de Georgiana Mihalcea
Un artist de talia doamnei Maria Dragomiroiu e tare greu să-l prinzi să stai la taifasuri cu el, pentru că publicul îl cere mereu pe scenă, iar domnia sa adoră să aducă bucurie în inimile celor care-i iubesc muzica. Dar răbdarea ne-a fost răsplătită și, într-o zi senină, asemenea chipului interlocutoarei noastre, am stat de vorbă, pe îndelete, despre turneele din ultima vreme, familie, Dumnezeu, recunoștință și iubire. Dincolo de valoarea artistică incontestabilă, se ascunde un om cu adevărat profund, mereu conectat cu Divinitatea, smerit, săritor, care se odihnește prin muncă. Vă arătăm astăzi portretul unui interpret complet și complex, cu mândrie că-i suntem contemporani.
„Am început anul cu un spectacol în America, la Miami”
- Ați început spectacolele în 2024 încă din primele zile ale anului, departe de casă, în America. Cum a fost această experiență?
- A fost foarte frumos, am avut câteva weekenduri alături de un colectiv extraordinar, printre care s-a numărat și Vlăduța Lupău, am ajuns și în Canada, iar soțul meu a rămas în continuare acolo, prins cu alte spectacole, el fiind impresar artistic. Noi mergem de vreo 24 de ani în America și avem deja foarte mulți prieteni acolo. Prietenia este acea relație în care primești și dăruiești în aceeași măsură. Dacă te duci acolo, la un român care te primește așa cum numai cei din neamul nostru știu să o facă, la fel trebuie să răspunzi și tu, cu aceeași monedă. Când vine cineva din străinătate și noi suntem gazde primitoare. Între noi și prietenii noștri e o legătură aproape de frăție, ne ajutăm reciproc. Ca să revin la întrebarea ta, la Miami am avut un spectacol și, ulterior, prietenii noștri, care au o barcă cu motor, ne-au dus la plimbare pe ocean. Nu ne-a costat nimic, doar că suntem prieteni! Noi avem prieteni în toată America, de exemplu în Phoenix îi avem pe Maria și Ștefan Bacio care ne-au primit în casa lor, am stat la ei, ne-au dus pentru prima oară în deșert şi am mers pe jos!
- Un alt proiect în care v-am văzut implicată a fost „Tradițional 2”, împreună cu Andra și alți artiști îndrăgiți. Cum a început această colaborare și cu ce amintiri dragi v-ați întors de la evenimente?
- A fost o mare bucurie să fiu solicitată să intru și eu în acest proiect, a fost o adevărată mândrie pentru mine. Andra este un suflet mare, cu o familie frumosă, o mamă bună, o prietenă extraordinară, o artistă desăvârșită. M-am simțit ca într-o familie în tot turneul care a durat aproape un an, am avut nouă spectacole în total. A fost o experiență nemaipomenită alături de mari artiști, alături de prieteni dragi, ne-am redescoperit după atâția ani, ne-am bucurat de această întâlnire, de trăirile acestea speciale. De exemplu, înainte de fiecare spectacol, închideam ochii și spuneam cu toții „Tatăl nostru”. Oamenii din public au fost minunați, iar eu, ca interpret de muzică populară, m-am simțit, alături de ei, public și interpreți, prinsă ca într-o mare inimă, ca într-o Ciuleandră românească frumoasă, toți au jucat, au chiuit, am simțit multă energie pozitivă. M-am simțit un artist adevărat pe scenă, respectat și iubit.
„La toate spectacolele de la «Tradițional 2» s-a simțit acea unire între sufletele românilor de peste tot din lume”
- M-a impresionat începutul acesta, cu rostirea colectivă a unei rugăciuni. A cui a fost ideea?
- A fost ideea Andrei! În momentul în care ești un om credincios, când ai emoții înaintea unui spectacol, chiar dacă publicul nu știe că le ai, ai nevoie de o susținere. Și unde să cauți această susținere în afară de Dumnezeu? Și, această rugăciune, făcută din tot sufletul, să știi că se simte mai intens când se face colectiv, cu inima curată. Simți că o lumină iese deasupra și se așează pe tot puhoiul acela de lume care vine la spectacol. La toate spectacolele de la „Tradițional 2” s-a simțit acea unire între sufletele românilor veniți la spectacol să-și aline dorul de casă.
- Unde ați avut cei mai mulți spectatori în acest turneu?
- La Londra, pentru că spectacolul a avut loc pe Wembley, un spațiu imens pe care, de-a lungul timpului, au concertat marile personalități muzicale ale lumii. A fost foarte emoționant, ne-am simțit ca-n Rai! Mulțumesc lui Dumnezeu că am trecut prin această experiență! Îi mulțumesc în fiecare zi pentru darul cântecului pe care mi l-a dat, ce mi-a adus multe bucurii, care n-au egal în viață, în afară de familie. Și, dacă te rogi, rugăciunea, credința, sunt cele care te țin în echilibru și te ajută chiar și când te confrunți cu cele mai grave probleme.
„Toată vara voi avea spectacole pe Litoralul românesc”
- Pe lângă faptul că dumneavoastră cântați alături de marile voci, vă admir și pentru dăruirea cu care îi sprijiniți pe cei tineri. Ce rol credeți că ați avut în momentele lor de debut?
- De-a lungul timpului, am întins o mână ori de câte ori am putut cuiva aflat la început de drum, am avut numai cuvinte de încurajare la adresa lor, pentru că știu cât de mult contează să primești o vorbă bună de la un artist cu experiență. Și am simțit bucuria cu care tinerii ascultau fiecare cuvânt al meu. Să știți că noi avem interpreți tineri extraordinari de buni, născuți cu acest dar care vine de la Dumnezeu. Când au un impuls de la un artist care a trecut de mult prin emoțiile debutului, sunt foarte fericiți. Mă simt foarte apropiată de cei care s-au născut la țară, pentru că ei altfel simt viața, munca și pulsul pământului, într-un mod aparte față de cei născuți la oraș. Am ascultat de curând un podcast al părintelui Pimen, care acum locuiește la Muntele Athos, și m-am regăsit în foarte multe din expresiile și trăirile sale, născându-mă și eu la țară, unde era normal să te duci la muncă de copil, pentru că din asta trăiai! Am sprijinit, așadar, generația care a venit după mine. Nu contează nume! Eu sunt fericită și împlinită sufletește că am făcut numai bine! M-am bucurat când cineva a avut succes, am stat și am tremurat de emoție în spatele scenei pentru alți colegi de-ai mei, rugându-mă să aibă succes. N-am nicio răutate, este loc pentru toată lumea! Fiecare are steluța lui, drumul lui prin viață și eu sunt de peste 45 de ani pe scenă datorită lui Dumnezeu.
- A venit vara și vrem să ne spuneți unde vă putem aplauda în sezonul estival de anul acesta!
- Ca de fiecare dată, soțul meu, Bebe Mihu, face spectacole pe Litoral! Cred că este singurul impresar care se străduiește să mai existe spectacolul de varietăți de pe litoral. Acum au început deja și lucrările de reparații de la teatrele de vară, pentru că se degradează iarna de la vreme, de la apa sărată, investește bani, timp și muncă personală, dar o face cu drag, pentru că asta face de 45 de ani. Sunt frumoase și momentele de după spectacole, când noi, artiștii ne strângem undeva, mâncăm, povestim, ne bucurăm unii de alții.
„Eu și soțul meu n-am adormit niciodată certați”
- Mă uit uneori la pozele dumneavoastră de cuplu și am remarcat modul în care vă privește domnul Bebe, cu aceeași iubire ca la început, acum aproape patru decenii. Ce v-a legat în tot acest timp?
- Nu știu, uf, hai că-mi vine să și plâng... (am făcut o pauză de la discuție, doamna Dragomiroiu fiind vizibil emoționată) Cred că Dumnezeu. Uite, a fost plecat în Germania și s-a întors azi dimineață la 7:00 și eu, până nu l-am văzut acasă, n-am putut să dorm, am stat cu grija lui să fie bine, să nu adoarmă la volan. Acea iubire grozavă care ne-a legat pe noi la început a fost îmbogățită cu trecerea anilor de nevoia de-a fi mereu aproape de celălalt, rar ne ducem undeva separat. Așa doresc tuturor sufletelor, să simtă nevoia de a fi aproape de cel cu care merge prin viață. Aud uneori cupluri care spun „Să mai scap de acasă, să mai respir”, la noi n-a fost niciodată așa, noi vrem să fim mereu împreună. Și iarăși revin la părintele Pimen care spunea: „Să nu te culci până nu te împaci cu soțul sau cu soția după o ceartă. Pentru că nu poți să dormi, ești trist și asta duce la îndepărtare. Cere-ți iertare dacă ai greșit, chiar și de la copii. Dacă îți ceri iertare, îți faci bine ție, ca suflet!”. Noi n-am dormit niciodată certați. Și niciunul dintre noi n-a gândit „Vreau să fie doar ca mine”, am lăsat de la noi fiecare, pe rând, nu am vorbit greu, nu ne-am jignit. Nouă ne e dor mereu unul de celălalt, deși, cum spuneam, rar suntem despărțiți. Și mai e ceva: mereu am ținut cont unul de părerea celuilalt, când a trebuit să luăm o decizie.
- Spuneți mereu, în postările dumneavoastră, că „acasă este iubirea”. Este pentru dumneavoastră „acasă” un cuvânt sfânt?
- Da. Acasă înseamnă viață, acasă înseamnă iubire. Nimic nu e mai presus decât iubirea, pentru că Dumnezeu este iubire și El s-a jertfit pentru noi toți. (plânge...) Eu n-am nicio răutate în mine, dacă cineva îmi greșește eu mă rog la Dumnezeu să-l îndrepte, dar nu-l dușmănesc, vreau doar să aud că toată lumea e bine, mă doare când aud că i s-a întâmplat ceva rău.
„Locuiesc la zece minute de copiii mei și tare bine este să-i știu aproape”
- Cu copiii dumneavoastră, Mircea și Ileana, cât de des vă vedeți și cum sunt momentele în care sunteți împreună?
- Noi stăm foarte aproape unii de alții și ne vedem aproape în fiecare zi! „Tataie Bebițu” se duce și-l mai ia pe cel mic de la școală, îl duce la înot, la baschet, cu fetele la fel, le duce unde au nevoie. Dacă vreunul face ceva bun de mâncare, îi cheamă și pe ceilalți. La final de mai, de exemplu, când fiul meu a împlinit 47 de ani, Bebe era plecat în Germania, cum v-am spus, și băiatul meu m-a sunat și mi-a spus că vine să mă ia la el, să mâncăm o fripturică, un tiramisu şi am petrecut împreună. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta, că stăm aproape unii de alţii. E bine să nu stai cu copiii în aceeași casă, să îi lași să-și urmeze drumul lor, dar, în același timp să-i știi mereu aproape. Dacă intervii în viața unui copil nu e bine, îl faci să nu aibă încredere în el. Eu am copii buni, care ne-au respectat și ne respectă, au familii frumoase, cu nepoți buni.
- Câți nepoței aveți?
- Patru. Cea mare, Ilinca, este studentă, anul I la ASE și urmează și cursurile școlii de aviație pentru a deveni pilot. Fratele ei, Daniel, are 10 ani, iar băiatul are două fete. Maria a terminat clasa a IX-a, iar pentru cealaltă, Ana, a terminat clasa a VIII-a și a intrat la liceul la care și-a dorit. Sunt copii cuminți, contează mult și ce au văzut mereu în familie. Dacă la noi a fost mereu înțelegere, iubire și armonie, au luat și ei, s-au format și ei la fel. Sunt mândră de copiii și de nepoții mei! Avem şi noi probleme uneori ca orice familie, dar cu armonie și înțelegere le depășim. Îi am lângă mine, sunt sănătoși, ce să-mi doresc mai mult?!
„De când am devenit mamă, părul meu a început să crească și de atunci asta a rămas imaginea mea”
- Am tot amânat această întrebare, dar nu pot să nu vă întreb care este secretul părului dumneavoastră?
- Nu este niciun secret! Așa a vrut Dumnezeu, să fie imaginea mea, și chiar dacă va fi într-o zi să nu mai cânt, tot n-o să renunț la el! Pentru mine nu-i ușor să-l spăl, să-l vopsesc, căci toate astea le fac singură, fără lucruri sofisticate, fără măști. Un păr este sănătos genetic în primul rând, dar când treci prin supărări și stres, părul începe să cadă și eu am trecut prin astfel de momente. Când am văzut că am început să-l pierd, m-am spălat cu gălbenuș, patru-cinci gălbenușuri bătute bine, amestecate cu ulei de richin sau de măsline se aplică pe păr și stau cu masca asta naturală niște minute bune, apoi mă spăl cu un șampon și cu balsam. Mai iau și vitamine. De obicei, astfel de cure se fac primăvara și toamna.
- De la ce vârstă îl purtați la această lungime?
- Mie mi-a crescut părul în timpul celor două sarcini, copiii mei fiind născuți la o diferență de 11 luni și 4 zile, că așa a vrut Dumnezeu. Eu ar fi trebuit atunci să pierd din calciu, care este în unghii, în oase, în păr, dar nu a fost așa, dimpotrivă, mi-a crescut părul! Și nici cu dinții n-am avut nicio problemă, nu știu cu cine am semănat... Probabil cu bunicii! Deci copiii mei mi-au purtat noroc, pentru că mi-am format această imagine după ce am devenit mamă. Am avut însă, după venirea lor pe lume, o perioadă foarte grea, când m-am despărțit de tatăl lor, a urmat divorțul. Atunci am pierdut foarte mult păr, de aceea spuneam că supărarea și stresul fac mult rău în tot organismul. Atunci m-am spălat cu săpun de casă și cu ouă timp de un an până și-a revenit. După un timp viața mea s-a îndreptat spre Lumină, după ce l-am întâlnit pe Bebe și nu am mai avut probleme de pe la 30 și ceva de ani.
„Turneele sunt şi concediile mele“
- Într-un interviu anterior acordat revistei noastre, spuneați că n-ați fost niciodată într-un concediu adevărat. S-a schimbat ceva de atunci?
- Nu și nici nu vreau! Ce să fac? Să stau într-un resort degeaba, doar să mănânc și să dorm? Mie îmi place activitatea, să fac ceva. Eu mereu am împletit utilul cu plăcutul. Întotdeauna când am fost într-o deplasare, în weekend am avut spectacole, iar în timpul săptămânii am ieșit la cumpărături, la o plimbare şi să vizităm. Turneele sunt și concediile mele. E frumos, m-am obișnuit așa și mi se pare ceva normal. Deci nu, nici nu-mi doresc! Îmi place să fiu pe scenă, să mă întâlnesc cu publicul. Pe mine asta mă împlinește sufletește, mă hrănește și mă odihnește. Dacă nu era publicul care să se regăsească în cântecele mele, cum aș fi primit eu atâta fericire în suflet?!
„Eu sunt un om căruia nu-i place să stea“
- Mereu frumoasă și neobosită, mereu plină de energie. De unde atâta putere de muncă?
- Cred că totul depinde de cum este construcția fiecăruia. Eu sunt și sper că voi fi în continuare un om căruia nu-i place să stea. Mișcarea pe mine mă ajută, mă face să mă simt bine, eu tot timpul sunt în acțiune! Nu-mi place să stau degeaba, să mă uit pe telefon, mă uit la telezivor când e ceva important, îmi place să merg să fac treabă prin curte, să am grijă de flori și de copaci, să ud iarba, asta când sunt acasă. În rest, sunt un om foarte activ. Nu mă așez pe scaun de când mă ridic din pat și până mă culc, pe la unu, două noaptea, iară.