de Andrei Dicu

Născut la 1 februarie 1931, la Sverdlovsk (Ekaterinenburg), Boris Elţîn a fost primul preşedinte al Rusiei după destrămarea URSS-ului. Provenit dintr-o familie modestă, Elţîn a avut o copilărie traumatizantă, mai ales că, la vârsta de 13 ani, şi-a pierdut două degete de la mâna stângă în urma exploziei unei bombe rătăcite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A intrat rapid în Partidul Comunist, iar ascensiunea sa s-a datorat în primul rând capacităţilor sale organizatorice. A fost, pe rând, primar al Moscovei, deputat şi preşedinte al Sovietului Suprem, iar după proclamarea independenţei Rusiei a devenit primul preşedinte al acestei ţări. La 18 august 1991 a devenit erou naţional după ce s-a opus loviturii de stat organizată de comuniştii care doreau înlăturarea preşedintelui Mihail Gorbaciov. Gorbaciov fusese reținut în Crimeea, în vreme ce Elțîn s-a deplasat spre Casa Albă a Rusiei, de unde a coordonat ostilităţile. Casa Albă a fost asediată de armata condusă de liderii comunişti Ianaev şi Kruşkov, dar, confruntate cu demonstrații populare masive, trupele s-au retras, în vreme ce democratul Elțîn ținea un discurs memorabil de pe turela unui tanc. Până la 21 august, majoritatea partizanilor loviturii de stat au părăsit Moscova, iar Gorbaciov a fost eliberat din Crimeea. A fost momentul de glorie al lui Elțîn, care a fost salutat în întreaga lume ca eroul care a salvat atât Uniunea Sovietică de revenirea tiraniei, cât și lumea întreagă de reaprinderea Războiului Rece. Problemele de sănătate ale lui Elțîn, alcoolic înveterat încă din tinereţe, au intrat în atenția presei mondiale. Odată cu trecerea anilor, a început să fie privit ca un conducător fragil, despre a cărui moarte iminentă s-a discutat adeseori. A încetat din viață la data de 23 aprilie 2007, după ce i-a predat „cheile” puterii lui Vladimir Putin. Fiica lui Elţîn, Tatiana Iumaseva, este considerată „noul Rasputin”, datorită relaţiilor sale atât în mediul de afaceri, cât şi în lumea politică. O serie de analişti o consideră chiar principala rivală a lui Putin, semn că talentul şi ambiţiile politice ale lui Elţîn au fost transmise mai departe.