de Georgiana Mihalcea
Matilda Pascal Cojocărița este una dintre cele mai importante și iubite voci ale folclorului românesc, supranumită și „Floarea Moldovei”. Artista și-a început cariera la Iași, în Ansamblul Firicelul, la Brigada Artistică a Combinatului de fire și fibre sintetice, unde era angajată pe postul de tehnician chimist. În anul 1978 a câştigat premiul special al juriului la Festivalul Național „Maria Tănase”, iar în anul 1985 a obținut celebrul trofeu „Floarea din grădină”. În 1979, a câștigat primul concurs de frumusețe din România comunistă, intitulat „Muncă, tinerețe și frumusețe”. Ajunsă acum la 65 de ani, Matilda Pascal-Cojocărița se mândrește cu o carieră artistică de peste 45 de ani, iar de aproape trei decenii activează în Ansamblul profesionist „Dor Românesc” din Bistrița, al cărui director artistic este, din anul 2017. În viața personală, de 30 de ani, partenerul de viață al Matildei Pascal Cojocărița este violonistul Ștefan Cigu, cu care se bucură de iubirea a trei copii și cinci nepoți.
„La «Floarea din Grădină», din cauza emoțiilor, am interpretat melodia doinei cu textul de la baladă”
- Sunteți printre cele mai iubite și longevive artiste populare de la noi din țară. Care este secretul unei cariere muzicale ce a depășit patru decenii?
- Din punctul meu de vedere nu este un secret, este doar un drum bine construit cu pasiune, multă muncă și perseverență. Cum să vă spun?! Muzica este un dar pentru toți oamenii care simt că trăiesc frumos, deoarece aceasta are darul de a ne înnobila. Și nu mă refer doar pentru familia mea, ci pentru toată lumea. Chiar și cel mai „serios” om care zice că pe el nu îl mișcă nimic, eu zic că minte. Undeva, în subconștient, când ascultă o muzică trebuie să tresară acolo ceva, un sâmbure de fericire, liniște, de tot ce este frumos în lumea asta. Familia mea a fost binecuvântată. În partea a doua a vieții am întâlnit omul alături de care am construit o carieră frumoasă. Copiii noștri au îmbrățișat cu mare drag și bucurie aceeași meserie. I-am întrebat, după ce au terminat Conservatorul, cum se simt, iar ei mi-au răspuns că dacă ar fi să facă încă o facultate, tot Conservatorul l-ar face. Atunci când îți curge muzica prin vene, e greu să faci și altceva.
- De-a lungul timpului, publicul v-a răsfățat cu aplauze și recunoștință. Ne puteți povesti un moment care v-a impresionat în mod deosebit de la concertele dumneavoastră?
- Da, cred că este momentul de la etapa finală a concursului de Interpretare „Floarea din Grădină” din anul 1986, care atunci era în mare vogă și care a fost transmis în direct pe TVR. De emoție am interpretat melodia doinei cu textul de la baladă, normal că nu s-a potrivit nicicum, dar cu prezența de spirit a Mărioarei Murărescu... fie-i țărâna ușoară!... am trecut peste moment și finalul a fost notat cu 10 de către juriu.
„Îngrijim casa copilăriei ca și cum mama și tata încă ar fi acolo”
- Orice poveste de succes are un moment de început. Când ați urcat prima oară pe scenă?
- La 7 ani, în clasa I, la serbarea de la școală. Învățătoarea mea mi-a sugerat atunci să învăț o poezie pentru că nu am voce, dar eu am insistat să cânt și uite așa a fost începutul meu.
- Ați moștenit de la cineva din familie talentul?
- Da, de la bunicul din partea tatălui, de la tatăl meu, mama mea, toți cântau pe câmp, cum era pe atunci.
- Cum v-au fost anii copilăriei din Negrești?
- Cei mai frumoşi, vreau să cred că am cei 7 ani de acasă.
- Au urmat anii de liceu și primii ani în „câmpul muncii”. Cum ați descrie, în câteva cuvinte, acea perioadă?
- Eu am prins 10 clase obligatorii și, în acea perioadă, toată lumea voia să urmeze chimia. Așa m-am înscris la Școala Profesională, am urmat liceul la seral, ca, în final, să fac și calculatoare. Am lucrat puțin în producție, apoi la centrul de calcul, până în 1992, însă eu am făcut artă. Am cântat la ansamblul combinatului. Pe vremea aceea se punea mare preț pe cultură și pe sport. Fabrica mai avea și o brigadă artistică.
- Cât de des vă mai întoarceți pe meleagurile natale?
- Reușesc destul de des mă întorc pe meleagurile natale, mai ales că o am acolo pe sora mea, fratele meu și casa părintească, pe care o îngrijim ca și când mama și tata încă ar fi acolo.
„Mă uit în oglindă și mă văd «Miss» și acum”
- Puțini oameni știu că în 1979 ați câștigat un concurs național de frumusețe. Cât de mult v-a ajutat în carieră acest premiu?
- Nu prea mult, mai ales că o perioadă de timp nu s-a mediatizat acest lucru. Acest titlu a ieșit la iveală după anii ’90, când au început să scrie revistele, ziarele și televiziunile despre el. Pentru mine este îmbucurător pentru că lumea nu uită, are în vedere munca unui om și ceea ce Dumnezeu îți dăruiește. Eu zic că 50% a contat și aspectul fizic - contează foarte mult și asta, dar în principal munca este baza. Eu am fost și sunt un om echilibrat, cu picioarele pe pământ. Știu cine sunt, ce pot, și de aceea lupta este continuă. Fără muncă și fără perseverență nu se poate face nimic. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că, după 45 de ani de activitate artistică, încă sunt solicitată la evenimente, spectacole. Îmi fac meseria cu mare drag și asta este cea mai mare recunoștință al omului de scenă. Parcă totul a fost ieri! Mă uit în oglindă și mă văd „Miss” și acum.
- Cum ați ajuns să participați la celebra competiție „Muncă, tinerețe și frumusețe”?
- La concursul de Miss m-au înscris cei de la fabrică, dar eu, practic, nu am participat la primele etape. Nu m-am prezentat. Totdeauna mi s-a ținut locul. Deci, a fost faza pe fabrică, pe oraș și așa mai departe. Faza națională s-a desfășurat la Amfiteatrul din Costinești și acolo m-am prezentat, fericită fiind că stau la mare. Iubesc foarte mult marea! Prezentatorul concursului a fost George Mihăiță. Pentru concurs îmi cumpărasem o rochie de la mare. M-a costat 101 lei și cred că a fost cea mai scumpă rochie din concurs.
„Fiecare melodie căreia i-am dat viață o consider un copil frumos și sănătos”
- De-a lungul timpului ne-ați încântat inimile cu multe melodii. Care au fost cele mai dragi inimii dumneavoastră?
- Toate îmi sunt dragi pentru că spun o poveste și le-am creat din sufletul meu. Mi-e greu să aleg doar câteva. Fiecare melodie căreia i-am dat viață o consider un copil frumos și sănătos, care îmblânzește sufletul celui care o ascultă.
- Mai aveți emoții când urcați pe scenă după atâția ani?
- Da, de fiecare dată, fiecare întâlnire cu publicul meu este o emoție. Așa cum îmi place mie să spun „Stăpânul meu, publicul”.
„Eu și soțul meu facem totul împreună: gândim, mâncăm, dormim, suferim”
- Sunteți împreună cu soțul dumneavoastră de peste trei decenii. Ce credeți că definește cel mai bine această relație de lungă durată?
- În primul rând, respectul, iubirea, raționamentul, meseria, înțelepciunea, dorința unanimă de a continua o iubire și de a păstra nealterat rezultatul unei munci de 31 de ani. El este omul lângă care am reușit să fac tot ce mi-am propus și împărțim cu drag fiecare zi a vieții. Contează foarte mult și respectul, într-o relație. Apoi să ții cont de părerea celuilalt, iar noi ne consultăm împreună unul cu celălalt. Noi de ani buni apărem împreună, pe scenă și peste tot. Dacă nu e unul din noi parcă lipsește ceva, de parcă nu am o mână. Și oamenii ne știu așa. Petrecem foarte mult timp împreună și nu ne plictisim unul de celălalt.
- Cu siguranță că au fost și momente de cumpănă în tot acest timp. Cum ați făcut față încercărilor pe care viața vi le-a scos în cale?
- Fiecare cuplu are încercări, astfel nu am fost scutită nici eu, dar așa cum declaram mai sus, a primat raționamentul, calmul și înțelepciunea. Ne completăm și prin contradicții constructive. Dar suntem doi oameni foarte echilibrați, ne ajutăm pe toate planurile. Este extraordinar, deoarece totul facem împreună: gândim, mâncăm, dormim, suferim împreună. Chiar dacă ne e greu sau bine, noi suntem o familie și mergem mai departe și când tragi linie și vezi că ai ieșit din bine în mai bine este cel mai important.
„Copiii sunt cei care ne calcă pe urme și se vede că și nepoții”
- Aveți o familie frumoasă, dar și numeroasă. Cât de des reușiți să-i strângeți pe toți laolaltă și cum vă simțiți în acele momente?
- Sărbătorile importante din an, Crăciunul și Paștele, sunt momentele care ne adună pe toți împreună, copii și nepoți, prieteni, rude și petrecem așa cum știm noi să facem. Ne veselim și ne bucurăm unii de alții.
- Cine vă calcă pe urmă dintre cei dragi?
- Copiii sunt cei care ne calcă pe urme și se vede că și nepoții. Miriam pianistă la Scoală de Muzică, care are și premii I la concursuri de specialitate. Adam și Tudor iau lecții de pian în particular. O să vedem cât de pasionați sunt când vor mai crește. Noi, deocamdată, îi îndrumăm. Ei sunt mici, cântă, urmează deja cursuri de muzică, au aptitudini, dar le trebuie muncă, ei au un sâmbure, dar trebuie cultivat. Arta nu mai este ceea ce a fost, nu mai este la fel de apreciată, de parcă nu ar exista. Mi-aș dori ca ei să urmeze aceeași carieră, dar vreau să își dorească și ei asta.
„Nu am îmbunătățiri estetice, nu am apelat la bisturiu sau la operații de genul acesta”
- Cum este Matilda Pascal-Cojocărița, dincolo de scenă?
- Un om normal cu un comportament normal, fără fițe, sociabilă, cu frică de Dumnezeu și iubesc oamenii, mă simt foarte bine în preajma lor. Sunt o bunică fericită, cu cinci nepoți admirabili, de care sunt mândră făcându-le toate poftele.
- Gătiți pentru cei dragi? Care vă sunt rețetele preferate?
- Da, îmi place mult să le gătesc și să îi aștept acasă cu mâncărurile care știu că le plac. Rețetele preferate ale familiei noastre sunt cele tradiționale, așa ca la mama acasă.
- Cum își menține frumusețea, acum, fosta Miss România?
- Cred că gena e sănătoasă, e bună. Așa m-au lăsat părinții. Nu am îmbunătățiri estetice, nu am apelat la bisturiu sau la operații de genul acesta. Ce fac mai special? Fac multă mișcare, merg într-un pas mai alert. Recunosc, înainte mergeam și la sală, dar în ultima vreme nu am mai fost. Mișcarea e foarte importantă. Pentru ten folosesc ceaiuri cu care mă spăl efectiv pe față. Și nu caut ceva anume, ci de toate felurile, chiar și scuturătură de fân, tot ce înseamnă plante, dar cât mai naturale, nu cele din comerţ, la pliculeț. Tot ce găsesc, tot ce înseamnă ceaiuri din plante pentru mine reprezintă sănătate curată. Mănânc doar carne de pasăre, de la țară, și pește. Nu mai consum carne de porc și de vită. În paralel, am renunțat și la zahăr, la făinoase și evit prăjelile. Mă simt mult mai bine așa. Și mult mai ușoară.
„Sunt un om puternic, iar asta mi-a dovedit-o timpul”
- În viață ați demonstrat atât talent, cât și loialitate. Ce alte calități vă mai definesc personalitatea?
- E foarte greu să îmi dau cu părerea despre calitățile mele. Defectele pot să vi le spun, calitățile las să le spună alții. Un singur lucru pot să spun, că sunt un om puternic, iar asta mi-a dovedit-o timpul.
- Sunteți o persoană profund religioasă. Cum ați descrie relația pe care o aveți cu Dumnezeu?
- Dumnezeu este iubire, Dumnezeu este în sufletul meu și de fiecare dată când am avut nevoie de el l-am chemat și l-am simțit deasupra capului meu.
- Dacă ar să dați un sfat de suflet cititorilor noștri, cum ar suna?
- Fiți buni, iubitori pentru că așa cum am spus, iubirea este Dumnezeu.
„După anii ’90, am preferat să rămân acasă, lângă ai mei, şi să ne bucurăm aici de frumuseţea cântului“
- Ați avut spectacole atât în țară, cât și în afara ei. Cum vă primesc românii de peste hotare?
- Am fost în turnee înainte de anii ’90, când sufletul românilor era departe de țară și nu aveau contact prea mult cu cei de acasă și am simțit atunci că sunt parte dintre cei care pot să facă un arc peste granițe și să ducă mesajul și trăirile fiecăruia dintre ei atât din țară către diaspora, cât și din diaspora către țară. După anii ’90, având în vedere posibilitatea diasporei de a veni mai ușor în țară, am preferat să rămân acasă, lângă ai mei și să ne bucurăm aici de frumusețea cântului.
„Ca şi hobby mă pasionează pescuitul, sportul şi gastronomia“
- În afară de cântul popular și familie, ce alte lucruri vă fac sufletul să se bucure?
- A doua mea familie, Ansamblul Profesionist „Dor Românesc” al Centrului Județean de Cultură Bistrița, unde îmi pun toată pasiunea mea pentru a veni în fața publicului cu producții inedite. Pe această cale mulțumesc întregului colectiv pentru contribuția comună în realizarea proiectelor culturale în care suntem implicați. Ca și hobby mă pasionează pescuitul, sportul și gastronomia.