de Georgiana Mihalcea
De curând am avut bucuria de a sta la taifasuri cu nimeni alta decât Codruța Sanfira-Filip, o voce aparte în peisajul muzical românesc, care prin cântecele sale reușește să atingă sufletele ascultătorilor. Artista, cunoscută pentru sensibilitatea și profunzimea interpretărilor sale, a transformat muzica într-o formă de a împărtăși emoții autentice și povești de viață. Cu o prezență carismatică și o pasiune nemărginită pentru arta sa, Codruța reușește să creeze o legătură puternică cu publicul, oferindu-le momente de neuitat la fiecare spectacol ori eveniment la care este prezentă. În acest interviu, ne-am dorit să descoperim mai multe despre parcursul ei artistic, inspirațiile din spatele melodiilor sale și cum muzica îi reflectă trăirile și visurile. Ne bucurăm să o cunoaștem mai bine pe Codruța, nu doar ca artistă, ci și ca om, cu sufletul plin de lumină și căldură.
„Am învățat că trebuie să-mi aleg cu grijă melodiile. Ele pot influența momente din viața oamenilor”
- Bine te-am regăsit, Codruța! N-am mai stat la taifasuri de mult! Ești mereu prinsă cu proiectele tale, cum arată pentru tine acest sfârșit de an?
- Așa este, sunt mereu pe drumuri, la concerte, la studio și urmează o perioadă foarte încărcată, cu multe lansări și multe proiecte noi. Eu deja am lansat o piesă extraordinar de frumoasă, poate cea mai frumoasă piesă a mea, care se numește „Pentru tine trec prin foc”. Nu întâmplător am ales să o cânt acum, ci pentru că am foarte multe de sărbătorit în perioada aceasta: ziua în care m-am întâlnit cu Valentin pentru prima dată, ziua în care ne-am cununat civil şi religios, zilele noastre de naștere. Să nu mai spun că toate acestea se întâmplă toamna, pe care eu o ador. De aceea îmi place mie să spun că piesa este „o declarație extremă de dragoste”. Sigur că o să mai cântăm și împreună, mai ales că vine și spectacolul lui Valentin de la Sala Palatului, „Din copilul de la țară”, din 26 noiembrie. De asemenea, de pe 27 noiembrie începem și un turneu național, în cadrul căruia vom susține spectacole în aproximativ 14 orașe. Prin urmare, lunile următoare vor fi destul de pline.
- Cum alegi temele și emoțiile pe care le transmiți prin muzica ta? Ce te inspiră cel mai mult?
- În general, cânt doar despre ceea ce simt. Am remarcat de-a lungul timpului că este foarte important să fi trăit tu înainte ceea ce pui în piese. Mă inspiră viața mea, în principiu, însă și poveștile oamenilor ce mă înconjoară. Îmi place să ofer publicului meu din trăirile mele și nu numai. Prin intermediul muzicii, poți transmite o multitudine de sentimente, mesaje care, poate, fără să îți dai seama, la un moment dat, ajung să influențeze un moment din viața unui om, ceea ce este extraordinar.
„Ori de câte ori m-am gândit să renunț, sufletul nu mi-a permis niciodată să o fac”
- Fiecare artist are momente de îndoială sau provocări. Cum depășești tu momentele mai dificile din cariera ta și ce te motivează să mergi mai departe?
- Sigur că au existat și există în continuare, uneori. Este imposibil ca totul să decurgă lin și fără impedimente, așa cum, poate, ne-am dori majoritatea. Nu e ușor, pentru că piața muzicală este una destul de dificilă, în care trebuie să fii constant. Motivul pentru care găsesc întotdeauna putere să merg mai departe și să îmi urmez visul, este faptul că eu cred cu tărie și simt că muzica este menirea mea aici. Ori de câte ori m-am gândit să renunț, sufletul nu mi-a permis niciodată să o fac.
- Cine ți-a spus prima dată că ai talent muzical?
- Eu cântam de mică, dar nu am luat-o niciodată în serios. Uneori mă îmbrăcam în rochițele mamei și cântam cu fixativul pe post de microfon, în fața oglinzii. La admiterea în liceul pedagogic am dat probe la muzică, sport și limba română. Atunci am ajuns și în cor. La Balul Bobocilor am avut o probă de aptitudini și am ales să cânt, iar o colegă din clasele mai mari m-a remarcat și m-a încurajat să merg la profesoara ei de canto. După acest moment, muzica a făcut parte din viața mea, am învățat mult și am început să particip la festivalurile de muzică prin țară, mereu însoțită de mama mea. Ea a fost mereu alături de mine, indiferent de ce îndatoriri avea.
„Am jucat într-un film de scurtmetraj, numit «Fără apărare», alături de Medeea Marinescu”
- Te-ai gândit vreodată să explorezi și alte genuri muzicale sau proiecte creative, cum ar fi filmul sau teatrul?
- Chiar am jucat într-un film de scurtmetraj, ce s-a numit „Fără apărare”, alături de una dintre cele mai mari actrițe ale noastre, Medeea Marinescu. Filmul s-a bucurat de un succes fantastic la nivel național, dar și internațional, deoarece a rulat în numeroase țări din Europa și a obținut și premii importante. Subiectul este despre relațiile dintre profesori, elevi și părinți, o temă de mare actualitate și cu un impact enorm, fiind inspirat chiar dintr-un caz real. Am jucat rolul personajului negativ, a fost intens. Mi-a plăcut foarte tare și nu mi-a fost greu deloc să joc. Chiar am primit sfaturi de a mă axa și pe o carieră în teatru, însă muzica, până acum, a câștigat detașat! Voi vedea pe parcurs, nu exclud posibilitatea de a încerca lucruri noi și de a lucra la altfel de proiecte.
- Cum reușești să te reinventezi artistic și să rămâi relevantă într-o industrie atât de dinamică? Ai o rețetă personală pentru succes?
- Dintotdeauna am fost o persoană deschisă, dinamică. Cred că tot ce contează cu adevărat este că ador să cânt, îmi place muzica, așa cum este ea, îmi plac toate genurile muzicale și nu refuz niciodată să ascult ceva nou și, de ce nu, să încerc ceva nou. Sigur că suntem în secolul vitezei și lucrurile se schimbă de la o zi la alta, evident că așa e și în această industrie. Însă, sunt de părere că trebuie să ne adaptăm, totodată, în limita a ceea ce, totuși, ne reprezintă pe noi și ne iese bine.
„Când am fost admisă la facultate, am vrut să fiu procuror criminalist”
- Ai susținut concerte și spectacole în fața fanilor tăi. Care este cel mai memorabil concert de până acum și ce emoții trăiești când ești pe scenă?
- Concerte memorabile sunt multe, începând din perioada facultății și până acum. Toate, de altfel, sunt adânc întipărite în memoria și sufletul meu, însă cred că două dintre ele au fost cu adevărat speciale. Unul este cel de la Opera Națională Română din Iași, unde am fost invitata lor specială, în cadrul concertului de Crăciun și unde am avut deosebita onoare de a cânta alături de Orchestra Operei Naționale Române. Au fost trăiri cu totul și cu totul speciale și emoții de nedescris care au făcut ca momentul respectiv să fie unic, magic. În această vară am urcat și pe scena balcanică a festivalului Neversea. Ce experiență, ce public numeros! A fost superb pur și simplu.
- În afară de muzică, ai avut și alte proiecte interesante în ultima perioadă. Care a fost cel mai intens?!
- Da, am avut multe proiecte în televiziune, care m-au ajutat să mă dezvolt și mai mult din punct de vedere artistic, dar nu numai. Nu sunt o persoană statornică, din punct de vedere carieristic, fapt pentru care și sunt specializată profesional în mai multe arii de activitate: muzică, învățământ, drept etc. Aș da ca exemplu sezonul de anul trecut de la emisiunea „Te cunosc de undeva”, la care am participat alături de Valentin. Când am primit propunerea, m-am gândit că nu mi-e teamă de canto, ci mi-e teamă de acest pachet complet pe care trebuie să îl parcurgi pentru fiecare transformare. Singura mea temere era că nu voi putea să intru cu totul în personaj, de fiecare dată. Şi mai ştiam că nu funcţionez bine atunci când sunt stresată. M-am bazat mult pe soțul meu, pe care l-am informat de la început că vom repeta nonstop (și m-am ținut de cuvânt!), pentru că voiam în primul rând să fim noi pe deplin mulţumiţi şi, totodată, să evoluăm de la gală la gală.
- Dacă nu ar fi apărut muzica în viața ta, ce profesie crezi că ai fi avut?
- Cel mai sigur aș fi rămas în domeniul dreptului. De fapt, eu, când am fost admisă la facultate, am vrut să fiu procuror criminalist. Eu încă nu am renunțat la idee, dar mi-am dat seama că nu am cum să o îmbin cu muzica!
„Eu și Valentin am stabilit încă de la început că trebuie să ne facem timp pentru noi, oricât ne-ar fi de greu”
- Ai o căsnicie fericită cu Valentin Sanfira. Cum vă sprijiniți reciproc în carierele voastre și care crezi că este secretul unei relații armonioase?
- Nu știu dacă există neapărat un secret, important este să fim alături unul de celălalt, atunci când simțim nevoia. Suntem norocoși să fim din aceeași breaslă. Poate dacă am fi activat în domenii diferite, ne-ar fi fost mai greu să ne înțelegem reciproc. Faptul că știm să fim acolo când unul dintre noi are nevoie de un sfat sau de o vorbă bună, este de o însemnătate enormă! Practic, asta cred că face că relația să funcționeze și să evolueze frumos de la o zi la alta.
- Valentin este un interpret foarte cunoscut și apreciat. Cum ați reușit să construiți un echilibru între programul vostru profesional încărcat și momentele de relaxare și de timp petrecut împreună?
- Am stabilit încă de la început că trebuie să ne facem timp pentru noi, oricât ne-ar fi de greu. De multe ori, am renunțat la concerte sau la evenimente pentru a putea merge câteva zile undeva să ne odihnim. Este extrem de important pentru sănătatea noastră personală, dar și pentru sănătatea relației noastre de cuplu. Uneori, mai ales în sezonul estival, plecam de joi, de acasă și ne întoarcem luni dimineața, fiecare în altă parte, de multe ori, astfel încât nu ne rămân decât trei zile pe săptămână pe care să le petrecem împreună.
- Voi doi mergeți adesea în vacanțe, care a fost cea mai îndepărtată dintre toate și ce ați găsit unic acolo?
- Da, ne place să ne și răsplătim cumva pentru cât de mult muncim, atât cât reușim și, în general, ne-am propus să vedem cât mai mult lumea, să cunoaștem și alte locuri, să descoperim oameni noi. Practic, și în asta constă frumusețea vieții. Câte ceva unic am găsit peste tot pe unde am mers. Fiecare loc are magia lui. În general, ne place să vizităm locuri mai îndepărtate, unde putem găsi și alte culturi, total diferite de ale noastre.
- Pe lângă carieră, care sunt pasiunile tale? Ce îți place să faci în timpul liber atunci când vrei să te deconectezi complet?
- E simplu: îmi petrec timpul cu familia. Este modalitatea în care mă relaxez și mă deconectez complet de tot. Plus că sunt extrem de prețioase momentele acestea și trebuie să profiți de ele din plin atunci când îți faci puțin timp.
- Cum ți-ar plăcea să fie percepută muzica ta de generațiile următoare? Ce mesaj ai vrea să lași în urma ta ca artist?
- Aș vrea, într-adevăr, ca muzica mea să rămână peste ani și ani. Mi-ar plăcea că mesajele frumoase pe care le pun acum în piesele mele să fie înțelese și peste timp și să transmită starea aceasta de bine, bucuria de a trăi, de a iubi.
„Bunicul meu, care tocmai ce a împlinit 92 de ani, arată extraordinar de bine, încă este roz în obraji“
- Pe lângă toate calitățile tale artistice, nu le putem ingora pe cele fizice! Cum de arăți mereu atât de bine? Ai un ritual de frumusețe?
- Mulțumesc, însă nu fac nimic special, în afară de faptul că merg foarte des la sală, însă nu pentru că vreau să slăbesc sau neapărat să mă mențin, ci pentru că îmi place și mă face să mă simt bine, să am un tonus bun. Probabil că mă ajută și gena. Sunt mândră să spun că am părinți tineri și frumoși. Să nu vă mai povestesc de bunicul meu, care tocmai ce a împlinit 92 de ani și arată extraordinar de bine. Încă e roz în obraji și are un zâmbet tare cald, să nu mai vorbim de ochii lui mari și albaștri!
„Merg la Sfânta Parascheva încă din liceu“
- Relația ta cu Dumnezeu este una importantă și frumos reflectată în viața ta. Cum te ajută credința în momentele dificile și cum influențează această legătură deciziile tale personale și profesionale?
- Da, așa este. Am crescut într-o familie credincioasă, unde mi s-a insuflat mereu dragostea aceasta față de Dumnezeu și, într-adevăr, de-a lungul timpului, mi s-a demonstrat că fără credință nimic nu e posibil. Eu, personal, cred că te face mai puternic și că te ajută enorm în toate. Mereu îmi găsesc răspunsurile în credință și da, îmi influențează viața, fară doar și poate…
- Am văzut că, de curând ai fost la Iași, la sărbătoarea Sfintei Parascheva, alături de familia ta. Cât de important a fost pentru tine acest demers spiritual?
- Eu merg la Sfânta Parascheva încă din liceu și nu este prima dată când stau la această coadă. Este o sărbătoare foarte importantă pentru mine și încerc să merg cât de des pot. Au fost și ani în care nu am reușit să ajung și mi-a părut extrem de rău. Sentimentele pe care le ai după ce ajungi la racla Sfintei Cuvioase Parascheva sunt de nedescris… De fiecare dată mă emoționez și plâng. Nu mi se pare un sacrificiu prea mare pe care să-l faci, din moment ce Dumnezeu este alături de noi la fiecare pas. Trebuie să fim recunoscători și noi și să-i mulțumim într-un fel sau altul.