de Georgiana Mihalcea

Discret cu detaliile despre viața personală, pentru că știe că „dragostea adevărată nu se laudă și nu se cântă”, precum scrie în Imnul iubirii, Grigore Gherman e un tânăr artist în care inima bate pentru dragostea de folclor, de țară și de oameni. Este a doua oară când am stat de vorbă cu domnia sa și am redescoperit același om bun și cald ca pâinea proaspăt scoasă dintr-un cuptor din nordul Bucovinei, îndrăgostit de scenă și de tradițiile strămoșești pe care a promis să nu le lase să piară. Stă adesea la ceai cu Dumnezeu și știe că magia din glasul său n-ar fi fost posibilă dacă Cineva, acolo sus, nu l-ar fi îndrăgit.

„Nu-mi vine să cred că se mai duce un război cu drone și tancuri. Mi se pare un coșmar”

- Vă mulțumim că ați acceptat să mai stăm încă o dată la taifasuri! S-au întâmplat multe de când n-am mai vorbit. De exemplu, războiul din Ucraina. Cum v-a afectat acest conflict, având în vedere că sunteți originar din Cernăuți?

- Cu prietenie! Plăcerea este de partea mea. La Cernăuți am făcut Litere și am cochetat cu poezia, cu jurnalismul, iar dialogând cu dumneavoastră îmi ostoiesc (n.a. - potolesc) dorul de Cernăuți și de studenție. Atunci am realizat interviuri cu doamna Irina Loghin și cu doamna Sofia Vicoveanca. Am scris câteva recenzii despre cărțile care vedeau lumina tiparului în nordul Bucovinei, despre poeții de acolo, despre procesul comunismului în acea zonă. Am colaborat cu România literară, cu revista Vatra ș.a. Pentru anul acesta este primul interviu și recunosc că nu-mi place să vorbesc despre mine, prefer să vorbească faptele mele. Referitor la război… Probabil toată lumea a fost afectată, nu doar cei care au rădăcini în zona de conflict. Recunosc că nici la momentul de față nu-mi vine să cred că se mai duce un război cu drone și tancuri în secolul nostru. Mi se pare un coșmar, mi se pare greșit!

- Cum s-au schimbat viețile celor pe care-i iubiți din locurile natale în ultimul an și jumătate?

- Nu cred că este ușor să adormi și să te trezești cu gândul la război sau să conștientizezi că trăiești într-o țară în care se duce un război cumplit. Eu am avut fericitul prilej să mă nasc într-un colț românesc de țară unde oamenii au verticalitate și credință, știu să ducă greul cu demnitate în spinare. Unii au plecat prin țările străine nouă, alții au rămas să-și poarte crucea cu credință, muncind, trăind și iubind în continuare! Îi admir și mai mult pentru acest lucru pe cei care au rămas la baștină, deși nu este un război în care trebuie să lupte românii din nordul Bucovinei.

- Când ajungeți în Diaspora, ce vă impresionează cel mai mult la românii de acolo?

- Mai multe lucruri. Dar iese în evidență faptul că sunt mai români decât atunci când erau acasă. Vin la spectacole în costume populare, trăiesc din tot sufletul toate momentele folclorice. Sunt dornici să se distreze. „Străinul e tot străin, De i-ai face apa vin”! De multe ori, românii din Diaspora mi-au povestit despre traiul lor, despre locurile de muncă, despre efortul pe care-l depun pentru a câștiga mai bine. Însă România rămâne casa părintească. Un alt lucru care mă impresionează la românii din Diaspora: nivelul de educație la care au ajuns și aici mă refer la românii adevărați, cei care ne fac cinste. Aceștia au luat contact cu lumea modernă din afară, au evoluat, s-au autoeducat. Au obținut performanțe în mai multe domenii. Ceea ce nu poate decât să ne bucure.

„Un artist fără emoție e ca un pom lipsit de fructe, ca un  apus fără soare”

- Mai aveți emoții, după atâția ani de experiență?

- Evident că da! Emoții constructive. La baza oricărui cântec stă emoția, nu compoziția sau ritmul. Un artist fără emoție e ca un pom lipsit de fructe, ca un apus fără soare. Omul este emoție! De fiecare dată când am evenimente importante, am emoții, dar nu le arăt. Emoțiile ne dau energie, ne provoacă, ne înalță ca artişti.

- Cu ce artiști ați colaborat în ultima vreme?

- Cu cei mai omenoși și cei mai buni. Cu doamna Mioara Velicu și câțiva colegi de breaslă am realizat un proiect de succes numit „Eu sunt mama cu feciorii”. Am făcut, de asemenea, un duet cu Valentin Sanfira („Să nu uităm c-avem un sânge”), care s-a bucurat de succes în ultima perioadă. Un alt proiect important este intitulat „Surioară cu trei frați”, în care am descris cu emoție războiul din Ucraina, în colaborare cu Georgiana Onuti, Gabriel Dumitru și Nicu Mâță. Aș aminti aici și duetele televizate cu Horia Brenciu la PROTV, duetul cu Oana Sârbu de la Revelionul Antenei 1, duetul cu doamna Maria Dragomiroiu și cu minunata Monica Anghel, ultimele două duete televizate de Antena 1.

- Ce simte „Grigoraș” când vede că sute ori mii de oameni sunt fericiți ascultând ori dansând pe melodiile sale?

- Ceea ce simte fiecare artist fie amator, fie la nivel avansat: o mare împlinire sufletească! Când ești pe scenă și lumea te ascultă, râde cu tine, se bucură cu tine, lăcrimează cu tine, se întâmplă un fel de magie, ca atunci când ești îndrăgostit. „Ești un tânăr fericit”, mi-a zis un coleg de breaslă din Cernăuți, pentru că mi-am văzut visul împlinindu-se cu proprii ochi. Adică am trăit o reverie! Ce poate fi mai frumos?!

- Televiziunea v-a curtat destul de mult, la ce emisiuni ați fost invitat sau urmează să vă vedem în viitor?

- Pe parcursul ultimilor ani am participat la cele mai cunoscute emisiuni în cadrul cărora se cântă: „O dată în viață”, „Te cunosc de undeva”, „La Măruță”, „Vorbește lumea”, la „Neața cu Răzvan și Dani”, „Să petrecem românește”, cu Mirela Vaida. Am prezentat cu Andreea Bănică Revelionul Antenei Stars și ne-am clasat, ca și audiență, printre primele posturi din țară. Am participat la Revelionul PROTV, la Tezaur folcloric - o emisiune foarte importantă pentru un tânăr, dar și pentru un artist cu renume.

„Viața este ca o oră de canto”

- Cum mai stau lucrurile în cariera de profesor?

- În picioare! Nu este ușor, recunosc, dar este frumos! Mai ales când între profesor și elev se leagă o conexiune, când se împrietenesc și pornesc împreună spre minunata lume a muzicii bune. „Oamenii mici” sunt mai sinceri și mai liniștiţi decât cei mari și de aceea iubesc și eu cariera de profesor.

- Ce ați învățat de la elevii dumneavoastră?

- Să fiu sincer și să zâmbesc mai mult. Să mă bucur mai mult de ceea ce am și să iert mai ușor celor care au greșit. Să fiu copil, să aștept următoarea oră cu profesorul meu preferat și că viața este ca o oră de canto. Oare e suficient?!

- Își poate pune muzica amprenta în dezvoltarea personalității unui copil? În ce mod?

- Toată lumea asociază muzica cu distracția, de cele mai multe ori! „Fără muzică viața ar fi o greșeală”, afirma Friedrick Nietzsche! Muzica ne înveselește, dar este și o artă care are numeroase beneficii: reduce nivelul de stres, îmbunătățind starea copilului și ajutându-l să-și înțeleagă emoțiile, stimulează producerea dopaminei și a oxitocinei în creier, ajutându-l să fie mai empatic, să aibă încredere în ceilalți. De asemenea, muzica sporește capacitatea de concentrare și de productivitate, poate îmbunătăți performanțele școlare pentru că are legături cu matematica și alte materii. Dacă în Grecia antică muzica a fost obiect de învățământ în formarea caracterului uman, atunci și azi cred că are aceeași funcție.

„O domnișoară din Ploiești, după ce m-a văzut în emisiune la Măruță, m-a cerut în căsătorie”

- Cum supraviețuiește un român autentic, iubitor de tradiții și de folclor în societatea actuală entuziasmată de ce e nou?

- Cu brio! Evident că muzica a evoluat, au apărut genuri muzicale noi. Aș putea cânta cu ușurință melodii ce țin de alte genuri, dar mi-e mai aproape muzica populară. Sub soare este loc pentru toate genurile muzicale. Ele, însă, fac diferența dintre ascultători, îi categorisește. Eu cânt pentru profesori, preoți, medici, primari, oameni simpli de la țară care au educație bună! Deci, Slavă Domnului pentru publicul pe care-l am și pentru muzica pe care o cânt.

- Și-a găsit, între timp, „prințul Bucovinei” o prințesă pe măsura așteptărilor?

- Despre acest subiect nu-mi place să vorbesc! Sunt tânăr, iubăreț și, bineînțeles, am o relație. Vreau ca oamenii să mă descopere ca artist. Când mergem la un medic, nu-l întrebăm „ce face soția dumneavoastră?”. Și, vorba aia, o poveste de dragoste este mai frumoasă, dacă este mai puțin cunoscută! De pe altă parte, mi se pare straniu să-mi prezint iubita sau soția în emisiuni, nu e un cântec nou sau o haină nouă și trebuie prezentată ca o noutate din modă.

- Cu siguranță aveți multe admiratoare, ce mesaje vă transmit cel mai des?

- Cele mai frumoase mesaje! Îmi apreciază activitatea, cântecele și de multe ori chipul. Unele mesaje m-au impresionat: „Datorită ție am început să ascultă muzică populară” sau „După ce am ascultat cântecul tău «Bucovină, raiul meu», am vizitat Bucovina” sau „Muzica ta mi-a făcut ziua mai frumoasă”. O domnișoară din Ploiești, însă, după ce m-a văzut în emisiune la Măruță, m-a cerut în căsătorie... online!

- Cu ce amintiri v-ați întors din vacanța de vară?

- Vacanțele și dulciurile sunt slăbiciunea mea. Până la momentul de față am vizitat 36 de țări! Anul acesta am vizitat Cuba, Sardinia și Albania. Îmi place foarte mult să observ cum se comportă oamenii, cum gândesc, ce mănâncă, cum cântă. Îmi place să stau pe plaje frumoase, să vizitez locuri istorice. Ador să iau contact cu multe culturi străine, să mănânc din mâncărurile lor tradiționale sau să îmbrac hainele popoarele pe care le vizitez.

„Când am ocazia să aprind o lumânare sau să mă rog, o fac firesc, indiferent de zi”

- Ați mai stat „La ceai cu Dumnezeu”? Ce impact a avut ajutorul divin asupra carierei artistice a ultimilor ani?

- Nimic fără Dumnezeu! Chiar dacă nu merg des la biserică, pentru că, de obicei, duminica plec la spectacole sau mă trezesc târziu din cauza evenimentelor pe care le-am avut cu o zi înainte, în fiecare zi îmi amintesc de Dumnezeu! Când am ocazia să aprind o lumânare sau să mă rog, o fac firesc, indiferent ce zi a săptămânii este. Dumnezeu este în miezul problemei sau al bucuriei când toți ceilalți lipsesc. Dumnezeu ne ascultă și ne vrea bucuroși. De fapt, noi, artiștii, suntem puntea dintre Dumnezeu și oameni. Cântecul care ne face viața mai plină de bucurie, de la Dumnezeu este.

- Așteptăm cu nerăbdare un nou album. Când va fi lansat și ce detalii ne puteți da despre el?

- Cât de curând, aștept ștampila timpului! Între timp, să știți, că am scos la lumină cântece noi, dar care nu sunt însă adunate pe un album. S-au bucurat de succes piese precum „Trompeta”, „Colinda Crăciunului”, „Ori bărbatul, ori femeia”, „Omul bun sfințește locul” și altele. Toamna aceasta am filmat „Mândra și trompeta”. Am tot scos câte o melodie nouă, colaborând cu cele mai prestigioase orchestre: „Lăutarii din Chișinău”, „Mugurelul”, „Rapsozii Moldovei”, „Moldovlasca”, „Fluieraș” ș.a. Trebuie însă să scot un material discografic nou-nouț, o nouă carte de vizită. Am observat la câteva spectacole și evenimente că unii dintre admiratori îmi știu cântecele mai vechi pe de rost și acest lucru mă forțează să pregătesc noutăți!

„Locul natal este ca prima dragoste: nu se uită!“

- Bucovina este Raiul dumneavoastră. Ce iubiți la „îngerii” din ea?

- Pe pământ, nu cunosc alt rai decât locul unde m-am născut. Acolo unde am umblat desculț prin iarba înrourată, unde soarele mă trezea, bătându-mi cu razele sale în geam. Acolo unde am mușcat, prima dată, din mărul jocurilor copilărești și unde m-au crescut părinții, dându-mi încredere și libertate. Acolo unde vecinii veneau să ne ajute la fân când venea ploaia sau apăreau din senin fără niciun motiv cu tava plină cu prăjituri. Acolo unde am primit de pomană, lângă porți, plăcinte și ciocolată pentru sufletul celor plecați. Frumoase timpuri am prins, amintirea lor e neștearsă din memoria mea. Adoram să merg la Înviere și să mă întorc cu lumânarea aprinsă și coșul plin cu mâncare sfințită. Când mă uitam în urmă și vedeam, la 4:00 dimineața, zeci de oameni cu lumânarea aprinsă în mână, pe drumul de la biserică spre casa lor, aveam o mare bucurie. Oamenii acestui rai încă au credință și răbdare, iubire și verticalitate. Locul natal este ca prima dragoste: nu se uită!

„Muzica populară educă şi are legături cu istoria!“

- Cât de grea este „viața de artist”?

- Până ajunge să fie frumos, este, mai întâi, dificil. Așa e viața! Momentul artistic, programul din cadrul unui spectacol, este de o oră. O oră de bucurie, de dăruire, de dialog sincer cu publicul, însă e cale lungă până la spectacol. Iată de ce! Uneori facem zeci de ore pe drum. Acum câteva săptămâni am avut trei evenimente într-o zi, am cântat trei ore și am făcut 11 ore de drum. Costume, repertoriu, repetiții. Noi, artiștii, mai avem și noi, ca toți oamenii, zile mai puțin bune, dar și atunci trebuie să scoatem zâmbetul și vocea din suflet, să depunem tot efortul pentru a face evenimentul reușit. Viața de artist este frumoasă și pare că este o veselie continuă, dar în spatele reușitei artistice este multă muncă. Trebuie să fii născut pentru această meserie, altfel nu reziști.

- Cum ar arăta o Românie fără muzica populară?

- Muzica populară este un tezaur, când vorbim despre noi, ca popor. În general, muzica este un dar de la Dumnezeu care bucură, alină, vindecă. Toate genurile muzicale sunt frumoase, dar cea populară are ceva aparte, a picurat Dumnezeu în ea liniște și bucurie. Muzica noastră populară educă, are legături cu istoria și cu credința. Un pom trebuie să facă fructe, să aibă tulpină, dar și rădăcini. Noi, ca nație, avem rădăcini bune, în ele înaintații noștri au pus ce au avut mai bun. Noi, cei care creăm muzică inspirându-ne din cântecele de sute de ani, punem în creațiile noi tot ce avem mai bun: suflet și iubire. România ar fi săracă fără muzica populară!