Main menu

header

  Idol al împătimiţilor de telenovele, elegant, carismatic şi hotărât să ajungă unde vrea, Cabral Ibacka ştie să despartă în viaţă neghina de grâu. Legătura lui cu lumea filmului a început încă din 1996, când a făcut parte din distribuţia filmului „Je ne marcherais jamais seul!”, prezentat la Cannes un an mai târziu. În 1998 a debutat în lumea audiovizualului la Antena 1, în emisiunea „Roata de rezervă”, iar în 1999 a poposit o vreme la Prima TV, pentru ca în final să devină o prezenţă constantă a postului de televiziune Acasă TV. De aici a venit poate şi gustul său pentru seriale, fiind distribuit în mai multe producţii de acest gen. Întâi a fost „Băieţi buni”, la Pro TV, apoi au urmat „Păcatele Evei”, „Iubire ca în filme”, „Inimă de ţigan” şi, în prezent, „Regina”, difuzate de postul Acasă TV, unde mai prezintă şi emisiunile „Poveştiri de noapte” şi „În al 9-lea cer”. Vă prezentăm un interviu cu unul dintre cele mai iubite „personaje” din showbiz-ul românesc.

   „Profesia şi viaţa de familie nu se împacă deloc”
 - Locul în care v-aţi născut v-a definit personalitatea mai târziu?
 - Nu ştiu ce să zic, Berceniul este un cartier clasic bucureştean, probabil că, dacă m-aş fi născut la castel, cu botoşei şi bonă, ceai la ora 17:00 şi pian în sufragerie, ar fi fost alta trăsătura definitorie proprie. Cred că am învăţat, crescând în Berceni, să interacţionez cu orice fel de om.
 - Este viaţa cel mai important hobby?
 - Da, păi altfel de ce să trăieşti? Pentru sentimente, pentru bucurie, pentru a zâmbi şi a râde, pentru prietenie, pentru... viaţă.
 - Care sunt atuurile cu care cuceriţi reprezentantele sexului frumos?
 - Nu cred că e vorba de atuuri, ci de stilul de a pune problema. Comunic mult, sunt sincer şi asta contează cel mai mult.
 - Care este cea mai mare satisfacţie pe care aţi trăit-o?
 - Dacă ai ochi vezi satisfacţii şi mici victorii în fiecare lucru pe care-l faci. Dacă nu, ajungi să faci lucruri „mişto” şi să nu te bucuri de nimic...
 - Cum a început aventura în televiziune?
 - Producătorul unei emisiuni auto mi-a propus să prezint emisiunea respectivă. Eram şi sunt înnebunit după maşini, aşa că am acceptat imediat. Mi-a trecut după vreo şase luni; nu mi-a plăcut deloc!
 - V-aţi identificat cu vreunul dintre personajele interpretate?
 - În parte da, întotdeauna. Dar e periculos să integrezi personajul în tine, în loc să te integrezi tu în personaj. Trebuie să-l cunoşti cât mai bine şi să reacţionezi cum ar trebui să o facă el, nu cum ai face-o tu în situaţia respectivă.
 - Aveţi o iubire ca-n filme? Cum se împacă profesia cu viaţa de familie?
 - Da. Şi nu se împacă deloc. Dar asta e, eu mi-am ales meseria, nu mă pot plânge pentru asta. Încercăm să le rezolvăm din mers...
- Aţi fost vreodată invidios pe colegii de breaslă?
 - Invidios? Nu, dar apreciativ, da. Îmi place când văd un prezentator iute, piperat, foarte prezent în emisiune, abil, care comunică bine şi, slavă Domnului, avem câţiva foarte tari la noi!
 - Care este reţeta succesului dumneavoastră?
 - Care succes?! A, că apar la teveu? Nu ştiu, când o să-mi dau seama o să scriu o carte.

  „Mi-am asumat multe riscuri în numele adrenalinei”
 - Dacă aţi putea să vă reîncarnaţi pentru o zi, ce personaj aţi alege?
 - Cred că te aştepţi să-ţi spun că în Obama, dar nu mersi, urâtă situaţie are de rezolvat. Nu m-am gândit la asta, cred că m-aş reîncarna în Raed Arafat. Face treabă bună pentru oameni şi mi-ar plăcea să pun şi eu umărul. Dacă te referi la personajele interpretate de mine, cred că în Edi Bălan, din „Băieţi Buni”, băiat de treabă şi pus pe lucruri mari şi corecte.
 - Care este cel mai periculos (aventuros) lucru pe care l-aţi făcut?
 - Eh, multe riscuri mi-am asumat în numele adrenalinei, de la saltul cu paraşuta şi până la bungee-jumping, rafting, wake-boarding, concursuri auto şi ski-jet-uri. Cred că riscul cel mai mare pe care mi l-am asumat a fost când am început să merg cu motocicleta pe drumurile patriei. La început, vreo cinci ani, am mers numai enduro apoi, pentru că nu mai aveam timp de plecări prin munţi şi dealuri, am trecut pe stradă şi au început belelele.
 - Ce înseamnă acasă pentru dumneavoastră?
 - Eu am două case. Cea în care locuiesc, locul intim în care stau cu familia şi ne bucurăm de ale noastre în felul nostru, şi casa unde lucrez, Acasă TV. Amândouă înseamnă „acasă”, cu toate că petrec mai mult timp la filmări...
 - Au fost momente când aţi simţit că doar Dumnezeu este cel care face minuni?
 - De multe ori, da. Dar cred şi în puterea omului de a se mobiliza, în forţa lui creativă şi constructivă. Acum ne chinuim cu toţii să salvăm un sufleţel, pe Erika, şi am rămas uimit de câţi oameni au sărit să pună umărul pentru acest sufleţel de
2 ani, care dacă nu primeşte ajutor părăseşte această lume. Am scris pe blog şi de atunci au fost foarte mulţi care au ales să ne ajute şi le mulţumesc din inimă pentru asta!
 - Elegant, stilat şi cu un trup de invidiat, spun doamnele la unison. Care este secretul?
 - Mă menţin în formă prin muncă, nu mai am timp de sală, iar meniul este total abulic. Când am timp să mănânc, mănânc vlăstari de nuc. Nu ţin regim, nu am diete, sunt doar atent să nu mănânc noaptea târziu.
Carmen Ciripoiu
  „Nu am niciun drept să cer nimănui, nimic. Totuşi, îmi permit să vă rog să încercaţi măcar să fiţi mai buni. Dacă ne străduim cu toţii, poate că vom reuşi să facem din lumea asta un loc mai bun!”