de Cristina Tache

- În 2002 a fost numit cel mai bun dirijor al unei orchestre de muzică populară din întregul areal românesc

Personalitate marcantă pentru cultura românească, ce a dus faima orchestrei „Lăutarii” peste mări şi ţări timp de 30 de ani, Nicolae Botgros este un artist complet, care lasă în urma sa o moştenire de o valoare incomensurabilă. A apărut pe scenă pentru prima dată în 1973, alături de orchestra „Lăutarii”, pe care o conduce cu mândrie şi astăzi. În apropierea zilei sale de nume, maestrul Botgros ne-a vorbit despre ce va face de Sărbători, dar şi despre visurile şi mulţumirile sale.

„De ziua mea voi petrece alături de familie”
- Se apropie Sfântul Nicolae şi va fi ziua dumneavoastră de nume. Cum veţi sărbători anul acesta?
- Eu mi-am petrecut cam toate sărbătorile pe scenă. Anul acesta a fost foarte încărcat, aşa că am decis ca de ziua mea de nume să stau acasă cu familia. Cred că merit şi eu să mă bucur de o sărbătoare în mijlocul celor apropiaţi.

- Toată lumea a intrat în febra pregătirilor pentru Crăciun? Dumneavoastră unde veţi petrece această zi sfântă?
- Vom sărbători Crăciunul la Sovata, alături de familia Matildei Pascal-Cojocăriţa. Vom sta în preajma casei, cu brăduţul nostru, cu mâncărurile bune pregătite de soţia mea şi de nora mea. Probabil vor veni şi finii mei, şi nişte cumetri.

„Copilăria mea a fost amară”
- Ce tradiţii de Crăciun sunt la loc de cinste în familia dumneavoastră?
- Eu sunt Moş Crăciunul familiei. Fac acest lucru cu mare plăcere, pentru că ştiu cu câtă bucurie aşteaptă darurile de la mine nepoţelul meu, Cristi, fiul meu, Cornel, nora mea şi soţia. Şi eu primesc, la rândul meu, mici cadouri de la ei. De asemenea, îi vizităm pe naşii noştri şi suntem colindaţi de studenţi. Este o plăcere imensă când se adună cu toţii la noi în casă şi ne cântă.

- Care este cea mai dragă amintire din copilărie legată de Sărbători?
- Copilăria mea a fost amară. Atunci când ceilalţi copii se jucau şi se bucurau de Sărbători, eu cântam pentru a-mi câştiga pâinea, dar nu îmi pare rău, pentru că munca a fost cu folos. Noi am fost opt fraţi, iar vremurile erau grele. Anii aceia m-au pregătit pentru ceea ce avea să urmeze şi m-au ajutat să ajung cine sunt astăzi.

„Sunt un om împlinit”
- Viaţa v-a dăruit, până la urmă, şi multe lucruri frumoase. Ce vis nu vi s-a împlinit încă?
- Eu mă simt un om împlinit. De 30 de ani conduc orchestra „Lăutarii”, care a fost şi a rămas cea mai bună din perimetrul românesc. Cel mai mare vis al meu este ca orchestra să rămână la acest nivel toată viaţa, şi nu spun asta din egoism, ci pentru că vreau să las ceva în urma mea. Atunci când îţi construieşti o casă vrei să o ai pentru toată viaţa. La fel am făcut şi eu cu „Lăutarii”. Îmi doresc ca generaţiile următoare să poată spune, peste ani, că Nicolae Botgros le-a lăsat o moştenire extraordinară.

- Maestre, ce vă doriţi de la noul an ce bate la uşă?
- Îmi doresc sănătate pentru mine şi pentru familia mea. În rest, Dumnezeu mi-a dat cam tot ceea ce mi-am dorit. De mic visam să cânt într-o orchestră mare, iar astăzi conduc una. Mai mult decât atât, am colaborat cu mai toţi artiştii mari ai României. Îmi doresc ca nepoţelul meu, care îmi calcă pe urme, să aibă parte de succesul din care m-am înfruptat eu. Simt că nu am trăit degeaba pe acest pământ! Nimic nu te face mai fericit decât o sală de mii de oameni ridicată în picioare pe muzica ta...

„Tot ce am realizat a fost pentru poporul nostru”
- Aţi colaborat cu sute, poate mii de artişti de-a lungul carierei. Dintre toţi, cine v-a rămas cel mai aproape de suflet?
- Îmi este dragă Sofia Vicoveanca, ea ne-a adus pentru prima dată tricolorul în spectacole. Am avut concerte grandioase şi alături de maestrul Gheorghe Zamfir, de inegalabilul Ion Dolănescu, de Irina Loghin, Maria Ciobanu sau Ionuţ Dolănescu. Sunt foarte mulţi şi nu aş vrea să omit pe nimeni. Cu ocazia Sărbătorilor, mi-aş dori să îi cuprind pe toţi în braţe, să îi sărut şi să le spun că îi iubesc. Am colaborat cu sute de artişti din toată România şi din toată Moldova şi cu fiecare a fost extraordinar, pentru că ne străduim cu toţii să lăsăm ceva frumos în urma noastră.

- Sunteţi foarte iubit atât la Chişinău, cât şi în România... Există vreo diferenţă între publicul de acolo şi cel de aici?
- Chiar dacă unii artişti spun că publicul de la Chişinău este mai cald şi mai receptiv, eu nu sunt de acord. De câte ori am concert la Sala Palatului din Bucureşti, am ridicat publicul în picioare, iar atunci când am interpretat „Rapsodia Română” la Chişinău am avut parte de aceeaşi reacţie. Cum aş putea eu să fac diferenţe între români?!... Oriunde am cântat, am fost primit cu căldură. Port în suflet stima şi respectul oamenilor şi îmi dau seama că tot ce am realizat nu a fost pentru mine, ci pentru poporul nostru.

„Nicăieri nu este ca acasă”
- Unde aţi avut cele mai mari satisfacţii, acasă sau în străinătate?
- Am cântat mulţi ani şi pentru străini, dar nicăieri nu este ca acasă. Atunci când concertăm pentru românii noştri, totul sună mai dulce. „Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i în ţara mea”, după cum spunea marele poet Grigore Vieru.

- Ce surprize le pregătiţi admiratorilor dumneavoastră la acest final de an?
- Luna decembrie va fi plină de evenimente. La 3 decembrie avem spectacol la Sala Naţională din Chişinău, două zile mai târziu vom cânta alături de Fuego şi de Mioara Velicu, tot la Chişinău. Pe 7 vom fi la Bucureşti, alături de Maria Dragomiroiu, care sărbătoreşte 30 de ani de carieră, iar la 11 şi 12 decembrie ne întoarcem acasă, pentru a participa la un festival în memoria marelui nostru cântăreţ Nicolae Sulac. După aceea vom pleca la Cahul, pentru un spectacol în cinstea tatălui meu, marele lăutar Dumitru Botgros. Vom încheia luna decembrie cu un spectacol mare la Sala Palatului din Chişinău. În paralel cu toate acestea vom fi prezenţi şi la emisiunea „O dată în viaţă”, de pe TVR1.

- Recunosc, mă despart cu greu de dumneavoastră, dar nu o pot face fără să vă îmbrăţişez cu drag şi fără să vă urez din inimă: „La mulţi ani, maestre!”