de Ștefania Băcanu
De peste 30 de ani, Nicu Paleru ne încântă realmente cu muzica de petrecere sau de pahar, cum mai este denumită, reușind să se mențină printre cei mai faimoşi soliști români de gen. Popularitatea lui a ajuns și peste Ocean, în America, acolo unde este invitat şi cântă an de an, reușind să formeze o adevărată familie artistică, alături de Maria Dragomiroiu, Adrian Enache sau Gigi Gheorghiu. Acum, pentru că restricțiile au fost eliminate, onorează cu mare bucurie petrecerile din țară, cărora abia le face față, pentru că sunt multe, însă se pregătește cu smerenie şi pentru sărbătoarea Paștelui, una dintre cele mai importante din calendarul creștin-ortodox. În pauzele dintre cântări și-a făcut timp și ne-a oferit un interviu marca Taifasuri despre viața nevăzută a unui artist mult-iubit în ţara lui. Ce îl împlinește pe Nicu Paleru și cum i s-a schimbat miraculos destinul la vârsta de 38 de ani...
„De Paște nu cânt niciodată, este o regulă”
- Ne apropiem de Învierea Domnului. Cum se pregătește Nicu Paleru pentru această sacră sărbătoare?
- Cu multă liniște, cu speranță și așa cum orice credincios o face, cu puțin post, poate și cu puțină rugăciune, atât cât se poate, dar și cu frică de Dumnezeu!
- Cum petreceți aceste sărbători, în familie sau aveți cântări?
- Întotdeauna, în familie! Soția alege unde să fie. Ori aici, la București, ori la Constanța, ori la prieteni… Nu contează locul, important este să fim împreună și să ne bucurăm de această minunată sărbătoare creştină. De Paște nu cânt niciodată, este o regulă. De Paște și de Crăciun nu cânt orice s-ar întâmpla, de vreo 20 de ani... Am ales așa pentru că, de câte ori mi-am încălcat regula, nu a fost ce trebuie. Mereu s-a întâmplat ceva rău. Nu sunt genul superstițios, dar am ajuns la concluzia că Paștele și Crăciunul nu sunt sărbătorile noastre, sunt ale sufletelor noastre și ale lui Dumnezeu. Deci, stau neapărat cu familia. Poate, a treia zi să mai fac câte o excepție, dar numai și numai lângă familie. (zâmbeşte)
- Este primul Paște pe care îl petreceți fără mama dumneavoastră... Ce fel de sentimente vă încearcă?
- Sentimente de uriaşă tristețe. Mărturisesc faptul că eu nu prea făceam Paștele alături de mama, fiindcă eram mereu departe, dar mergeam la ea înainte cu câte ceva… Vizita era scurtă, mai mult pentru mulțumirea sufletului meu. De când nu mai e… lipsește ceva. Orice părinte când pleacă din această lume lasă un gol…
Cel mai emoţionant refren dedicat mamei, în ultimul său hit
- Cum era sărbătoarea Paștelui când erați copil?
- În copilărie însemna joacă multă, mâncare multă, bucurie, râsete, distracție maximă și atât. Ne mai povesteau bunica și mătușa istorioare despre Învierea Domnului…
- Pentru fiecare dintre noi, mama are o însemnătate aparte...
- Mama mea a fost exact mama care trebuia să fie. M-a iubit necondiționat, a avut grijă de mine cum a putut ea, a fost lângă mine… Nu există cuvinte pentru a exprima felul în care mă gândesc eu la mama. O ființă deosebită, unică… Cât de curând o să iasă o melodie despre cum a fost ea, o piesă frumoasă pe care i-am dedicat-o, are un refren minunat care spune aşa: „Doamne, doar atât îți cer, din pământ până la cer, fă o cale către ea, ai grijă de mama mea! Și din cer până la pământ fă cu Duhul Tău cel sfânt… du-i îmbrățișarea mea”… Cam așa sună.
- Ați moștenit talentul de la mama?
- Talentul cred că a fost în familie și din partea mamei, și din partea tatălui. Tata cânta singur cu acordeonul la nunți, la cumetrii. Era un om foarte solicitat, toată lumea îl chema deoarece a fost un showman! Avea repertoriu de snoave, tot felul de cântecele… I-am interpretat și eu vreo două piese… Era un om atât de blând, de blajin, se bucura de ce avea. Mama, în schimb, învăța acasă. Avea un caiet mare, cu vreo 200 de foi, numai cu cântece. Și acum cred că mai știu jumătate dintre ele, dacă mă chinui puțin…
„Succesul te așteaptă și vine atunci când nu mai ai speranță”
- Când ați cântat prima dată, vă mai amintiți?
- Sincer, nici nu mai știu… Cântam peste tot. Erau oameni care stăteau la scara blocului, cum era pe atunci, și jucau ba table, ba rummy, se strângeau alții în jurul lor și era unchiul meu, ce locuia la patru scări distanță, și mă striga: „Nepoate, hai, vino și cântă-mi și mie ceva!”. Deci, fredonam peste tot… și aveam o bucurie imensă. Se strângeau în jurul meu și ziceau: „A venit Nicu, hai să ne cânte ceva, Să ne facă fericiţi!”.
- Cât de repede a venit succesul?
- Succesul nu vine repede, nu vine când vrei tu. Succesul te așteptă și apare când nu mai ai speranță... În cazul meu, scosesem șase albume de muzică și aveam ceva notorietate doar pe plan județean. Nu era ce trebuia… Am plecat în armată și am mai făcut câteva melodii, apoi am venit acasă și am zis să le scot și pe astea, iar acel album a avut un succes extraordinar. A explodat! Așa am ajuns ce sunt acum, Nicu Paleru. Prima melodie era: „Ce îmi pasă, fetița mea?”, era o piesă de sezon și acum, de Paște, o să o scot refacută pentru fanii mei de atunci, de acum 30 de ani.
- Cum este această perioadă pentru artistul Nicu Paleru? Ați avut un 2021 full, în ciuda restricțiilor?
- Chiar a fost un an bun, unul plin de evenimente. Mulțumesc lui Dumnezeu! De toate se ocupă soția mea Cristina și are grijă ca anul să fie mereu plin. (râde)
Show Paleru: 20 de piese noi, pe care le va lansa la foc automat
- Cum a supraviețuit un artist de muzică de petrecere în perioada guvernată de SARS COV-2?
- Întotdeauna am spus și cred cu tărie că fac parte dintre acei oameni iubiți de Dumnezeu, care nu au avut probleme de acest gen. De fiecare dată se găsea ceva de făcut, aveam și o rezervă, dar, nu am dus lipsă de evenimente niciodată. Am plecat în America, unde nu erau așa serioase restricțiile și am cântat, apoi când s-au mai relaxat la noi, m-am întors aici… A fost bine, nu mă plâng.
- Continuă petrecerile și anul acesta? Ce proiecte aveți, la ce lucrați?
- Da, petrecerile merg în forţă și anul acesta. Nu știu dacă pot să le fac față, pentru că sunt prea multe… Cât despre proiecte, aș vrea, undeva la o lună, să lansez câte patru-cinci melodii. Deja am o rezervă de 20 de piese noi pe care o să le pun pe canalul meu de YouTube, dar mi-am și reîmprospătat repertoriul.
- Spuneați că în 2022 aţi dori să vă reinventați...
- Nu neapărat să mă reinventez. Mulți știu că eu sunt un solist care s-a lansat cu melodii de petrecere, inclusiv manele, dar mi-a plăcut muzica ușoară, încă de la început. Adică, alt gen față de ce cânt acum. Dar, pe parcurs, așa a vrut Dumnezeu, mi-am schimbat stilul muzical și am început să fiu forţă pe melodii de petrecere. Nu vreau neapărat să mă reinventez, ci să interpretez și celelalte genuri. Nu o să las niciodată deoparte muzica de petrecere, de pahar. (zâmbeşte)
„Când ai faima în cap, e foarte greu să mai vezi realitatea”
- Mai aveți turnee în America? Cum este publicul de acolo?
- Da, mai sunt în SUA. Publicul este deosebit de fiecare dată și majoritatea formată din români. Pe cei mai mulți îi și cunoaștem, vă dați seama, de atâția ani… Sunt 13-14 ani de cântat, în care ajungi să-ți cunoști publicul.
- Cum este viața de artist? Pare de invidiat...
- Sunt oameni care mă invidiază, alții, poate nu… Dar, una peste alta, este o existenţă de om normal și atât. Sunt și zile bune, dar sunt și momente în care trebuie să dai din tine și să scoți la suprafață darul pe care ți l-a dat Dumnezeu. Uneori, nu este foarte simplu să faci să strălucească acest har al Domnului, să poți să-l transmiți mai departe. De multe ori, mă epuizează, dar niciodată Dumnezeu nu m-a dezamăgit!
- Care este prețul succesului?
- Pentru mine, succesul a venit cu foarte multe bune. La un moment dat, însă, te ia pe sus, te duce cu capul în nori și se întâmplă să mai faci și erori. Și când ai succesul în cap, e foarte greu să mai vezi clar realitatea. Primul preț pe care îl sacrifici succesului este că îți reduce partea ta de realitate, nu mai știi ce e bine și ce e rău. Te păcăleşte că toată lumea e a ta… Apoi, trebuie să vină un eveniment rău, care să te pună la pământ și să te smerească… Așa e cursul. Dumnezeu te urcă, dar te și coboară, când e cazul...
„Până la 38 de ani, a fost prima viaţă a mea, neînţel eaptă, cu mute greşeli. După, mi-am început viaţa frumoasă”
- Ați fost vreodată refuzat, respins de vreo femeie?
- Bineînțeles! Eu am fost și sunt și acum un om foarte timid, iar timiditatea e văzută de cele mai multe ori drept prostie. Dar, tot răul a fost spre bine, pentru că, dacă am fost refuzat de una, două, trei femei, m-a ales cine a trebuit. (face cu ochiul)
- Faima te face mai interesant, mai atrăgător?
- Probabil că da, în ochii multora. În ochii mei eu sunt la fel. Nu vreau decât să îmi fac menirea pe care Dumnezeu m-a încredințat să o realizez aici.
- Ați spus la un moment dat că viața dumneavoastră se împarte în două: Până în 38 de ani și după 38... La ce v-ați referit?
- Viața până la 38 era una mai dezordonată, mai neînțeleaptă, cu greșeli multe și care, la un moment dat, a început să se năruie… Nu regret nimic din ce a fost în urmă și nici acum, după 38 de ani, pentru că fiecare om care a trecut prin viața mea a fost pus de Dumnezeu acolo, nu întâmplător, ca să devin cel ce sunt azi. Viața mea e mult mai liniștită acum, după 38 de ani... Am trecut de valurile tinereții, am o familie foarte frumoasă, e Raiul pe pământ, chiar dacă mai sunt unele discuții… ca peste tot.
- Ați suferit pierderi, decepții?
- Au fost, dar nu vreau să vorbesc despre acestea. Viața nu vine numai cu bucurii, ci și cu partea ei negativă. Le îmbină frumos, le ambalează și nu știi niciodată ce te așteaptă pe viitor. Bun sau rău...
„Să ne apropiem de Dumnezeu, de cuvintele Lui”
- Cum este Nicu Paleru azi, față de cel de la 30 de ani?
- Sigur am mai îmbătrânit. (râde) Sunt mai înțelept puțin, mai corect, dar sufletul e același… Nu se transformă niciodată!
- Acum trăiți cea mai frumoasă parte a vieții?
- Da, savurez cea mai liniștită parte a vieții, cea mai sigură… Dumnezeu mi-a fost colac de salvare, în primul și-n primul rând, pentru că El le-a așezat pe toate. Apoi, soția mea Cristina care mi-a dăruit-o pe Anais, sursa mea de energie și de iubire. Încerc să mă apropii tot mai mult de Dumnezeu, fiindcă așa trebuie să fie. Este mersul lucrurilor, acesta este motivul pentru care ne-am născut... Să ne apropiem de Dumnezeu, de Cuvintele Lui.
- Care este cel mai mare regret al lui Nicu Paleru?
- Nu știu… Având în vedere că sunt unde mi-am dorit, nu prea am regrete. Ar putea fi un regret că nu am reușit să țin legătura cu toate persoanele care au fost pe „drumul vieții mele” și mi-e foarte greu să reiau legătura acum cu ele… Comunic din ce în ce mai puțin, și poate ar trebui, mai ales că vine și Paștele, să le cer iertare tuturor celor cărora le-am greșit, în orice fel… sub orice formă...
- Credeți în soartă?
- Soarta mea a fost scrisă de la început! Stă scrisă în cartea vieții de mâna lui Dumnezeu. Așa ne-a fost menirea!
„Nu mai tolerez gălăgia. Ador să merg în vacanţă numai cu familia“
- Nu demult ați fost în vacanță, în Republica Dominicană... Superb?
- Păi, asta e vacanța de vis pentru mine. Să fiu alături de familia mea, fata și soția. Întotdeauna vacanțele au fost minunte. Îmi place să merg doar cu ele două. Este mai relaxant, liniștitor și putem să facem mult mai multe lucruri. Dacă suntem prea mulți, este mai multă gălăgie și am ajuns la o vârstă la care nu mai tolerez atât de bine gălăgia. Mai am puțin și împlinesc 50 de ani, jumătatea vieții, și mulțumesc pentru tot ce am trăit până acum. Îi mulțumesc și lui Dumnezeu, bineînțeles, pentru această viață perfectă! Iar celor care citesc aceste rânduri și pe care i-am cunoscut și cu care, poate, nu am mai ținut legătura… le transmit sănătate, și-i rog din suflet să mă ierte!
„Anais este luna de pe cer“
- Cum v-ați întâlnit soția?
- Mi-am cunoscut soția în America, într-un turneu, și pur și simplu ne-am plăcut. Nu am crezut că lucrurile se vor derula atât de repede. A fost destinul, exact ce spuneam mai devreme. Până să ne dezmeticim, eram deja căsătoriți și suntem împreună și azi, şi mâine...
- Cum v-a cucerit și ce v-a determinat să faceți pasul cel mare?
- E frumoasă, inteligentă, plăcută, blajină… Îmi acoperea mie toate golurile din suflet.
- Când și unde a fost nunta?
- La București, pe 11 noiembrie 2011. O nuntă de neuitat, la care mi-au venit foarte mulți prieteni, au fost mulți invitați și din partea ei. Este machedoancă, a fost o petrecere mai deosebită, cu de toate…
„Soția mea se ocupă de tot. Eu doar merg și cânt”
- La scurt timp a apărut și Anais, nu?
- A fost luna de pe cer, din punctul meu de vedere! A venit și ne-a luminat toată viața! Îi mulțumesc că este în viața mea, atât ei, cât și mamei care a adus-o pe lume.
- Cât de mult timp petreceți cu Anais?
- Fiind mai măricică, nu mai stau atât de mult timp, dar seara, înainte de culcare, vine la mine și-mi arată cu degetul să merg şi eu la somn! (râde) Numai eu o culc, nu poate să adoarmă fără mine.
- Cum acceptă familia, soția, acest ritm? Cântări, deplasări, nopți pierdute?
- În primul rând, mi-am implicat soția în toată nebunia aceasta, ea fiind impresarul, se ocupă de staff, de tot… Eu doar merg și cânt! Deci, vrea, nu vrea, acceptă!!! (râde)