Main menu

header

Dem Rădulescu - Asul comediei

 La 10 septembrie s-au împlinit  8 ani de la dispariţia prematură  a unei legende a scenei româneşti

    Dem Rădulescu ne-a părăsit de opt ani, lăsându-ne mai trişti, neconsolaţi la gândul pierderii sale. De-a lungul unei cariere strălucite, apariţiile lui pe scenă, în filme ori la televiziune au fost răsplătite cu ropote de aplauze. Era iubit pentru că era apropiat de oa­meni şi degaja acea căldură omenească pe care e greu să o uiţi.

De la box la actorie
     S-a născut la Râmnicu-Vâlcea, la 21 septembrie 1931. Mai înainte de marea cotitură spre teatru, maestrul Dem Rădulescu a avut o valoroasă carieră în lumea boxului. Despre primul contact cu lumea teatrului actorul povestea într-un interviu apărut în revista Teatrul în anii ’80: „Veneau trupe de teatru la Râmnicu-Vâlcea, cu mari actori ca George Vraca, Grigore Vasiliu Birlic, Radu Beligan, care era tânăr pe-atunci. Când sosea trupa lui Tănase, venea lumea de la ţară cu căruţele, ca la Maglavit, la Petrache Lupu. Mama nu-mi dădea voie la spectacolele lui Tănase.
Read more: Dem Rădulescu - Asul comediei

Fuego: „Muzica m-a învăţat să iert!“

- Un artist cu chip de copil, inimă curată şi glas răscolitor, îndrăgit de milioane de români, se destăinuie

     Bucuria imensă cu care cântă, originalitatea melodiilor şi a textelor sale fac din Paul Surugiu, alias Fuego, un mare artist, care a reuşit să-şi facă din propria viaţă un şlagăr de succes. Sincer, modest, fără fumuri de vedetă, puţin nostalgic, dar totdeauna solar şi plin de haz, el reuşeşte să-şi păstreze în fiecare zi candoarea şi firea echilibrată cu care ne-a obişnuit.

 „Dumnezeu mi-a dat harul de a cânta”
     Un dialog cu el pare o călătorie într-un basm, cu o lume liniştită, arhaică. „Am avut o copilărie frumoasă, dar grea, pentru că n-am avut timp de joacă. Eu învăţam chitara, iar lecţiile mi le organiza mama. Şi nu numai atât. Luam meditaţii şi la fizică, materie care nu mi-a plăcut. Şi trecea aşa de greu ora de meditaţie, pentru că eu o întrebam pe profesoară tot felul de tâmpenii”, îşi deapănă amintirile cântăreţul cu privire de copil. Se întoarce, cu zâmbetul pe buze şi sufletul descătuşat, la perioada copilăriei. Între fum de ţigară şi adiere fină de parfum, ziarist şi cântăreţ, uităm parcă de timp, lăsându-ne prinşi de frumuseţea poveştii. „Mi-amintesc de primul cadou primit în viaţa mea.
Read more: Fuego: „Muzica m-a învăţat să iert!“