelează și alte căi de a urca Marele Munte al Credinței, iar eu am regăsit în diferite călătorii spirituale afinități cu daoismul din orientul chinezesc, cu sufismul persan, dar și cu străvechile religii ale strămoșilor noștri daco-geți. Revenind, pe Dumnezeu cred că nu cu mintea și circuitele de învățare și percepție neuronale îl simți primordial, ci cu alte simțuri profunde, cum este cel al inimii - vezi Rugăciunea Inimii din ortodoxie. Am fost binecuvântat cu prezența Domnului de foarte multe ori în viață, de la scăparea nevătămat din accidente grave, la atingerile de aripi de înger la nașterea băiatului meu, sau în momente în care nu știam cum să mă mai descurc, situație ce-mi dădea mari anxietăți și spaime.

„Cele mai mari împliniri sunt băiatul meu adolescent, tatăl, fratele, sora și nepoții”

- Care este cea mai mare împlinire a ta de până acum?

- Cele mai mari împliniri sunt băiatul meu adolescent și familia mea, tatăl, fratele, sora și nepoții. Aici împlinirea este dublată de împreună-lucrarea cu mama fiului meu și cu ceilalți ai mei, pentru că e un joc la dublu sau în echipă. Familia o primești și ca lecție din astral pentru a corija, învăța și evolua, iar iubirea cu care ne-am înconjurat, indiferent de ce a venit sau poate veni din exterior este, de exemplu, lecția fundamentală a celei mai mari puteri pe care mama ne-a lăsat-o moștenire: blândețea. O altă împlinire specială este cariera mea. Om de media și storyteller, creator și lider de echipe operaționale, cred că-mi împlinesc destinul pentru care am venit în această existență chiar din secunda în care schimbă cineva cu mine primele cuvinte sau avem prima strângere de mână. Eu sunt proiectul meu de bază și sunt în working progress.

- Ce relație ai cu fiul tău și cât de des vă vedeți?

- Una binecuvântată deși acum, fiind aici, în Dominicană, pentru mai mult timp, ne vedem doar pe FaceTime. Este clasa a 11-a şi cvadrilingv nativ în germană, franceză, engleză și, evident, română. Este un adolescent cumva tipic, cu ale lui, extrem de patriot și interesat de identitatea poporului din care provine, mai ales că, după mama sa, se trage dintr-o linie genealogică de aromâni din Bizanț. Îi plac sportul și aventura în aer liber. De la înot, la baschet, fotbal sau alte jocuri cu mingea, la arte marțiale - box și muay thai. Cred că-și va dezvolta cât de curând abilități noi din sfera inteligenței muzicale și kinetice, însă toate în ritmul lui.

- Cum ești cu ceilalți membrii ai familiei tale, cu frații, cu tatăl?

- O relație excelentă de mare familie meridională. Eu, ca frate mai mare, încă îi văd frățior și surioară, deși au copii mai mari decât vârsta mea când am început periplurile prin lume. Strânși în jurul tatei este cea mai mare bucurie posibilă de familie și am reușit asta la finalul de an înainte de acest sezon dominican la Survivor.

- Care e cel mai mare critic al tău?

- Sunt doi: tata şi fii-miu. Amândoi, dar parcă mai acid poate fi băiatul pe care nu-l convingi ușor să urmărească ceva pe tv sau să se lase sedus de smoke and mirrors, cum este un show de televiziune. Însă tot amândoi, în orașe diferite, dar la ora locală a Survivor sunt cu atenția țintă pe circuitele și probele din concurs și am eu informația că ăla e momentul în care magia adrenalinei bine dozate în comentarii sau explicații trece dincolo de marea barieră de critică! (râde)

„Saga Survivor are încă foarte multe de oferit, la bordul acestui vas plin cu adrenalina şi emoţiile colosale ale umanului curat şi frumos“

„Prezentatorul are un rol foarte bine definit în ecuația echipei de producție, este perfect protejat și pus la treabă și, probabil, comparația ideală este cu un surfer pe valuri spectaculoase“

„Sunt pasionat de întreaga Creaţie a Domnului şi de Cuvânt, în formele lui de expresie artistică“

- Cum este Daniel Pavel, cel din spatele show-ului Survivor?

- Aproximativ egal cu persoana mediatică din fața acestuia. Sunt un tip de cursă lungă, de încredere, camarad bun și vorbăreț pe diverse teme de cultură și istorie, povestaș. Mai degrabă, mânios pe propriile mele limite și într-un constant dialog interior spiritual de a mă autodepăși, pasionat de întreaga Creație a Domnului și de Cuvânt, în formele lui de expresie artistică, scris, citit, vorbit, de artele războiului, de iubire și de călătorii. Mă adaptez foarte repede unui nou ecosistem de lucru și particip activ la obiective și la misiunea asumată, în orice rol simt că mi se potrivește.

- În fața camerelor pari un tip dur… În realitate, ești…?

- (Râde) Deci funcționează viziunea regizorală a colegilor mei! Cred că în realitate nu sunt. Nici moale nu sunt, însă caut blândețea fermității întâlnită în artele marțiale. Dur, în sensul de „aspră” poate să-mi fie doar vorba de sudist al României. Câteodată, însă, cu cine a învățat să mă citească, sunt mâncat! Nu am nicio șansă să rămân mai mult de câteva secunde „poker face” pentru că încep să râd. De altfel și fizionomia mea cu atâtea riduri spune o poveste despre cât de des m-am mirat, am râs sau am înfruntat vijelii și furtuni, cu gura până la urechi!

„Am vândut cauciucuri second-hand în Oborul din Constanța, în dimineți reci din studenție, și am organizat și prezentat, peste ani, forumuri și gale diplomatice și de business internațional“

Daniel Pavel, despre relaţia profundă a unui autentic Survivor cu Dumnezeu

„Dacă stau să mă gândesc, pe mama am pierdut-o de două ori, o dată la naştere şi definitiv în urmă cu şapte ani“

- Survivor este și despre a învăța să pierzi, nu? Tu știi să pierzi?

- Excelent formulat! Așa este, Survivor este lecție despre cum să pierzi. Și nu într-un context de competiție sportivă, cu suport nutrițional superior, tehnico-tactic de la antrenor, și emoțional, de la familie și prieteni, ci tăvălit în nisipul fierbinte sau noroiul dominican, singur între coechipieri, sub cerul de un albastru ireal, însă impasibil la înfrângere și foame. Aș putea să spun că am învățat să pierd în ultimii ani, cu precădere, să mă alimentez moral și mental din diferite eşecuri, și să desăvârșesc această cunoaștere, la Survivor.

- Ai pierdut multe lucruri, situații, persoane importante în viață?

- Sunt pe plus, aș spune. Pierderile din Marele Ciclu al Vieții ne învață, prin transformările aduse, că suntem vremelnici, fragili și deopotrivă foarte puternici în clipa de acum. Disparițiile celor dragi, că sunt mutări Dincolo sau dincoace, departe de radarul cotidianului nostru sunt lecții atât de puternice încât ia timp pentru a le procesa. Cheia înțelegerii că legile naturale funcționează infailibil în sensul că nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă! Cred că este despre cum să-ți păstrezi inima sus, mintea proaspătă și trupul antrenat.

- Care a fost cea mai mare pierdere?

- Foarte greu de cuantificat și este legătura cu cordonul ombilical, biologic și astral - plecarea mamei. Dacă stăm să ne gândim, o pierdem pe mama de două ori, la naștere fiind doar întâia dată. În urmă cu 7 ani și 5 luni s-a întâmplat aceasta, iar efectele nu dispar toată viața. Tata, fratele, sora și băiatul meu, alături de nepoții mei, sunt cei care îi duc moștenirea spirituală mai departe. Iată o pierdere care prin alchimie sufletească devine, până la urmă, un câștig moral.

„Pe lângă cele patru forţe care îşi fac simţite prezenţa în Universul cunoscut, gravitaţia, electromagnetismul, fuziunea şi fisiunea nucleară, a cincea este iubirea“

„Surâsul unei femei, ingredientul secret al unei poveşti de dragoste“

- Liber fiind, după despărțirea de fosta ta logodnică, au „sărit” admiratoarele pe tine?

- Au sărit... dar mai timid, așa, mai lady like. (râde!) Dar a fost foarte bine, pentru a putea să înțeleg și eu ce am de făcut. Oricum, până s-au dumirit cele câteva interesate gata de a-și asuma interesul către mine, după câteva evenimente la care am participat post-Survivor, a dispărut și preopinentul în ceață, la domiciliul său de la Viena.

- Mai crezi în iubire, în căsnicie? Crezi în relația perfectă?

- Răspunsul scurt este Da! (râde) Deși, cum aș putea să găsesc eu un petic perfect dacă sacul, câteodată fără fund, de pirat caraibian ce a tot adunat povești acolo, nu este!?

- Ce apreciezi, ce cauți la o femeie?

- Poate va uimi, poate nu, răspunsul meu la această întrebare - o alta excelent formulată. Eu cred în distincția esențială, importantă, cel puțin pentru mine, acum, între ce apreciez și ce caut la o doamnă. Este foarte posibil ca sonarului meu de navigație să-i trebuiască o recalibrare, dar eu nu văd o relație corelativă între, de exemplu, trăsături ale frumuseții, caracterului și obiectivelor de viață ale unei anume ea și modul în care m-aș putea simți iubit. Instrumentarul frumuseții feminine rămâne, cred, în ochii privitorului. Pentru mine, însă, etern valabile sunt: grația și forța spiritului unei femei exprimate prin cea mai frumoasă formă estetică - surâsul ei misterios, tainic, jucăuș, atrăgător. Am crezut întotdeauna și în distincția dintre noțiunea de suflete-pereche, ce pot gravita și pe diferite grade de prietenie și cele de tip twin flames - pasionale și dedicate total, care însă fără o igienă comună spirituală constantă ard pustiitor şi definitiv. Cel mai important pentru un bărbat în relația infinit de grea și deopotrivă minunată cu un spirit de zână este să se simtă util ei, apreciat în utilitatea sa, adorat în aprecierea sa și amândoi recunoscători unul, altuia și, împreună, clipei divine date. Cam ca principiul de bază yin-yang.