de Andrei Dicu

În ziua de 27 ianuarie 1832, la Daresbury, vedea lumina zilei omul de ştiinţă englez Charles Lutwidge Dodgson, cunoscut sub pseudonimul Lewis Carroll. Scriitor, matematician, logician, fotograf, rozacrucian şi cleric, Lewis s-a născut cu deficienţe de vorbire (ca toţi cei zece fraţi ai săi), dar a studiat enorm, încă din copilărie. Englezul peltic citea romane întregi la doar 7 ani, profitând de faptul că familia sa trăia izolată, într-un mediu conservator şi religios. Carroll n-a avut prieteni nici în adolescenţă, iar dorinţa de socializare şi lipsa bucuriilor tipice l-au făcut să scrie mai târziu „Alice în Ţara Minunilor” (1865) şi „Alice în Ţara Oglinzilor” (1872), devenite, în timp, romane care au marcat copilăria a generaţii întregi. Recent, locuinţa în care scriitorul a petrecut patru zile şi unde a întâlnit-o pe Alice Liddell, fetiţa care l-a inspirat, a fost scoasă la vânzare, pentru 1 milion de lire sterline (1,21 de milioane de euro). Într-o epocă victoriană marcată de povestiri siropoase stupide, Carroll a spart tiparele cu lucrările sale pline de sensuri ascunse, de metafore, de umor şi mai ales de satiră la adresa lumii politice. Imaginaţia teribilă l-a împins şi către alte preocupări. A inventat o masă de biliard circulară şi a perfecționat alfabetul numeric al lui Richard Grey, care data din 1730. Preocuparea pentru matematica recreațională s-a concretizat prin numeroasele articole dedicate acestui subiect. Îi plăceau jocurile de cuvinte şi a compus anagrame pentru numele diferitelor personalităţi ale vremii. A scris acrostihuri pe nume de fete, ghicitori, șarade, şi toate scrisorile sale către prieteni sunt pline de astfel de „jocuri”. Lewis Carroll a murit de pneumonie, la 14 ianuarie 1898, la Guildford, însă exemplul său este grăitor pentru geniile considerate „antisociale”, dar care au construit binele şi progresul umanităţii. Asta, deşi a declarat că îşi regretă opera pentru că a dispreţuit faima dobândită, care i-a adus „numai ură pentru străini”.