de Elena Şerban

Omul care a schimbat în bine viaţa nevăzătorilor din întreaga lume s-a născut la 4 ianuarie 1809, la Coupvray, un mic sat situat la 40 de kilometri de Paris. Familia sa, din care mai făceau parte trei surori, avea o mică vie de trei hectare, dar şi un atelier de produse de pielărie. Neşansa sa, dar şansa lumii, a fost un tragic accident, pe care l-a avut în 1812. Atunci, micul Louis, aflat în atelierul în care tatăl său confecţiona un ham pentru cai, şi-a pierdut vederea. Chiar şi în aceste condiţii, a urmat şcoala comunală pentru persoane fără probleme de vedere. Totuşi, în 1819, s-a înscris la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători (Institution Royale des Jeunes Aveugles - IRJA) din Paris. În timpul studenţiei, a început să experimenteze procedeul „scrierii nocturne”, elaborat de Charles Barbier. Nemulţumit însă de acest sistem de scriere, s-a apucat să lucreze la un altul, pentru nevăzători. Aşa a apărut, în 1824, alfabetul care îi poartă numele. În 1827, a început să transcrie în Braille elementele de gramatică, iar un an mai târziu a aplicat sistemul propriu și la notația muzicală. În anul 1833, pedagogul a fost numit profesor la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători. Prin mâinile sale au trecut zeci de generaţii de nevăzători, care au învăţat după manualele sale. Chiar şi acum, nevăzători din toată lumea folosesc sistemul inventat de el. Pedagogul a murit la doar 43 de ani, în urma unor afecţiuni respiratorii. Pentru a marca admiraţia, dar şi respectul pentru munca sa, mai multe state din lume au emis în 2009, la 200 de ani de la naşterea sa, monede cu chipul lui Louis Braille: în India, moneda de 2 rupii, în Italia şi în Belgia, cea de 2 euro, iar în Statele Unite, bancnota de 1 dolar.