de Georgiana Mihalcea

Andrei Mateiu este unul dintre cei mai titraţi oameni de artă din generaţia tânără din România. Este actor, regizor de teatru şi film din România, ce a trecut cu succes graniţele şi înregistrează un palmares important de roluri pe scenă, în industria de cinema, TV şi reclame. A fost o mare bucurie să stau la taifasuri cu el, pentru că râde mult, e savuros în exprimare, dar extrem de serios când vine vorba de ce iubește mai mult: actoria și familia. După cum deja știți, a jucat de-a lungul timpului în seriale, piese de teatru și lungmetraje, însă mulți dintre voi îl asociază cu un îndrăgit personaj din serialul „Atletico Textila”. De fapt, mi-a mărturisit că multă lume așa îl și strigă pe stradă: „Costeluș”! Pe lângă „Clanul”, unde a avut un rol episodic, Andrei Mateiu a putut fi văzut și în serialul „Brigada Nimic”, toate difuzate la PRO TV.

„Personajul meu, Costeluș, este un tip naiv și sincer”

- În ultima vreme v-am văzut în câteva seriale de la PRO TV, cel mai recent fiind îndrăgitul „Atletico Textila”, care s-a întors în grila acestui canal. Cum l-ai caracteriza pe „Costeluș”?

- Da, așa este, ne bucurăm că am revenit în grila PRO TV-ului, mai ales cu acest serial. E un proiect pe care l-am îndrăgit cu toții. Costeluș este un tip naiv și sincer. Nu stă prea mult să se gândească la lucruri. De obicei, spune ce gândește. În relația cu Doina, soția lui, este un soț ascultător care nu iese din cuvântul ei. În schimb, ca jucător în teren este o fiară, atacant de careu de care adversarii trebuie să se teamă!

- Multă lume te strigă așa pe stradă. Te deranjează?

- Oamenilor le este mult mai simplu să rețină numele personajului decât pe cel al actorului, este normal. Nu mă supăr dacă sunt strigat așa, nu cred că oamenii o fac cu gând rău. Ei sunt chiar fericiți că ne văd și acesta e modul lor de a interacționa cu noi.

„Cred că amândurora ne plac femeile frumoase și mașinile luxoase!”

- Ai ceva în comun cu acest personaj? De exemplu... pasiunea pentru fotbal?

- Pasiunea pentru fotbal clar este cea mai mare legătură dintre mine și Costeluș. Din naivitatea lui am avut ceva în copilărie, dar cu vârsta mai înveți lucruri și te maturizezi. (râde) Costeluș are un prag de care nu poate trece. Cred că amândurora ne plac femeile frumoase și mașinile luxoase!

- De la meciul de amatori la suspansul din „Clanul” cum a fost trecerea?

- Trecerea nu este foarte grea pentru că asta este meseria noastră. Asta am învățat în facultate și asta punem în practică acum. Bineînțeles, un cuvânt mare de spus îl are și experiența. De când am terminat facultatea în 2005 și până acum sunt aproape 20 de ani de teatru, TV și film. Pentru mine este o plăcere să joc personaje diferite așa cum am făcut în „Clanul”, „Brigada Nimic” și „Atletico Textila”. Fiecare personaj este o nouă provocare!

„Dacă textul e bun și povestea e interesantă, nu are cum să nu-ți placă să-i dai viață”

- Care a fost cea mai mare provocare din timpul filmărilor?

- Am filmat în mijlocul verii, iar căldura ne-a epuizat energia uneori. Au fost zile în care eram pe platoul de filmare la ora 5:00 dimineața, iar la ora 14:00, după nouă ore de filmare, eram destul de obosiți, dar ce să vezi, chiar atunci începeam să filmăm un meci de fotbal în plin soare. Asta da, a fost o provocare fizică și psihică destul de intensă.

- Cum te-ai simțit mai confortabil: în comedie sau în acțiune?

- Eu mă simt confortabil în orice proiect, în fața camerei de filmat. Dacă textul e bun și povestea e interesantă, nu are cum să nu-ți placă să-i dai viață. Este evident că toți îndrăgim comedia și am vrea să râdem tot timpul. Și la teatru când joci într-o comedie și auzi reacțiile oamenilor, la cald, este o satisfacție mult mai mare. Dar și „Clanul” a avut publicul lui, și încă unul numeros, așa că m-am simțit foarte bine și alături de echipa acestui serial.

„Pentru următorul rol cred că mi-ar plăcea ceva așa, stil Jason Statham”

- Și iată că, în „Brigada Nimic” te-ai „transformat” din nou în altceva și ai devenit un infractor. Ți-a fost greu să te adaptezi la acest „statut”?

- Nu mi-a fost greu. În „Clanul” joc un polițist de birou, în „Brigada Nimic” - un mafiot, iar în „Atletico Textila” - un fotbalist prostuț. Eu zic că mi-au ieșit toate. Tocmai asta este frumusețea actoriei: să te poți juca cu personajele și să le creezi în așa fel încât lumea să te creadă în fiecare dintre ele. Asta mi-am propus și mă bucur că am reușit. (râde)

- Cum ai vrea să fie următorul personaj pe care să-l joci într-un film? Fă-ne un „portret robot”?

- Aoleo, la asta nu m-am gândit! Nu am dorințe de genul acesta, de obicei. Am interpretat și personaje pozitive, și negative. Nu pot să zic că îmi doresc să joc ceva anume. Cred că mi-ar plăcea ceva de acțiune, cu scene de luptă, cu urmăriri de mașini, împușcături, chestii de genul. Ceva așa, stil Jason Statham.

„Un monolog din «O scrisoare pierdută» citit în liceu m-a făcut să iubesc meseria de actor”

- Propun să ne întoarcem la începuturi. Care a fost momentul în care scânteia teatrului ți-a aprins sufletul?

- E o poveste foarte lungă. Nu o să o povestesc pe toată, ci o să menționez doar punctele esențiale. Eram în liceu, în clasa a X-a, și aveam ora de literatură. Studiam Caragiale, iar profesoara m-a pus să citesc un monolog din „O scrisoare pierdută”. În acel moment colegii au început să reacționeze, iar atunci am simțit exact ce simt și acum pe scenă. Acea concesiune între actor și public. Mi-am dat seama că i-am atras pe acei oameni și că le-am captat atenția. Toți erau impresionați de cum interpretam eu acel text. De aici a urmat trupa de teatru a liceului, festivaluri etc.

- Cum au fost anii studenției? Ce amintiri dragi porți în suflet din acele vremuri?

- A fost o experiență foarte frumoasă, am avut o generație foarte bună, mulți dintre colegii mei profesează și încă cu mare succes. Am învățat multe în școală, am avut profesori care s-au dedicat meseriei și au vrut să înțelegem cu adevărat ce înseamnă actoria.

„Odată cu experiența, vârsta și siguranța profesională, e clar că se schimbă ceva și în personalitatea ta”

-  Care a fost primul tău rol de actor cu acte în regulă și cum ai simțit această experiență?

- Bineînțeles că am avut mari emoții încă din anul IV, când am început să jucăm la teatrul Facultății de Teatru „Casandra”, așa se numea. Era o experiență foarte emoționantă și necesară fiecăruia. Din păcate, nu mai există acum acel teatru. Dar acolo am jucat pentru prima oară în fața publicului larg și pot spune că a fost o mare satisfacție.

- De-a lungul carierei ai făcut de toate: film, serial şi teatru. Consideri că personajele jucate şi-au pus amprenta şi asupra personalităţii tale?

- Cu siguranță, cu fiecare rol mai înveți niște lucruri noi. Nu știu dacă și-au pus amprenta asupra personalității mele, cât și-au pus amprenta asupra experienței profesionale. Odată cu experiența, vârsta și siguranța profesională, e clar că se schimbă ceva și în personalitatea ta.

„Fac parte din echipa Națională de Fotbal a Artiștilor”

- În ce proiecte eşti angrenat în această stagiune?

- În această toamnă voi juca în comedia „Scandal în familie”, la Sala Gloria din București, o piesă antrenantă în care îi am printre parteneri pe Adriana Trandafir, Paula Chirilă sau Marius Bodochi, în celebrele piese polițiste ale Agathei Christie „Martorul acuzării” și „Din 10 n-a mai rămas niciunul”,  dar și în comedia spumoasă „Toc, Toc”, unde am bucuria să lucrez cu Anca Turcașiu, Andrei Duban, Mihai Gruia Sandu, Monica Ciută și Daniel Burcea.

- Dincolo de viața profesională, ce alte activități îți bucură inima?

- Pe lângă teatru, film și televiziune, îmi place mult și sportul. Fac parte din echipa Națională de Fotbal a Artiștilor. Deci hobby-urile mele sunt fotbalul și excursiile. Cui nu-i place să călătorească?! Vreau să văd cât mai multe orașe și să descopăr cât mai multe obiceiuri și mâncăruri. Sunt înnebunit după bucătăria italiană și spaniolă. Ambele țări mi se par fantastice. Fiecare colțișor al lor are ceva special și, oricât le-ai vizita, tot rămâne ceva nevăzut.

„Când ești implicat într-un proiect mai amplu, e cam greu să mai ajungi și pe acasă”

- Descrie-ne o zi în care nu ești „la muncă”?

- Îmi duc copilul mic la creșă, după care o las pe fata mea de 9 ani la școală, apoi mă întorc acasă și încep să mai rezolv din treburile pe care nu am avut timp să le fac dacă am fost prins într-un proiect. Treburi administrative, treburi casnice, dacă simt că am nevoie de mișcare, mă duc și la sală, să mai alerg sau să mă lupt cu greutățile. Apoi vine seara și trebuie să iau înapoi copiii de pe la școli și creșe, iar prin traficul din București răzbat până acasă. Ne jucăm, mâncăm, îi culc pe cei mici și după, împreună cu soția, vizionăm un film sau un serial, stăm de vorbă și discutăm despre viitoarele planuri pentru zilele următoare. A doua zi, la 7:00, trezirea. (râde)

- Cum reușești să îmbini viața de familie cu cea de actor?

- Când ești implicat într-un proiect mai amplu, e cam greu să mai ajungi și pe acasă. De obicei revii târziu și pleci devreme. Sau îi prinzi pe cei de acasă pentru prea puțin timp. E mai greu cu noi, artiștii, atunci când avem de lucru, nu prea ne vezi. Dar, după, vine câte o perioadă de vacanță și lucrurile se mai echilibrează.

„Iubesc să merg la mare în Bulgaria sau în Grecia”

- Unde îţi place să îţi petreci vacanţele?

- Şi la mare, și la munte, unde putem să ajungem repede cu mașina, cum ar fi Bulgaria sau Grecia. Cu avionul e mai complicat cu copilul mic, pentru el este mai obositor. Cu mașina ne oprim când vrem, unde vrem și e mai relaxant. În niciun caz nu îmi place să merg la noi la mare, pentru că prețurile sunt exagerate raportate la calitate/preț, plus că este mult prea aglomerat și nu suport. Prefer locurile mai retrase, unde să nu fie multă lume.

- Este rolul de tată cel mai greu dintre toate?

- Câteodată, când ai situații dificile, este foarte greu. Nu se compară viața cu meseria. Viața chiar e pe bune, dacă ai greșit, te-ai ars! La actorie poți să mai greșești și nu e așa grav, dar în viață, o opțiune greșită, o vorbă spusă la un moment nepotrivit pot schimba multe.

„A trebuit să muncesc enorm pentru poziția în care mă aflu în momentul de față, nimic nu mi-a venit de-a gata, nici măcar un simplu câștig la Loto“

„Trebuie să ai grijă ce-ţi doreşti, pentru că este posibil să ţi se întâmple“

- Dacă viața ta ar fi un film, ce titlu i s-ar potrivi și de ce?

- „Călătoria către Universul necunoscut”. Cred că așa s-ar intitula, pentru că în fiecare zi înveți câte ceva și tragi niște concluzii. Descoperi lucruri noi și niciodată nu știi unde vei ajunge cu adevărat, dacă o să ajungi acolo unde ți-ai propus sau vei avea o surpriză. Ai speranțe, ai așteptări, dar poți avea schimbări de direcție și te poți trezi în locuri și situații în care nu credeai că vei ajunge vreodată. Pierzi prieteni vechi, îți faci alții noi, lumea se schimbă în jurul tău. Important este să știi că trebuie să ai grijă ce-ți dorești, pentru că e posibil să ți se întâmple!

„«Investitorii» şi «S.B.C.R.D.F.» au fost filmate în deplasare. Am stat plecaţi patru săptămâni în zone de munte, cu toată echipa“

- Dincolo de seriale, ai fost distribuit și în producții pentru marele ecran. Care a fost cea mai interesantă experiență?

- Da, așa este. Sunt foarte frumoase și experiențele de lucru la un lungmetraj. Aș putea spune că cel mai bine m-am simțit la „Investitorii” și „S.B.C.R.D.F.”, ambele în regia lui Iura Luncașu. A fost și foarte diferit, deoarece ambele pelicule au fost filmate în deplasare. Adică, pe toată durata filmărilor, noi am stat plecați trei-patru săptămâni în zone de munte, cu toată echipa. Acolo ne-am împrietenit și ne-am sudat așa ca o mică familie. Una e să filmezi în București, unde după filmare te duci acasă și intri înapoi în viața ta de zi cu zi. Alta este când ești acolo, termini filmarea, apoi te duci într-o cameră de hotel, unde ai doar textul filmului. Ești doar cu cei din film în jurul tău și cumva rămâi conectat acolo la proiectul respectiv. E un mare plus pentru un proiect să se poată filma în deplasare.