de Georgiana Mihalcea
Actriță de stand-up comedy, „Regină a junglei” , asistentă tv în trecut, cântăreață (în devenire), Anisia Gafton și-a explorat până la cei 38 de ani ai săi toate laturile artistice. Talentul i-a adus foarte mulți urmăritori în mediul online, iar la spectacolele ei sala este mereu plină! A fost la un pas să aleagă informatica, însă comedia a ales-o pe ea și viața i s-a schimbat radical din clipa în care a pășit pe scenă. Deși este incredibil de ocupată, Anisia și-a găsit timp să stea cu noi la... taifasuri și am reușit să-i aflăm întreaga poveste. Una de film!
„După ce am povestit «Capra cu trei iezi», m-au trecut direct la grupa mare”
- Povestește-ne cum a fost copilăria ta. Care sunt cele mai prețioase amintiri din acele vremuri?
- Copilăria mi-am petrecut-o jumătate la oraș și jumătate la țară, iar asta pentru că părinții mei mă duceau în vacanțe acolo, la bunici. Cea mai prețioasă amintire de când eram mică cred că s-a petrecut la grădiniță. Am povestit în fața grupei „Capra cu 3 iezi” atât de frumos, încât m-au trecut direct la grupa mare după acest moment! (râde)
- Să înțelegem că de atunci erai un bun orator! Când erai mică aveai același simț al umorului sau a apărut ceva mai târziu?
- Da, de ghindoacă eram vioaie și veselă și povesteam frumos. Îmi amintesc că organizam un concurs în fața blocului „cine face mai tare lumea să râdă”, iar eu câștigam (aproape) de fiecare dată. Pot spune că eram „Șefa comediei” în gașca mea.
„Ieşitul la tablă era ca la priveghi, d-aia făceam glumiţe pe seama învăţătoarei”
- Și în familie erai la fel de haioasă?
- Mai ales în familie! Să vă mai dezvălui o amintire: eram în clasa a II-a şi am fost în vizită la o mătuşă. Acolo, am imitat-o pe învăţătoarea mea, cum vorbea cu noi în clasă. Ziceam că e neagră ca moartea și că noi, elevii, când ieșim la tablă stăm ca la priveghi. Învățătoarea noastră ne cam bătea, așa era pe atunci. În imaginația mea, bătaia era pe patru niveluri! Nivelul unu era când îţi dădea o palmă. Al doilea - când îţi dădea două palme şi una după cap. Și tot așa! A râs mătuşa mea atât de tare, încât m-a pus repet totul de mai multe ori. Şi am spus-o, şi iar am spus-o și ea hohotea în continuare. „Ce îmi place să fac lumea să râdă”, mi-am zis în sinea mea.
- Și publicul a tot crescut de la mătușa ta!
- Daaa! Se hlizeau şi verişorii mei. „Ce-o fi asta? Oare aşa face toată lumea?”, mă întrebam când îi vedeam că râd la poveștile mele. A fost prima dată când m-am întrebat serios. După ce am crescut, în grupul de prieteni, făceam lumea să se simtă bine, să se amuze foarte tare. Chiar și la Facultatea de Informatică îmi binedispuneam zilnic colegii care nu înțelegeau ce caut eu la acest profil!
„Am diplomă de licență în... Informatică”
- Că tot a venit vorba despre Informatică… se zvonea că ai abandonat studiile după trei ani.
- Nu am abandonat Facultatea de Informatică, chiar am terminat-o, am și diplomă de licență. E adevărat că nu am terminat a doua facultate, cea de Teatru de la Iași, unde am făcut doar un an. Nu am terminat-o întrucât, fiind a doua, îmi era greu să am și un loc de muncă, să merg și la cursuri, mai ales că la Teatru trebuie să stai de dimineață până seara, dacă vrei să faci treabă...
- Cine a fost primul om care a crezut în talentul tău actoricesc și cum te-a ajutat asta la început?
- Primul om care a crezut cu adevărat în darul meu de actor fost Dana Ceia de la Iași. Ea lucra pe atunci la TVR Iași și voia să realizăm împreună o emisiune. Dana m-a încurajat tot timpul să fac asta. Mereu îmi spunea că sunt născută pentru comedie, pentru film.
- Se pare că toți din jurul tău ți-au remarcat talentul. Cum ai debutat în lumea stand-up comedy?
- Voiam să mă apuc mult mai devreme de stand-up comedy. Prietenii mei apropiați râdeau copios, când povesteam, de fiecare dată, ce mi se întâmpla în timpul zilei. Toată lumea mă încuraja să fac stand-up. Cum spuneam mai devreme, am făcut şi un an de teatru, iar un profesor de la facultate mi-a zis într-o zi: „Anisia, nu ştiu ce cauţi tu aici, ar trebui să faci stand-up. Când vii în clasă, lumea e pe jos”. Nu știu de ce, dar nu aveam acea încredere în mine că pot să fac asta.
„Am luat locul întâi, fără exerciţiu, fără nimic!”
- Cum ai reușit până la urmă să-ți iei inima în dinți?
- La începutul lui 2014, era la Târgu Mureş un festival de satiră şi umor. Nu am avut curaj să mă înscriu la secțiunea de stand-up, ci la cea de duet. Soarta a făcut să pice varianta cu duetul şi regizorul de acolo m-a pus pe stand-up. În urmă cu câțiva ani, câştigasem câteva premii la același festival și mi se spusese că sunt bună. Dar eu mă gândeam în sinea mea că e posibil să nu mă descurc și că voi primi critică şi comentarii care să mă demoralizeze. Aveam emoții foarte mari. Nu pregătisem nimic, cum să nu-mi fie teamă?!
- Ai urcat pe scenă?
- Povestea e lungă! Mai erau cinci ore şi începea concursul. „Participi sau ai venit degeaba în Târgu Mureş?”, m-a întrebat regizorul evenimentului. M-am adunat, m-am dus în cameră şi m-am gândit: „La ce râd oamenii, cum îmi fac eu prientenii să râdă? Ce le zic?”. Mi-am făcut repede textul, am exersat cât am putut. Toţi bărbaţii care erau pe stand-up mă descurajau: „Anisia, femeie pe stand-up? Niciodată! O să vezi! Ne pare rău, oricum ştim că eşti bună. Lasă...”. Asta am auzit eu chiar înainte de a intra la public. Eram aşa descurajată...
- Nu era nimeni pe acolo să-ți dea încredere?
- Din fericire m-a încurajat Claudiu Raţ! „No, tu, Rozi, tu!”. Și uite așa m-am dus pe scenă şi efectiv am povestit de parcă eram cu prietenii mei. Când am terminat, nici nu mi-am dat seama ce făcusem. Am luat locul întâi, fără exerciţiu, fără nimic! M-am concentrat, am fost oleacă veselă şi mi-am închipuit că sunt cu amicii mei. Mi-am dat seama că, într-adevăr, pot să fac asta şi că a însemnat ceva. Mi-am zis: „Sper să reuşesc să fac România să râdă cum am reuşit atunci pe scenă”.
„Emisiunea «Românii au talent» a fost rampa de lansare”
- Unde și când ai avut primul spectacol de stand-up?
- Primul spectacol, în afară de acest concurs, l-am avut la Iași. Evident că eram foarte emoționată, dar mi-am învins frica și am dus show-ul până la capăt.
- Celebritatea a venit odată cu participarea la „Românii au talent”?
- Da, chiar, emisiunea „Românii au talent” a fost rampa de lansare pentru mine. După câștigarea premiului de originalitate, pot spune că m-am descoperit pe mine cu adevărat și multă lume a auzit de numele meu. A fost un moment extraordinar care va rămâne în inima mea mereu! Ceva foarte important și frumos.
- De ce femeile nu pot avea succes în lumea stand-up-ului? De unde această idee preconcepută?
- Da, la început multă lume mă privea şi pe mine cu scepticism, dar eu mereu accept orice părere, știu că nu pot fi pe placul tuturor. Unii îmi spuneau că e un atu că sunt femeie, probabil de-asta râd oamenii. Sunt avantaje şi dezavantaje. Cu toate aceste „încurajări”, mi-a fost greu la început. Am fost descurajată de fiecare dată când mi se arunca în faţă că sunt fată şi nu o să reuşesc. Dar uite că aveam, totuși, umor şi am mers mai departe. Secretul este că trebuie să ai încredere în tine. Dacă lumea râde, chiar şi de tine, dar tu îţi faci treaba bine, atunci e totul în regulă.
- Se spune că viața îți deschide multe uși. Care e cea mai importantă deschisă pentru tine până acum?
- Nu există o ușă anume, toate ușile deschise sunt esențiale pentru mine. Ce a fost important este că atunci când o ușă s-a deschis, eu să fiu acasă!
„Mi-ar plăcea să cânt în duet cu Delia. Mi se pare că o înţeleg”
- La „Te cunosc de undeva” oamenii au descoperit că nu ești doar frumoasă, carismatică, un bun comediant, ci și că ai o voce superbă. Te-ai gândit să explorezi și această latură a ta?
- Da, da. Toată lumea îmi zice că trebuie să fac ceva cu vocea, și iau și acest sfat în calcul pe viitor. Vreau să scot o piesă... intergalactică!
- Cu cine ți-ar plăcea să interpretezi în duet și de ce?
- Mi-ar plăcea enorm să cânt cu Delia. Nici nu am standarde ridicate în muzică! (râde) De ce Delia? Pentru că o înțeleg ca artist, e mai copilăroasă, ca mine, are o voce superbă, transmite multe prin vocea ei, aș avea de învățat de la ea. A! Și îmi plac la nebunie încălțările ei! (râde iar)
„A trebuit să rezist cu niște șerpi boa pe mine”
- Ai participat și ai câștigat un show extrem de dificil, „Sunt celebru scoate-mă de aici”. Cum a fost această provocare?
- A fost cel mai dur, dar și special, experiment în care m-am redescoperit pe mine. În junglă, stând foarte mult timp în natură, era o Anisia mult mai puternică decât credea că este. Sunt recunoscătoare pentru tot ce mi s-a întâmplat în această emisiune-concurs fabuloasă.
- Care au fost cele mai dificile momente din această experiență?
- Erau cele în care nu aveam mâncare! A mai fost o probă în care a trebuit să rezist cu niște șerpi pe mine de toate dimeniunile, de la cei micuți, până la un șarpe Boa. Brrrrr...
- Te așteptai să câștigi?
- Și da, și nu! Îmi doream să câștig, dar nu știam cum o să voteze publicul. Finala, însă, mi-a adus unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea și aș vrea să mulțumesc fiecărui om în parte pentru voturi, susținere și mesaje. Sunt foarte recunoscătoare publicului. Oamenii de acasă m-au făcut „Regina Junglei”!
„Dacă viaţa e scurtă, hai să o facem lată!“
- Tu poți faci pe oricine să râdă, asta e evident. Sunt și momente în care ești serioasă?
- Serioasă sunt și în comedia mea! Știu că sună paradoxal, dar așa e. Sunt de multe ori serioasă: când mă emoționez, când trebuie să fac o treabă până la capăt. Sunt serioasă cu toți oamenii cu care colaborez.
- Multă lume te invidiază pentru frumusețea ta naturală. Care sunt trucurile pentru a fi mereu fresh?
- Am „geneticul” bun de la mama și de la tata! De la mama am moștenit pielea, iar de la tata - mustața! Glumesc, dar cam așa este. Pe lângă asta, fac tratamente faciale noninvazive la buna mea amică Simona, care efectiv îți sculptează fața, și „rejuvance” la o altă prietenă de-a mea - Denisa. Cât privește corpul meu, încerc să mănânc sănătos și merg la masaj la Dan Bujor. Din când în când mai fac și sală, aşa, mai răruţ... (zâmbeşte)
- Anul 2022 a fost unul extrem de plin pentru tine. Ce așteptări ai pentru anul care a început?
- Vreau să fac în continuare ce îmi place mult: comedie, oamenii să râdă. Îmi doresc să evoluez pe toate planurile. Puternic!
- În încheiere aș vrea să ne spui dacă ai o „vorbă de duh”, un citat motivațional care ți-a fost motto în viață.
- Dacă viaţa e scurtă, hai să o facem lată! (râde în hohote)
„Mamei, când m-a născut, nu i s-a rupt apa, i s-a rupt curentul!“
- Nu mă pot abține să nu te întreb dacă ești la fel de energică și în viața reală și, mai ales, de unde ai atâta energie?
- Da, sunt superenergică. Unii ar spune ADHD, alții o numesc energie. Așa sunt eu, habar nu am. În liceu mi se zicea „curentata”, în facultate „pastiluța”, Serghei (iubitul meu) îmi spune „tornada”. Mamei, când m-a născut, nu i s-a rupt apa, i s-a rupt curentul! (râde)
- Apropo de viața personală. A venit „inelușul cu diamante” despre care tot vorbeai anul trecut?
- Eu iau viaţa cum e! Dacă vine inelușul e bine, dacă nu vine, tot bine este. Recunosc, diamantul este feblețea mea! Dacă este și atașat de un inel, e și mai bine!
- După emisiuni, spectacole și proiectele personale rămâne puțin timp liber. Cum te relaxezi?
- Nu prea îmi mai rămâne mult timp liber, din păcăte. În vacanțe ori de Sărbători avem gașca noastră, cu George, Ionuț și Rux cu care petrecem, dar, în rest, muncesc foarte mult, inclusiv în weekenduri. Asta e viaţa mea de azi...