Loredana Groza - Colecţionara de fericire

- Mărturisiri despre strălucire, seducţie şi credinţa în Dumnezeu ale celei mai cunoscute cântăreaţe pop din ţară

    Cu siguranţă, nu sunt prea multe cântăreţe în show-bizz-ul autohton pe care femeile să le considere simpatice, iar bărbaţii sexy. Dar se pare că Loredana Groza, cu ochii ei frumoşi, cu trupul subţire, dar foarte bine modelat, cu carisma naturală, a obţinut sufragiile multora. Lori e femeia cu care orice reprezentantă a Evei şi-ar dori să semene: senzuală şi conştientă de propria ei valoare, deschisă, caldă şi independentă.

    Am început un dialog cu Loredana în armonie cu toamna, al cărei ultim cortegiu de frunze şi melancolii ne trece direct prin suflet. Aşadar, o discuţie sentimentală cu o femeie cu suflet de copil. „Natura şi viaţa m-au luat în braţele lor de mică. E minunat să fii într-o continuă mirare copilărească. Amintirile mele legate de copilărie sunt încă vii în sufletul meu şi... atât de frumoase! Copilăria mea a fost minunată! A trecut timpul, şi eu încă aştept să mă maturizez”, se destăinuie Loredana.

 „Am trăit cea mai simplă şi extraordinară copilărie”
Parcă o văd copilărind în satul ei din Moldova, lângă Podul Turcului, lăsându-se răsfăţată de căldura blândă, de aromele amărui de gutui, de culorile pământului acoperit de covorul de frunze uscate. „...şi, Doamne, ce frumos era la bunica! Mă duceam cu vacile, culegeam porumb, dădeam de mâncare la raţe, mulgeam caprele. Am trăit cea mai simplă şi extraordinară copilărie, când adoram să mă spăl la lighean”, spune nostalgică Loredana. Acolo, în micuţul sat plin de oameni cum rar mai întâlneşti în vremurile noastre, se petreceau lucruri extraordinare, pe care orice orăşean ar da orice să le experimenteze. „Bunica gătea o mâncare extraordinară. Făcea o mămăligă uriaşă şi învârtea la ea trei ore ca să iasă perfect rotundă. Sau, de Sărbători, gătea o julfă (plăcintă cu seminţe de in) extraordinară, din sute de foi, amestecate cu nucă şi seminţe. O delicatesă la care trudea mai mult de o săptămână, iar eu mă bucuram de ea ca de cel mai minunat dar. Cred că de la ea am moştenit cel mai bun lucru: acela de a nu renunţa niciodată. Cât despre bunicul… El îmi citea din Biblie sau îmi vorbea despre Cosmos. Era unul dintre cei mai cultivaţi oameni pe care i-am cunoscut”, se destăinuie cântăreaţa. Ce poate fi mai minunat decât un Crăciun binecuvântat de Dumnezeu, când fetiţa Loredana mergea cu pluguşorul, colindând casele şi se întorcea îngheţată bocnă, dar fericită, cu bocceluţa plină cu nuci, mere şi covrigi? „Şi câţiva bănuţi pe care îi strângeam cu grijă şi-mi cumpăram îngheţată, deşi ştiam că n-am voie, pentru că voi răci”, adaugă artista, veselă.

Elena, copia fidelă a mamei
Dialogul nostru este întrerupt din când în când de o copilă vorbăreaţă, care pare bucăţică din Loredana. Este Elena, fiica Loredanei Groza, o minune de copil. Cochetă, frumoasă, toată un zâmbet, aidoma mamei. „Am cel mai zâmbăreţ şi mai bun copil din câţi există, spune Lori, mângâindu-şi fata cu infinită tandreţe. Dar cred că şi cea mai fericită. Nici n-apucă să se trezească bine, că a şi început să râdă. E un vis pe care Dumnezeu mi l-a împlinit. Elena e extrem de sensibilă, dar totodată şi mult mai matură decât cei mari, mult mai rebelă decât mine şi extrem de iubăreaţă. Naşterea ei a fost pentru mine momentul în care m-am simţit cu adevărat împlinită şi am simţit că viaţa e minunată”. Legătura dintre cele două, mamă şi fiică, este de nedesfăcut, iar orice întrebare pusă în legătură cu acest subiect n-ar avea niciun rost. Când vorbeşte de jumătatea ei, „bărbatul cel mai bun din lume”, faţa Loredanei se luminează.

 „Tot ce fac e din suflet”
   „Dragostea e pentru mine singurul fluid ce face posibil orice pe lumea asta! Şi tot ce fac e din suflet şi cred că acesta este cel mai mare lux în viaţă. În adolescenţă nu eram interesată de dragoste. Aveam alte lucruri mai importante. Făceam sport, handbal, atletism, ping-pong şi cântam. Tot timpul. Prima mea melodie, pe care am învăţat-o de la mama, a fost «Nu mai sta posomorâtă». Vă imaginaţi câtă energie aveam pe vremea aia! Abia pe la 16 ani am avut prima sclipire, dar îi tratam pe băieţi ca pe nişte tovarăşi. Deşi au existat destule tentative din partea lor, prin tabere mai ales, ca să mă pupe pe obraz, nu mă interesa subiectul. Vă spun cu toată convingerea că am cel mai tare bărbat. E incredibil, pentru că uneori e foarte greu să suporţi atâtea plecări ale femeii iubite. Am ştiut de la început că el este alesul. Eram la un Revelion în 1996, cu Direcţia 5. Din toată camera aceea plină de oameni, soţul meu a fost singurul care n-a vorbit timp de trei ore. Apoi... am venit amândoi, unul către altul. De atâţia ani trăiesc un vis frumos. Un vis care devine zi de zi, secundă de secundă mai plin de frumuseţe”, mărturiseşte cântăreaţa. Dragostea pe care o poartă şi o trăieşte alături de Andrei, jumătatea ei, e o binecuvântare. Iubirea lor e totală, liantul sufletesc ce le motivează viaţa. „Am fost în vacanţă cu Elena, soţul meu şi cu tata în Brazilia, la capătul lumii, şi am zburat cu avionul 30 de ore, de credeam că nu mai ajungem. A fost sublim. Am mâncat fructe de mare, iar bucătarul pe care-l aveam ne-a făcut toate minunăţiile. Dar cel mai important este că am stat alături de el, bărbatul pe care viaţa mi l-a dăruit, omul căruia îi mulţumesc că există”, povesteşte Lori. Ascultând-o, descoperi cu febrilitate ce înseamnă dragostea adevărată, într-o lume în care din ce în ce mai mulţi au uitat de linişte, culoare şi frumos.

 „Legătura mea cu Dumnezeu e mai mult decât profundă”
Sufletul Loredanei e ca un album cu poze, ce prind viaţă de fiecare dată când le priveşti. Iar dacă ar fi să vorbească despre dragostea sa faţă de Dumnezeu, ar trebui să vă spună doar atât: încercaţi să adunaţi cea mai tandră şi puternică iubire pe care aţi trăit-o, înmulţiţi totul cu infinitul şi, poate, veţi avea o imagine vagă despre ceea ce înseamnă dragostea cântăreţei faţă de Divinitate. „Am o legătură mai mult decât profundă cu Dumnezeu. Citeam o carte religioasă acum câţiva ani şi mi-am dat seama că lucrul cel mai important este să stăm mereu de vorbă cu Dumnezeu. Dar, din păcate, foarte mulţi dintre noi uităm să facem asta, să fim aproape de El. Trebuie doar să-I cerem şi El ne va da orice. Şi să avem sufletul curat, ca al unui copil. Şi n-ar fi rău dacă, uneori, am transfigura iubirea omenească în cea pentru Dumnezeu”, se destăinuie Loredana. Şi adevărul e că Dumnezeu o iubeşte mult poate şi fiindcă pentru ea ura nu este decât un cuvânt din dicţionar. „Eu nu sunt religioasă, ci mai degrabă credincioasă, mistică. Talismanul meu norocos, la care nu renunţ niciodată, este un mic îngeraş din argint. Poate îngerul meu păzitor”, continuă emoţionată Loredana.

 „Să nu omori niciodată copilul din tine!”
   Simplitate. Acurateţe. Aristocraţie. Aşa am putea-o caracteriza pe Loredana în doar trei cuvinte. În rochie de seară, pe covorul roşu, în pantaloni largi sau în fuste creţe din şatră, Loredana Groza emană feminitate prin toţi porii. Atât de proaspătă şi de naturală, încât te întrebi uneori dacă e reală sau nu. Lori şi-a impus stilul atât în vestimentaţie, cât şi în coafură şi machiaj. „Vârsta e doar un număr important. Ca să fii mereu tânăr trebuie să nu omori niciodată copilul din tine! Şi eu cred că există tinereţe fără bătrâneţe. Eu am o viaţă foarte activă şi pentru mine nu există «nu pot!». Fac tot ce mi-am propus şi uneori îmi depăşesc limitele. Nu am timp de pierdut la coafor sau la cosmetică. Fiind de atâţia ani pe scenă, am învăţat să fac totul singură. Şi sunt foarte practică. Port produsele în geantă oriunde m-aş duce. Problema e că-mi şi place foarte mult, aşa că am ajuns acum să-mi îmbrac prietenele, să le coafez, să le machiez. Şi spun eu că nimeni n-a primit reproşuri vreodată. Desigur că fac şi sport când am timp, dar concertele mele mă fac să arăt aşa”, glumeşte cântăreaţa. Dacă la început avea timp pentru a-i delecta pe membrii familiei cu adevărate delicatese, fiind o gospodină desăvârşită, acum Lori preferă „combinaţiile” pline de farmec şi cu un gust ieşit din comun. „Am furat reţete din toate locurile unde am călătorit şi am învăţat să fac cele mai neaşteptate combinaţii. Să vă dau un exemplu: avem nevoie de ruccola cu finochio, un fel de rădăcinoasă italiană, parmezan, sos de lămâie şi ulei de măsline. Amestecăm totul cu bucăţele de pui puse înainte pe grătar şi puţin usturoi. În salata aceasta găsim toate gusturile, de la amărui la dulce. Încercaţi şi veţi vedea”, ne îndeamnă cântăreaţa.

 Carmen Ciripoiu

„Naşterea fetiţei mele a fost momentul în care m-am simţit cu adevărat împlinită şi am realizat că viaţa e minunată”

Ţiganca pasională din „Regina”
   De când a apărut prima oară pe scenă şi până acum, Loredana a trecut prin metamorfoze extraordinare, ce au propulsat-o în topul celor mai buni artişti. Loredana poate fi considerată, în sensul bun al cuvântului, femeia-cameleon, transformările sale artistice fiind cu adevărat remarcabile. Despre rolul pe care ea îl interpretează în noua telenovelă românească, «Regina», cel al unei ţigănci pasionale, un spirit liber a cărui menire e să aducă permanent dragoste, ne spune cel mai bine Loredana: „Pe Rodia o iubeşte toată lumea, chiar dacă nu e o sfântă. Chiar dacă nu se mai poate căsători, pentru că i-a murit bărbatul (pentru că aşa e tradiţia la ţigani), Rodia încearcă să-i facă fericiţi pe toţi ceilalţi. Ea este responsabilă cu distracţia şi dragostea. Ce am eu în comun cu Rodia? Cred că pasiunea pentru muzică şi nebunia, intratul în transă. Când am interpretat bocetul pentru Giani în telenovela «Inimă de ţigan» au fost lacrimi adevărate. Lucrăm foarte mult, de la 8:00 până la 12:00, iar toate dublele trase de mine sunt live. Vă imaginaţi cât efort am depus! Dar sunt fericită că totul iese ca la carte.” Fericiţi suntem şi noi cei care am reuşit s-o „furăm” pe Loredana pentru o jumătate de oră, trăind alături de ea o poveste frumoasă a unei femei care, plecând de jos, a reuşit să ajungă în top, neuitându-i pe cei de lângă ea.

 „Eu am o viaţă foarte activă şi pentru mine nu există «nu pot!». Fac tot ce mi-am propus şi uneori îmi depăşesc limitele. Nu am timp de pierdut la coafor sau la cosmetică”