de Georgiana Mihalcea
Dincolo de toate emisiunile de succes pe care le-a prezentat de-a lungul timpului, Dan Negru a fost timp de 25 de ani simbol al trecerii dintre ani. Până într-o zi în care a hotărât că e vremea să ia o pauză și să schimbe ceva. A ales să se îndrepte către publicul căruia îi place „gimnastica minții” și să se implice în proiecte de cultură generală precum „Jocul cuvintelor”, „Tu urmezi!” și, în curând, la Kanal D, „The Floor”. Discret cu viața personală, mare iubitor de neam și de patrie străbună, îndrăgitul prezentator ne-a oferit un interviu în exclusivitate, despre toate lucrurile esențiale pentru domnia sa și o viziune unică asupra societății în care trăim.
„Prezentatorul italian Paolo Bonolis mi-a zis «Tu mă copiezi pe mine 1 la 1!»”
- Ați prezentat foarte multe emisiuni de-a lungul timpului. Cu care ați rezonat cel mai mult și de ce?
- E ca și cum ar trebui să spun pe care copil îl iubesc mai mult. Toate mi-au fost apropiate pentru că atunci când am simțit că nu îmi place vreun format care mi s-a propus, l-am refuzat. Deci, toate cele pe care le-am prezentat în anii ăștia îmi sunt apropiate, fac parte din mine.
- Cine v-a inspirat cel mai mult în carieră?
- Am prezentatori care m-au inspirat de-a lungul anilor și pe care i-am și copiat. Pe unii am ajuns chiar să îi întâlnesc și mi-au spus că îi copiez. Vă dau un exemplu concret, Paolo Bonolis, cel mai mare prezentator de televiziune din Italia. Mie mi-a plăcut foarte mult Bonolis, și acum este numărul 1 la el în țară, este la MediaSet unde face cele mai importante show-uri. Când m-am întâlnit prima oară cu el, undeva prin anul 2002, eram cu domnul Valeriu Lazarov la Milano, eu făceam în România „Ciao, Darwin!”, format pe care Paolo Bonolis îl avea la acel moment în Italia. El când m-a văzut pe mine, mi-a și zis „Tu mă copiezi pe mine 1 la 1!” și mi-am dat seama că așa era. Îmi plăcea felul lui de-a fi. El este cu 15 ani mai mare decât mine, dar în continuare în Italia este numărul 1 ca prezentator. „Avanti un altro”, formatul pe care el îl face în prezent, se numește „Tu urmezi”, de la Kanal D.
„Eu cred că abundența e cea mai mare cenzură”
- Prezentatorii români sunt din ce în ce mai tineri și, evident, lipsiți de experiența pe care o aduce o carieră îndelungată. De ce credeți că televiziunile nu mai pun preț pe adevăratele valori?
- Suntem țara cu cele mai multe televiziuni de știri din Europa, deși nu suntem vreo putere economică sau militară în continent. Eu cred că abundența e cea mai mare cenzură, sunt atât de multe știri că nu mai știi pe care să o crezi. Nu e vorba despre a pune sau nu valoare pe anumite programe, e vorba despre bani. E mult mai ieftin, de exemplu, să iei un tânăr și să-l angajezi prezentator de știri decât să ții unul în vârstă, cu experienţă, care are alte pretenții.
- După mai bine de două decenii ați făcut o schimbare importantă în carieră. Cum vă simțiți în familia Kanal D și la cârma emisiunilor de cultură generală?
- Mi-a plăcut curajul lor de a curăța piața de televiziune măcar pe anumite tronsoane. În ultimii ani, atât în România, cât și în Moldova, am luat-o pe drumul quiz-urilor și mă bucur că drumul meu și al celor de la Kanal D s-a intersectat.
- Ați deschis un segment uitat de multe televiziuni. Preferă sau nu românii gimnastica minții?
- Audiențele arată că publicul vrea așa ceva, iar noi vom continua, vom aduce oamenilor un nou quiz show „The Floor”, la Kanal D. La început puțini îmi dădeau șanse. Sincer. Dar uite că au trecut deja doi ani de când concursurile de cultură generală adună public la TV, „Jocul cuvintelor” se difuzează și ziua, în reluare, și seara în premieră și nu dă semne de oboseală de doi ani. Am ajuns deja la 300 de ediții difuzate. Nicolae Dabija, un mare poet basarabean, spunea: „Zboară chiar dacă nu ai aripi ca să arăți lumii că zborul nu depinde de aripi. Asta am făcut în anii ăștia”…
„Piața de televiziune din România este un playback, un copy paste”
- Cum este atmosfera la filmările pentru emisiunea „The Floor”?
- Excelentă! Este un format inovator și îmi doresc mult ca publicul să-l prindă, să îl înțeleagă pentru că este un avangardist din toate punctele de vedere și nu mă refer aici doar la robotul care filmează și despre care au scris toate ziarele. Mă refer la tot, ca și concept. Este și cel mai nou quiz de pe piața mondială de televiziune și mă bucur că oamenii de la Kanal D au curajul să aducă inovații. În general, dacă te uiți pe piața de televiziune din România, lucrurile noi lipsesc. Toți ne învârtim în aceeași ciorbă, în același tip de modele. Face unul un format în care se îndrăgostesc unii pe nu știu ce insulă, toți fac acel format. Piața de televiziune din România este un playback, un copy paste. Mă bucur mult că postul Kanal D are curajul să facă pionierat, să nu facă playback. „The Floor” nu este un playback, așa cum nici „Jocul cuvintelor” nu este un playback. De asta a și prins atât de mult această emisiune, pentru că nu s-a mai văzut așa ceva. Eu în toată viața mea de televiziune am refuzat formatele care copiază. Nu am făcut niciodată ceva ce s-a mai făcut. Cel mai important în orice business este să fii unic.
- Cum ați caracteriza concurenții cu care vă întâlniți?
- Sunt oameni pe care în mod normal nu îi vezi la televizor. Asta este cel mai important, pentru că și aici există o tipologie de invitați la programele tv. Dacă te uiți la toate emisiunile, o să vezi că este un gen de om care apare. Cei care vin la „The Floor” sunt oameni pe care nu i-ai mai văzut în media până acum, pentru că nu își găsesc locul în genul asta de show-uri. Noi, la Kanal D, încercăm să aducem și programe în care să își găsească locul și oameni pe care nu i-ați mai văzut la televizor.
„Copiilor mei nu le mai place impunerea orei ca să vadă un anume program”
- Copiii dumneavoastră se uită la televizor? Care le sunt alegerile?
- Se uită și nu prea. Se uită mai degrabă la televizor ca să vadă platforme ca Netflix sau YouTube. Dar se uită și la TV, vrând-nevrând, pentru că o fac eu foarte mult. Dar nu au alegeri clare la TV clasică, așa cum are mama, care știe la ce oră încep emisiunile ei preferate. Nu le mai place impunerea orei ca să vadă un anume program. Cred că asta va grăbi sfârșitul TV, trebuie să te adaptezi după orarul ei. Puștii nu mai vor asta. Sunt mai liberi și mai independenți și online-ul le dă posibilitatea asta.
- Sunteți un atent observator al realității românești și semnalați de fiecare dată, obiectiv, neregulile sociale și economice. Mai are România vreo șansă să devină o țară cu adevărat europeană?
- Sunt convins că are șansa să crească mai mult decât multe țări europene care și-au atins limita. Noi încă suntem în creștere. Dacă aș avea acum 20 de ani, aș fugi în România. Suntem mult mai deștepți decât mulți europeni, avem șansa de creștere mult mai mare, deci aș fugi în România.
- Călătoriți mult prin România și ne arătați, pe rețelele de socializare, locuri frumoase ori părăsite, care merită din plin atenția noastră. Care v-a impresionat într-un mod cu totul aparte?
- Sunt locuri frumoase oriunde în țară. Am avut șansa ca uneori, datorită postărilor mele, unele dintre locurile astea uitate și părăsite să fie reamenajate și readuse în atenție. M-a bucurat mult asta.
„Încă suntem un popor curajos, cu credință mare și frică mică”
- Ne oferiți uneori citate încărcate de spiritualitate. Ajung ele la sufletul românilor sau simțiți că mulți s-au cam îndepărtat de credință, de Dumnezeu?
- Cu cât e frica mai mare cu atât e credința mai mică. Încă suntem un popor curajos, cu credință mare și frică mică. Cred că bunicile noastre își fac bine treaba încă multe generații, eu de la bunica am învățat credința și speranța și copiii mei le moștenesc de la noi. Nu, nu cred că ne îndepărtăm, dimpotrivă. Mergeți într-o duminică dimineața într-o biserică de oriunde din România și veți vedea că e plină, tineri, bătrâni, maturi. Toți sunt acolo…
- Sunteți apreciat și iubit atât în România, cât și în Moldova. Ce au în comun și ce îi diferențiază pe românii din cele două patrii?
- Nu îi diferențiază nimic. Nici măcar sloganul cu „sora Basarabia” nu e convenabil, nu poți să fii soră cu mama ta. Suntem aceiași și timpul o va arăta. Poate nu pe „tura” noastră, dar sigur cândva.
- Spuneați la un moment dat că „Nimeni nu mai vrea la vâsle, toți vor la cârmă”. Suferim noi, ca nație, de „sindromul șefului”, mai nou al liderului?
- Nu cred că e rău asta. Am întâlnit români isteți, deștepți peste tot în lumea asta, dar unii dintre ei conduși de netoți, de bolovani. Trebuie să învățăm să preluăm și conducerea, nu doar să stăm cu capul plecat. Nu suntem cu nimic mai prejos decât nemții, portughezii sau ungurii.
„Cred că, încet-încet, ideea de Revelion la TV va dispărea”
- „Întoarcerea în trecut ar fi un progres” sunt cuvintele dumneavoastră care, pe mine m-au pus pe gânduri (în sens bun!). Să fie aceasta cea mai bună soluție pentru sănătatea noastră mintală și emoțională?
- Mereu ne-am întors la trecut. Nostalgia e cel mai puternic sentiment. Când ceva nu e bine înapoi, nu trebuie să mergi înainte cu orice preț. Uneori soluția e înapoi.
- Ne este dor tuturor de Revelionul cu Dan Negru. Vom mai avea vreodată șansa să petrecem trecerea dintre ani alături de dumneavoastră?
- Cândva, da. Domnul Tatulici mi-a spus că România are cu totul 100 de ani și din secolul ăsta eu am prezentat un sfert de secol Revelioane, toate lider de audiență. Dar, cândva, voi reveni la revelioane televizate, deși cred că, încet-încet, ideea de Revelion la TV va dispărea. Când publicul va redescoperi dorința de a vedea programe TV la TV, mă voi întoarce.
- Care este cea mai importantă lecție pe care v-a predat-o timpul?
- Că trece. Și iată că revin la vorba lui Păunescu pe care am auzit-o pe când prezentam un spectacol la Sala Palatului unde avea un moment, mi-a plăcut asta, „Ghilotinele sunt acele ceasului”.
- Cititorii noștri vă apreciază foarte mult. V-aș ruga, în încheiere, să le transmiteți un mesaj de suflet, la care să se gândească atunci când simt că-i copleșesc grijile vieții cotidiene!
- Mi-a plăcut mult vorba lui Nicolae Steinhardt: „Biruința nu e obligatorie, lupta da!”...
„Atunci când vrei să schimbi ceva în viaţa ta, începe prin a schimba lumea în care trăieşti“
- Ce lecție a dat emisiunea „Jocul cuvintelor” televiziunilor din România?
- Se fac doi ani de când „Jocul cuvintelor” e zilnic la TV. De vreo 25 de ani am fost un răsfățat al audiențelor mari în TV, le-am făcut cu blonde, cu copii, cu Revelioane, cu farse, de toate. Dar „Jocul cuvintelor” ne-a dat tuturor lecții: că poți să faci audienţă și cu oameni deștepți care-și folosesc mintea vorbind corect limba română. Le-a dat o lecție și patronilor de presă români. Sunt 342 de televiziuni în România, dar a trebuit să vină una cu acționariat străin să ne învețe să ne promovăm limba română. Și le-a dat o lecție celor care au peste 50 de ani! Eu am 52. Lecția e că atunci când vrei să schimbi ceva în viața ta, începe prin a schimba lumea în care trăiești. Cei ce nu schimbă nimic, nu devin nimic!
„Sunt atât de puţine Sărbători pe care le vom mai petrece împreună“
- Cât de importantă este prietenia, comunicarea directă în viața dumneavoastră?
- Familia este tot ceea ce contează. Oamenii sunt atât de prinși în a trăi ziua de azi, în a câștiga bani, încât prietenia este egală cu zero. Există niște relații de afaceri. Poți să spui despre prietenie că o regăsești în niște discuții cu prietenii de demult. Eu am un prieten pe care îl cheamă Toni, cu care am fost la școală și cu care râd și acum, când ne întâlnim în Timișoara, de bancurile din anii noștri. Avem oarecum gânduri comune și pot spune că este o prietenie. Pe Toni nu-l interesează foarte mult dacă eu fac sau nu fac televiziune, după cum pe mine nu mă interesează ce face Toni acum. Dar prietenia făcută de azi pe mâine este egală cu zero. Mie îmi place să comunic, să transmit lucruri, noi cu asta ne hrănim.
- Știm că nu-i vreți pe cei dragi în atenția publicului și respectăm această decizie. Voiam doar să știm care ar fi 3 principii după care v-ați ghidat în creșterea copiilor?
- E doar unul, nu sunt trei: bunătatea. Un om bun nu poate fi învins niciodată, niciunde. Asta le-am sugerat copiilor mei. Să fie buni. Cei buni vor reuși în viață. Cei răi, chiar dacă au succes, se căznesc, se străduiesc și drumul lor e greu. Bunătatea e soluția.
- Aveți anumite tradiții pe care le respectați în fiecare an de Sărbători?
- Stau cu ai mei și mă bucur de ei. Copiii, Codruța, mama. Sunt atât de puține Sărbători pe care le vom mai petrece împreună. Păunescu avea o vorbă frumoasă: „Murim treptat sub două ghilotine”.