Main menu

header

964 17 1de Georgiana Mihalcea

Pe Andreea Marin o știam, ca fiecare dintre voi, de la „Surprize-Surprize”. Într-o zi, destinul a făcut să lucrăm împreună la trei campanii naționale și am descoperit că, în spatele unei „Zâne”, este, de fapt, multă muncă, profesionalism dus până la perfecțiune, atenție chiar și la cele mai mici detalii. Andreea mi-a fost cel mai bun profesor, pentru că m-a învățat cele mai importante lecții: să prețuiesc viața și să cred prin toți porii că orice problemă are o soluție. Apoi am descoperit-o ca mamă a Violetei și m-a uimit cum se putea împărți cu atât de multă ușurinţă între proiecte și puiul ei. Andreea Marin este ca o carte bună pe care, după ce o citești, îți schimbă soarta. Iar Violeta, fiica sa, m-a uimit cu maturitatea de care dă dovadă, deşi e încă o adolescentă. Am mers la ele acasă şi am stat la taifasuri despre proiectele fiecăreia, dar şi despre relaţia specială mamă-fiică pe care au creat-o cu atât de multă... magie.

Andreea Marin: „Sunt asemănări uimitoare între noi şi asta ne face să ne înţelegem reciproc“

- Ești una dintre cele mai puternice personalități de la noi din țară. Care este secretul succesului pe termen lung?

- Eu când mă uit în oglindă nu mă văd astfel. Sunt un om cu picioarele pe pământ și cu bunul simț pe care l-am moștenit de la ai mei, nu mi-am uitat rădăcinile, iar definiția succesului depinde de ce vede fiecare dintre noi. Mie mi se pare că locul unde mă aflu azi e doar consecința multor ani de muncă, seriozitate și pasiune, nimic mai mult. Da, sunt ani de nopți pierdute, dar nu m-a obligat nimeni, mi-a plăcut nespus de mult să fac o muncă pe care am văzut-o schimbând și vieți în bine, totodată, așa că a fost mereu o satisfacție dublă. Secretul, dacă există așa ceva, în cazul meu e că nu am făcut compromisuri, nu am renunțat la crezul meu, la calitate, la imboldul dat de inima mea, am ascultat-o mereu și am mers doar înainte, nu mă plâng de ce nu-mi iese, văd în asta șansa de a învăța ceva nou, o lecție de viață netrăită încă. Și poate că mai există ceva ce nu prea obișnuiesc să spun: greutățile mari trăite încă din copilărie m-au călit și mi-au fost călăuză. Pentru mine, nu există nu se poate. Trebuie să găsesc soluții când mă împiedic. Sigur există lumină la capătul tunelului.

- Știu că, dincolo de toate proiectele tale profesionale, să fii mama Violetei, reprezintă pentru tine, cea mai de preț „misiune”. Cum e Andreea Marin în rolul de mamă?

- Mereu mi se pare că nu reușesc să fac destul, că timpul e scurt și îmi joacă feste, dar merg înainte și, vorba fiicei mele de zilele trecute: „Mami, tu nu înțelegi că suntem la fel, eu sunt tu și tu ești eu?”. Sunt asemănări uimitoare între noi și asta ne face să ne înțelegem reciproc și la bine, și la greu, să avem încredere că împreună răzbim. Mi-a zis odată: „Păi, nu o să te superi dacă fac o boacănă și îți spun?”. Ba da, poate că o să mă supăr, dar numai cu adevărul înainte putem merge și găsi soluții, reparăm noi cumva. Așa că ideea e să nu ne ascundem nimic una alteia, să avem grijă să fim sănătoase și în rest le rezolvăm noi pe toate.

„Intuiția e moștenire din mamă în fiică”

964 17 2- Numele „Violeta” este moștenirea de aur a familiei tale. Ce au în comun cele trei femei: mama ta, tu și fiica ta?

- Semănăm și fizic (doar ochii Violetei sunt ai bunicii ei), în atitudine, sensibilitate, avem o forță de muncă de invidiat, intuiția e moștenire din mamă în fiică… e un fir nevăzut care ne leagă. Suntem Violete din generație în generație.

- Care sunt cele 3 reguli de aur pe care le-ai respectat cu sfințenie în creșterea Anei-Violeta?

- Nu m-am gândit la asta, n-am făcut un set de reguli, am făcut însă ce am putut mai bine cu cele moștenite de la părinții mei, am folosit amintirile și credința și priceperea mea ca bază în creșterea Violetei, i-am transmis lecțiile mele importante de viață… în final, cu aceste unelte la îndemână, fiecare își ia zborul și face ce crede mai bine cu viața sa…

- Ce amintire dragă mamă-fiică îți vine prima dată în minte?

- Când am ținut-o prima dată în brațe plângând de emoție, a fost un copil mult așteptat, și am așezat-o la sânul meu, era tare gălăgioasă și înfometată… O iubire infinită mi-a împlinit viața.

- În ce proiecte v-ați implicat împreună de-a lungul timpului?

- Deja a crescut, singură creează campanii, scrie și vorbește excelent în română și engleză, nu are trac exagerat în fața mulțimilor, prima ei apariție în fața camerelor de luat vederi a fost la gala de la Parlament de anul trecut, în fața scenei erau toate televiziunile, în sală cam 1.000 oameni, a vorbit impecabil și asta m-a emoționat ca mamă… E firesc să fie așa… Pune umărul la multe cauze bune ca voluntar.

„Am slăbit aproape 16 kilograme și tare bine mă simt, totul s-a schimbat”

- Arăți pe zi ce trece mai bine! Ne poți împărtăși și nouă care este secretul tinereții fără bătrânețe, ca să-l parafrazez pe Ispirescu?

- Moderația. Munca multă și haotică înseamnă lipsa de grijă asupra dietei, somnului, mișcării și asta m-a dezechilibrat. Am slăbit aproape 16 kilograme și tare bine mă simt, totul s-a schimbat, starea mea de sănătate, energia, puterea, dorința de viață… Sunt recunoscătoare! Am învățat multe despre feminitate la această vârstă și îmi e de folos să înțeleg etapa de viață prin care trec și să mă bucur de cei 49 de ani.

- Spui adesea că „Nu există nu se poate”. A existat totuși ceva care nu s-a putut atunci când ai fi vrut?

- Eu când spun vorba asta mă refer la ceea ce depinde de noi, de efortul, dorința noastră de a împlini și de cele mai multe ori în viață de noi depinde să mișcăm munții, să știi. Nu e comod, dar eu știu că se poate. Ceea ce nu putem controla, un război, o boală incurabilă… aici e vorba despre o altă situație. Și sperăm cu toții să nu o întâlnim…

„Sărbătorile le petrecem acasă, unde decorăm totul ca în povești”

964 17 3- Se apropie Sărbătorile de iarnă, cum sunt acestea, de obicei, în familia ta?

- Întotdeauna le petrecem acasă, unde decorăm totul ca în povești, iubim Crăciunul, și eu și Violeta suntem născute în decembrie, suntem fiicele iernii. Iubim tradițiile, le păstrăm ca în copilăria mea, ne adunăm cu cei dragi, osteniți după un an de muncă, dar bucuroși să împărtășim.

- Am aflat că partenerul tău de viață, Adrian, va pleca în calitate de consul general în Israel. Iubirea poate învinge distanța?

- În primii trei ani ai relației noastre, el era tot la distanță, în Tunisia. Acum e mai aproape. Nu e ușor, însă nu e nici imposibil, atâta timp cât doi oameni au același vis.

- Ești inspirație pentru milioane de români prin tot ceea ce faci, spui şi creezi. Ce mesaj ai pentru cei care au uitat să prețuiască viața cu adevărat?

- În primul rând, o lecție pe care eu am învățat-o târziu: prețuiește-te pe tine, dacă tu nu o faci, cine s-o facă mai bine? Protejează-te, ai grijă de tine, fii cel mai bun prieten al tău! Prețuiește viața apoi, e un dar fragil, dar atât de frumos! Și iubește fiecare răsărit de soare, e o promisiune ce se poate, zi de zi, transforma într-o surpriză plăcută a vieții, cât ai clipi!

„Iubim tradițiile de Sărbători, le păstrăm ca în copilăria mea, ne adunăm cu cei dragi, osteniți după un an de muncă, dar bucuroși să împărtășim și să ne iubim“

„Sentimente pentru o viaţă ce ne leagă pe noi, cele două Violete, şi cu un fir nevăzut, suntem legate de mama mea, Violeta, înger în Cer, ce ne-a lăsat moştenire numele şi emoţiile ei, sădite în fiecare dintre noi“

„Pentru mine, nu există nu se poate. Trebuie să găsesc soluții când mă împiedic“

„Dumnezeu a ştiut că sunt pregătită să am propriul sediu, cu studiouri şi tehnică de vârf“

- Ești o persoană extrem de versatilă. Dincolo de aparițiile televizate, acum ești o femeie de afaceri de succes. Ce surprize face Andreea la Creative Hub Voice & Visibility?

- E un loc special, pe care l-am visat ani buni și l-am împlinit când Dumnezeu a știut că sunt pregătită să am propriul sediu, cu studiouri și tehnică de vârf, cu un design atrăgător, cu grădină cu miresme, facem campanii, muncă de creație și promovare pentru companii și persoane care au nevoie de proiecte de imagine, evenimente, workshopuri, filmări, sesiuni foto profesionale, e o poveste frumoasă.

Ana Violeta Bănică: „Am învăţat de la părinţii mei cum să ajungi prin muncă multă cât mai sus în domeniul tău, talentul nu e de ajuns“

964 17 4- Care au fost pentru tine avantajele, dar și dezavantajele de a fi copilul a doi oameni celebri?

- Pot zice clar că, odată cu faima, vin și oportunitățile, dar și responsabilitățile mari de a te menține la standardele atinse și unele greutăți nebănuite când nu ești în locul celor aflați în vizorul tuturor. Am avut acces în lumea televiziunii și în lumea artistică datorită părinților mei și am crescut între doi oameni care se pricep la ce fac și sunt pasionați de munca lor, am învățat multe de la ei. Faimoși sau nu, nu au avut niciodată lacune față de educația sau de susținerea mea. Am învățat de la ei cum să ajungi prin muncă multă cât mai sus în domeniul tău, talentul nu e de ajuns. Pe de altă parte, uneori îmi e greu să discern între interesul pe care oamenii îl au în mine ca persoană sau ca fiica lor. E timpul meu să dovedesc cine sunt, prin forțe proprii.

- Ai luat ce e mai frumos și mai bun de la părinții tăi, cu toate astea ai spus că nu vei călca niciunuia pe urme. Cum te-ai decis să urmezi Dreptul după terminarea liceului?

- Sincer, la 11 ani m-am uitat la serialul „Suits” („Costume”), și de atunci m-am îndrăgostit de domeniu, am început să învăț despre toate lucrurile legate de Dreptul american, la început, mi-a trezit curiozitatea. Am decis să dau examenul LSAT (testul de admitere la școala de drept), când aveam 12 ani și am luat 145 puncte din 180, un scor bun pentru prima încercare, fără o mare pregătire. Interesul meu pentru domeniu a crescut datorită profesorului meu foarte bun de istorie de la școală, alături de care am fost de curând la o competiție peste hotare. Noi dezbatem istoria, judecăm ce s-a întâmplat și cum ar fi putut fi dacă deciziile unor lideri ar fi fost altele la timpul potrivit, asta ne pune mintea la treabă, nu învățăm pe de rost pagini de carte, cum îmi povestea mama că se întâmplă în alte părți, și de aceea profesorului meu îi sunt recunoscătoare.

„Ador la mama că nu se dă bătută niciodată”

- Cu toate acestea, la evenimentele la care te-am văzut alături de Andreea, părea că ești făcută să fii în fața camerelor. Ai emoții când ești alături de ea pe scenă?

- Nu prea am, și mama se miră de stăpânirea mea de sine. Presupun că m-am obișnuit să vorbesc în fața multor oameni, de când eram mică am văzut asta și la părinții mei, școala ne încurajează să vorbim deschis în fața celorlalți. Am avut tot timpul opinii puternice și curajul de a vorbi, uneori fără limite (râde), așa că m-am băgat în orice prezentare la școală, orice lucru filmat sau regizat era potrivit pentru mine. Când sunt alături de mama sau chiar și singură nu mi-e deloc greu, pentru că, oricum răspunsul difuzat este același ca și cel pe care l-aș da fără prezența camerelor. Anul acesta, am avut prima ieșire în fața reflectoarelor și a camerelor tuturor televiziunilor pe scena de la Palatul Parlamentului, cu un public de 1.000 oameni, am vorbit fără trac, dar emoția firească e bună, e autentică și umană, e bine să o ai dacă nu e ceva exagerat.

- Au urmat și alte discursuri în public anul acesta?

- Am susținut și un discurs în engleză la Ambasada Americii într-un eveniment dedicat drepturilor femeilor și adolescentelor, acolo chiar m-am simțit ca peștele în apă. În vară, în America, am fost la un summit de leadership pentru adolescenți din toată lumea și am urcat și acolo în fața audienței, vorbind liber. La orice competiție Model United Nations, dezbatem în fața tuturor. Chiar de curând a avut loc acest eveniment global la Berlin și am făcut același lucru. Îmi place să-mi susțin ideile.

- Spune-ne trei lucruri pe care le admiri la mama ta!

- Ador faptul că nu se dă bătută niciodată, că dă 100% în tot ceea ce face și că e o persoană foarte deschisă.

- Care este cea mai de preț amintire alături de ea?

- Știu că pare o chestie mică și generică, dar iubesc scenariul în care mama, înainte să plecăm la drum, îmi ia ce știe că îmi place să ronțăi de la prima oprire pentru alimentarea mașinii și apoi conectează telefonul și dă muzica mea la maxim. Mâncarea preferată și muzica sunt două din modurile mele preferate de a-mi exprima iubirea, și eu îi gătesc acasă și muzica e parte din viața mea, ador că mama ține minte de fiecare dată și vine către mine astfel.

- Ce faceți când sunteți doar voi două, „ca fetele”?

- Ne uităm la filme, gătim, ieșim în oraș, vorbim câte în lună și în stele. Apoi o luăm de la capăt! (râde)

„Învățatul oferă foarte multe oportunități în viitor”

- Înveți la o școală de prestigiu din București. Cum arată programul tău într-o zi obișnuită?

- Mă trezesc la 6:45, cu 15 minute înainte să vină mașina școlii să mă ia. Mă schimb, mă spăl rapid și mă aranjez. Am ore de la 08:30 până la 15:00, mai puţin miercurea, când stau la școală până la 15:30. În timpul săptămânii, de obicei am un set sau două de meditatii, învăț până târziu, recunosc, cânt la pian, uneori fac sport, somnul nu e niciodată de ajuns. E un program destul de strâns, dar știu că învățatul oferă foarte multe oportunități în viitor.

- Vara aceasta ai reprezentat România la un eveniment dedicat tinerilor, tocmai în Statele Unite. Cum a fost această experiență?

- A fost o atmosferă diferită de orice alt loc în care am fost până acum. M-au învățat să fiu foarte deschisă către orice persoană sau idee nouă, să-mi susțin crezul, să încorporez activitatea fizică în viața mea, pentru că stimulează proactivitatea creierului. Mi-a plăcut cât de divers și internaţional a fost mediul în care am lucrat acolo și că mi-am făcut prieteni cu care țin legătura și în ziua de azi.

„Când am împlinit 7 ani, mama și tata m-au surprins cu un tort superb”

- Cum își petrece timpul liber o adolescentă cu atât de multe responsabilități?

- Asta e o întrebare chiar comică pentru mine, pentru că am fost învățată de mică să îmi fac un program. Așa că, în „timpul liber” îmi programez o chestie pe care eu o numesc „social time” (timp de socializare) sau „revision time” (timp pentru revizuire). Depinde de zi, dar mi le împart cum pot între prieteni și activitățile extracuriculare.

- Împlineşti 16 ani în decembrie, pe 15, și îți urez „La mulți ani!” din partea redacției noastre. Care a fost cea mai emoționantă aniversare de până acum?

- Când am împlinit 7 ani, mama și tata m-au surprins cu un tort superb și cu o petrecere-surpriză acasă. Am stat toată seara, am râs... Clar una dintre cele mai frumoase amintiri. Am crescut, între timp am ales să petrec și altfel, cu prietenii, ieșim la spectacol, mâncăm împreună, invit prietenele să dormim împreună… de fiecare dată altfel.

- Se apropie Sărbătorile de iarnă, ce își dorește copilul din tine să îi aducă Moș Crăciun?

- Zăpadă. Toată iarna zăpadă!

„Predau cursuri de afaceri şi istorie la un centru creştin de reabilitare“

- Spune-ne un proiect extrașcolar în care te-ai implicat cu toată fiinţa?

- Teen Challenge este un centru creștin de reabilitare pentru adulți și adolescenți ce se luptă cu adicții diverse (alcool, droguri etc.), unde fac voluntariat săptămânal, de un an și ceva. Georgiana Drăgan și Cătălin Baciu, doi oameni cărora le mulțumesc din toată inima, m-au invitat pentru prima oară la centrul pentru femei, House of Joy, unde am avut oportunitatea să cunosc o echipă extraordinar de dedicată şi iubitoare. După ce vorbesc cu fetele, le predau cursuri de business, cultură generală, istorie sau discutăm despre orice problemă pe care ar avea-o în momentul prezent. Simt că le ajută pentru viitorul lor și am o mare satisfacție.