de Georgiana Mihalcea

Am avut onoarea și, de ce să nu recunoaștem, bucuria imensă de a-l avea alături pe unul dintre cei mai iubiți oameni de pe micile și marile ecrane din România, omul care reușește să aducă zâmbetul pe buze și în cele mai mohorâte zile: Pavel Bartoș! Actor de teatru, de film și de televiziune, prezentator, el este genul de artist care te cucerește imediat cu energia și umorul său molipsitor. Poate l-ați văzut cum jonglează cu glumele pe scena de la „Românii au talent”, cum scoate ce-i mai bun din fiecare concurent pe care-l întâlnește la „Vocea României” sau cum dă viață unor personaje absolut savuroase în filme și piese de teatru. Dar Pavel Bartoş este mai mult decât un om de spectacol. Este un artist complet, un profesionist desăvârșit și, nu în ultimul rând, un om cu o inimă mare. Am aflat cum arată viața lui în spatele camerelor, de unde își ia energia inepuizabilă, cum reușește să jongleze între atâtea proiecte și, care îi sunt secretele sale de succes și cum se vede viața prin ochii unuia dintre cei mai iubiți actori români. Fără alte introduceri lungi - că oricum Pavel e obișnuit cu aplauzele! - haideți să pornim într-o conversație plină de zâmbete și autenticitate. Fără publicitate!

„Nu folosesc «măşti». Este important să fii așa cum ești, să nu te dai altcineva”

- Se spune că fiecare actor poartă o mască în viața de zi cu zi. Care este masca ta preferată atunci când nu ești pe scenă? Cea de om serios sau cea de om relaxat?

- Nu, n-am o mască. Pur și simplu, doar îmi pică fața, eventual, pentru că sunt obosit sau mi se înveselește fața atunci când sunt fericit. Dar n-am o mască, după atâția ani chiar nu mai am nevoie. Poate la început mai foloseam, dar ca o formă de protecție. Mi-am dat seama că a fi natural și a spune ce simți în orice moment este mult mai bine.

- Între televiziune, film și teatru, unde ai spune că talentul tău își face cel mai bine de cap?

- Înainte de toate, m-am făcut actor, iar datorită actoriei fac ceea ce fac: fac și televiziune, atât de multe alte lucruri și, în primul rând, teatru. Deci, voi rămâne actor toată viața. Normal că mă bucur că în teatru mi se cere și altceva decât în televiziune. Adică, sunt folosit și pe jocuri de dramă, am spațiu să descopăr și alte lucruri la mine. Mă bucur că în televiziune am parte de cele mai mari show-uri posibile și asta îmi dă miză, adică știu ce înseamnă miza și cum să mă raportez la ea și îmi face bine. Plus că am parte și de echipe tare mișto în aceste formate, ceea ce e foarte important, ca și în teatru, de altfel. Așa că, mă simt bine! Cred că un echilibru între toate acestea e binevenit.

- Ai o prezență carismatică și naturală pe scenă și în fața camerelor de filmat. Cum faci să-ți păstrezi acest farmec în viața de zi cu zi?

- Tocmai pentru că nu folosesc măști! Mă țin natural, mă țin proaspăt în fiecare zi și sunt așa cum sunt. Este important să fii așa cum ești, să nu te dai altcineva. Cred că acesta este secretul.

„Mi-aș dori să nu fac nimic… într-un vârf de munte”

- Toți te știm ca pe un actor plin de energie. Ce se întâmplă când rămâi fără baterie? În ce fel te încarci?

- Nu știu, mă bag în priză! (râde) Familia, copiii, sunt cei care mă energizează. Și faptul că am acest echilibru în viață între teatru, film, televiziune, iarăși îmi face bine. Normal că mi-aș dori mai mult timp liber și încerc să am din ce în ce mai multe luni de vacanță.

- Dacă ai putea alege un supererou care să fie interpretat de tine într-o viitoare producție, cine ar fi acesta și ce superputeri ai dori să adaugi la pachet?

- Dacă aș fi un supererou, singura superputere pe care mi-aș dori să o am ar fi să fac în așa fel încât niciun copil din lumea asta să nu sufere. Asta ar fi cea mai mare dorință. Pentru că nu cred că merită vreun copil să sufere. Noi, adulții, facem greșeli și câteodată trebuie să trăim consecința faptelor noastre, iar asta e altceva. Dar copiii chiar nu merită să sufere. Asta aș face, să nu sufere niciun copil de nimic!

- Ai o mulțime de proiecte la activ, dar dacă te-ai trezi într-o dimineață și totul ar dispărea din calendar, pentru o zi, ce ai face? O zi la spa sau un maraton de comedii clasice?

- Pur și simplu, ador să nu fac nimic, câteodată. Dar mi-aș dori să nu fac nimic… într-un vârf de munte.

- Dacă rolurile s-ar schimba și ai fi tu cel care ia interviuri, care ar fi prima întrebare pe care ți-ai adresa-o singur?

- Câteodată și eu mă surprind și cred că mi-aș pune întrebarea: „Mai poți?”. Dar tot eu îmi dau răspuns: „Da, pentru că fac ceea ce-mi place!”.

„Admir curajul celor care vin la «Românii au talent» și faptul că nu renunță la visurile lor”

- Ai avut ocazia să vezi mii de talente de-a lungul anilor la „Românii au talent”. Care a fost cel mai neașteptat talent care te-a făcut să te întrebi: „Oare și eu pot să fac asta?” sau „Poate ar trebui să încerc și eu acasă!”?

- În primul rând, admir curajul celor care vin la „Românii au talent”, să te arăți în fața a milioane de români și a sute de spectatori, este foarte greu. Nu știu dacă eu la vârsta de 3 ani, 5 ani, 10 ani aș fi avut acest curaj. De multe ori, eu și cu Smiley ne spunem: „Băi, ce-am fi făcut dacă am fi venit pe scena asta?”. Nu știu. Admir curajul tuturor, indiferent că iau 4 de Da, sau 4 de Nu, sau Golden Buzz. Admir curajul și faptul că nu renunță la visurile lor. Asta mă impresionează cel mai mult.

- Cum reușești să-ți păstrezi energia și entuziasmul episod după episod la „Vocea României”? Există vreo melodie secretă pe care o asculți înainte de filmări pentru a te „acorda” la spiritul competiției?

- Am momente, în funcție de stări, îmi place să ascult foarte mult Guns N’ Roses, sau Metallica, sau Black Eyed Peas. Am melodii care mă revigorează. În general, îmi iau energia din faptul că fac ceea ce-mi place.

- Se spune că o gazdă bună face ca show-ul să pară fără efort. Există vreun moment în „Românii au talent” sau „Vocea României” în care ai simțit că îți lipsește „superputerea” de a păstra totul sub control? Dacă da, cum ai ieșit din acea situație?

- Am avut foarte multe momente. Faptul că voi nu le-ați văzut, înseamnă că mi-au ieșit! Acum, nu o să vă spun cum, pentru că, totuși, ca fiecare bucătar, am și eu un „ingredient secret”. Dar vă poftesc să gustați din plin din „Românii au talent” și „Vocea României”. Însă, ingredientul secret nu vi-l spun!

- Având atâția ani de experiență la „Românii au talent”, ai început să dezvolți un radar special pentru talentele ascunse? Îți dai seama din primele secunde ce urmează să facă cineva sau încă există momente în care ești luat complet prin surprindere?

- În general, nu mai judec oamenii. De aceea, investesc în fiecare talent care vine la noi în backstage, sau în camera susținătorilor, cu maximum de încredere și vreau să mă surprindă. Aștept ca fiecare să mă surprindă, dar nu-mi mai formez opinii, pentru că m-am înșelat de multe ori.

- După atâția ani în televiziune, care este secretul să rămâi mereu proaspăt și amuzant în fața camerei? Ai un ritual special înainte de filmări sau te bazezi pur și simplu pe spontaneitate și farmec personal?

- Da, mă trezesc dimineața, fac duș, mă spăl pe dinți și beau cafeaua. Acesta este marele meu secret, să nu mai spuneți la nimeni, vă rog eu din suflet! În rest, zic: „Mamă, înc-o zi mișto!”. Chiar dacă plouă, chiar dacă ninge, chiar dacă-i soare, chiar dacă-i frig. E o zi mișto! Am încă o zi la dispoziție, asta mă gândesc. Hai să vedem, aștept să mă surprindă. Normal că nu se întâmplă de fiecare dată așa, dar mă gândesc că așa ar fi frumos.

„Le-am permis copiilor mei să greșească”

- Ești un om de scenă și de televiziune, dar acasă, cine are „rolul principal”? Ești actorul, regizorul sau... figurația în fața fetelor tale?

- Acasă sunt un bun ascultător. Acasă, nu eu sunt rolul principal, în niciun caz! Acasă sunt fetele, în primul rând, și, bineînțeles, în subsidiar, e cea mică care mă conduce. Când eram mici, părinții ne spuneau să nu facem aia, să nu cumva să îi facem de râs la ședință. Eu am încercat să fiu puțin altfel, să fiu un altfel de tată, le-am permis copiilor mei să greșească. Le-am dat voie, dar nu pentru că voit se greșește, nu, le-am spus: „Din greșeli câteodată înveți mult mai multe, important este să înveți ceva din greșeala respectivă și să mergi mai departe”. Știu că asta stimulează creația, curajul, îndrăzneala. Este foarte important acest lucru. Principala calitate a unui părinte este să își iubească copilul necondiționat. După, învățăm. O să învăț până mor să fiu un tătic perfect. Cred că sunt tăticul perfect pentru copiii mei, adică încerc să fiu, că este mult spus. Încerc să fiu tăticul pe care îl doresc.

- Se spune că familia este cea mai mare sursă de inspirație. Ce învață copiii tăi de la Pavel Bartoș din spatele camerelor?

- Copiii sunt o sursă de inspirație. Încerc să nu greșesc atât de mult, încerc să fac lucrurile cât mai bine. Învățăm mult unii de la alții. Am învățat enorm de la copiii mei, învăț în fiecare zi să fiu un părinte mai bun. Am învățat și că răbdarea este una dintre calitățile importante ale unui părinte, iar a doua este să-și iubească copiii necondiționat.

„Sunt zilele în care, dacă avem chef, facem clătite, stăm în pijamale în pat, ne uităm la un film sau ne jucăm”

- Cum îmbini viața agitată de actor și prezentator cu cea de tată? Ai vreun secret sau în unele zile pur și simplu te lași pe mâna... copiilor pentru a organiza agenda familiei?

- De obicei, provoc. Zic: „Hai să mergem acolo, hai să facem aia!”. Dar, în rest, alegerile concrete și de toate detaliile se ocupă fetele și familia, în general. Eu sunt un norocos - ale mele fete mă lasă să mă trezesc un pic mai târziu. Fetele pleacă la școală, soția la facultate (n.r. - la Medicină) și am parte de diminețile mele liniștite, când mă pot organiza pentru ziua de lucru. Abia așteptăm zilele de weekend, sunt dimineți în pijama. Sunt zilele în care, dacă avem chef, facem clătite, stăm în pijamale în pat, ne uităm la un film sau ne jucăm. Dar e clar că sunt dimineți în familie.

„Cred că lucrurile cele mai simple pot fi și cele mai romantice”

- Soția ta a dat actoria pe Facultatea de Medicină și se pregătește să devină pediatru. De ce acum?

- Era un vis al ei, de mai mult timp îmi tot povestea. Datorită ei avem familia asta frumoasă, ea a fost liantul principal în toate acestea, iar la un moment dat, știi cum e, vrei să realizezi și visurile pe care le-ai avut. Dacă nu acum, atunci când? De ce nu? A avut ambiția asta. Eu nu știam că este atât de învățat la Medicină. Doamne… este enorm. Dar a trecut cu brio în anul patru.

- Cum îi arăți cât de mult o prețuiești?

- Toți ne așteptăm să coborâm luna de pe cer. Câteodată cred că lucrurile cele mai simple pot fi și cele mai romantice. Adică a fi cu familia, a merge cu ea într-o plimbare pur și simplu, a o ajuta la muncile casnice, câteodată poți găsi o doză mare de romantism în aceste lucruri. De fapt e o formă de a arăta că o iubești și că o respecți.

- Viața de familie poate fi uneori un adevărat spectacol. Dacă ar fi să-ți descrii atmosfera din casă într-un gen de film, care ar fi acela?

- Familia mea este ca România: mereu surprinzătoare! Le am pe toate: și comedie, și acțiune, și romance, cu de toate. Am și Animal Planet, având cățel și pisică!

„Urmează să lansez, împreună cu Smiley, o comedie poliţistă“

- Ce proiecte urmează pentru tine, în perioada următoare?

- Multe, acum lucrez la un film artistic, „Marea Pescuială”, o comedie românească, cu niște actori foarte buni: Șerban Pavlu, Adrian Titieni, Vlad Zamfirescu, Dana Rogoz, Ecaterina Ladin, Bogdan Farcaș. Sunt foarte fericit că joc în acest film, în regia lui Valeriu Andriuță. Repet și la teatru, „Tertium non datur”, în regia lui Silviu Purcărete, premiera va fi pe 13, 14, 15 noiembrie, la Teatrul Odeon. Ne pregătim de „Ramon 2”, filmul de Crăciun. Și, bineînțeles, avem filmul cu Smiley, comedia polițistă. Adică, avem foarte multe proiecte, să fim doar sănătoși!

„La teatru s-a oprit curentul şi a trebuit să jucăm tot spectacolul la lumina lumânării“

- Show-urile live pot fi imprevizibile. Dacă ar trebui să alegi între a face față unei pene de curent la „Vocea României” sau să improvizezi când un concurent refuză să plece de pe scenă la „Românii au talent”, ce ai prefera? Și cum ai gestiona ambele situații?

- Am trecut cam prin toate, inclusiv la teatru s-a oprit curentul și a trebuit să jucăm tot spectacolul la lumina lumânării sau cu lanterne. Bine, niciodată nu s-a întâmplat să avem pană de curent la „Vocea României”, pentru că avem o echipă deșteaptă și trecem pe generator de fiecare dată când filmăm, astfel controlăm noi situația. Faptul că un concurent refuză să plece de pe scenă, face parte din show, e decizia lui. Eu doar vreau să-l susțin să dea tot ce are mai bun. Dacă el nu-și dorește, eu nu pot să îl forțez.