de Silviu Ghering

Yesterday... Hey, Jude... Let It Be... Yellow Submarine... Love Me Do... I Want To Hold Your Hand... All You Need Is Love... Michelle... Lady Madonna... Ob-La-Di, Ob-La-Da... Back In The USSR... cine nu a ascultat măcar o dată bijuteriile unor pletoși tineri și rebeli din Liverpool, care în anii ’60 făceau istorie în muzica mondială? Nu ar ajunge un ziar întreg pentru povestea Beatles-ilor. Legenda Beatles-ilor. Căci au devenit o legendă care va dăinui cât va dăinui și muzica lor. Forever. Pentru totdeauna.

La început au cântat folk

John Lennon și Paul McCartney au cântat prima dată împreună în 1957, acasă, la Liverpool. John (chitară/voce) avea 17 ani, Paul (chitară bas/voce) avea 15 ani. Compozitori precoce, cei doi erau în mare măsură muzicieni autodidacți. La sfârşitul lui 1957, celor doi li s-a alăturat George Harrison (14 ani!), chitarist și vocalist, apoi, în 1960, timp de câteva luni, Stuart Sutcliffe (20 de ani), chitară bas, un tânăr pictor promiţător, care a adus în trupă un simţ al stilului boem, și bateristul Pete Best (19 ani). Au cântat o perioadă skiffle, un stil vesel de muzică folk, agreat în Marea Britanie la sfârşitul anilor ’50, şi au schimbat numele formaţiei de mai multe ori - The Quarrymen, The Silver Beetles şi, în sfârşit, The Beatles. N-au avut succes și, aproape ignorați în Marea Britanie, pleacă spre sfârșitul lui ’60 în Germania. Unde rup gura „târgului” Hamburg și devin senzația clubului „Star”. Revin acasă, la Liverpool, și cântă la clubul „Cavern” din februarie 1961. Nonconformiștii cu plete și breton sunt rapid „adoptați” de tinerii rebeli, și faima lor depășește curând granițele orașului.

„Îngerul păzitor” Brian Epstein

În toamna lui 1961, Brian Epstein, managerul unui magazin de discuri din Liverpool, vede The Beatles absolut întâmplător şi se îndrăgostește instantaneu de muzica lor. Convins de potenţialul lor comercial, Epstein devine impresarul lor şi începe să bombardeze companiile muzicale britanice importante cu scrisori şi casete cu înregistrări ale trupei, obţinând, în final, un contract cu Parlophone, o filială a giganticei case de discuri EMI. La Parlophone, de cariera lor se ocupă George Martin, un muzician cu instruire clasică, un „meseriaș” intuitiv care şi-a pus amprenta încă de la început asupra formaţiei. În primul rând a sugerat ca trupa să angajeze un baterist mai cizelat. Și astfel Pete Best a fost înlocuit cu Ringo Starr (21 de ani, pe numele său adevărat Richard Starkey jr). Apoi Martin a rearanjat a doua piesă pe care o înregistraseră - şi primul hit britanic! -, „Please, Please Me”, pe care a transformat-o dintr-o melodie lentă într-una veselă şi ritmată. The Beatles se stabilizează ca și componență după ce Stuart Sutcliffe se retrage cu puțin timp înainte de a-și pierde viața prematur, în urma unui atac cerebral.

Așa a apărut Beatlemania

Pe parcursul iernii şi în primăvara lui 1963, The Beatles şi-a continuat ascensiunea către faimă în Anglia, prin înregistrări de mare succes ale unor melodii originale şi cântând în acelaşi timp rock-and-roll american clasic la diverse emisiuni de radio ale BBC. În aceste luni, fascinaţia pentru formaţie - la început doar din partea tinerilor fani britanici ai muzicii pop - a depăşit limitele normale de vârstă, clasă, gusturi, a desființat prejudecățile, iar discurile şi concertele lor s-au transformat în subiecte de comentariu public pe o scară extrem de largă. În toamna lui 1963, când au avut câteva apariţii - prea mult amânate! - la televiziunea britanică, frenezia populară i-a determinat pe scorțoșii ziarişti insulari să găsească un nou termen pentru a defini fenomenul. Așa a apărut Beatlemania.

Adulație isterică în toată lumea

În februarie 1964, The Beatles traversează Oceanul și „explodează” în SUA. Peste 70 de milioane de telespectatori stabilesc un record de audiență al unui celebru show din vremea aceea, moderat de Ed Sullivan și cei patru rebelii englezi, veniți ca un simbol al muzicii pop, se transformă într-un fenomen mondial rock. În vara aceluiași, an beatles-șii au apărut într-un film despre fenomenul Beatlemania, „A Hard Day’s Night”, efectul produs fiind o adulație isterică în toată lumea, cu milioane de tineri cu părul lung, cu umorul şi atitudinea zvăpăiată caracteristice membrilor trupei.

Cavaleri ai Ordinului Imperiului Britanic

Zarva generală a avut rolul unui impuls, convingându-i pe Lennon şi McCartney de talentul lor de compozitori şi dând naştere unei efuziuni a experimentului creativ fără precedent în istoria muzicii rock, care până atunci fusese privită în general ca un gen dedicat prin excelenţă adolescenţilor. În 1965, cei patru muzicieni sunt înnobilați cu titlul de Cavaleri ai Ordinului Imperiului Britanic. Între 1965 şi 1967, muzica trupei s-a schimbat rapid şi a evoluat, devenind mai subtilă, mai sofisticată şi mai diversă. În acei ani, The Beatles a reinventat înţelesul termenului de rock-and-roll ca formă culturală și a ajuns să întruchipeze în mintea a milioane de tineri bucuria unei noi culturi şi a experimentului neinhibat - prin muzică şi printr-un stil nou de viaţă. Armoniile lor vocale apropiate, aranjamentele subtile şi amprenta inteligentă a producţiei, combinate cu o secţiune de ritm elementar susţinută de bătăile subtile la tobe ale lui Ringo Starr, au creat noi standarde de excelenţă şi frumuseţe.

Moare Epstein, moare și The Beatles...

În 1966, The Beatles şi-a anunţat intenţia de a renunţa la concerte pentru a se concentra asupra exploatării resurselor oferite de studioul de înregistrări. În 1967, pe 27 august, trupa este lovită dur de soartă: Brian Epstein moare fulgerător, la numai 32 de ani, după o supradoză de barbiturice. Neînţelegerile personale, amplificate de stresul de a reprezenta visurile unei generaţii, încep să sfâşie trupa. Cândva sufletul formaţiei, Lennon şi McCartney își declară război, amplificat de soțiile lor. Cu toate că Ringo Starr și George Harrison au părăsit pentru o scurtă perioadă trupa - în 1968, respectiv 1969 -, John Lennon a fost cel care a plecat definitiv din trupă la finele lui 1969. Pe 10 aprilie 1970 s-a anunțat public despărțirea trupei The Beatles, chiar cu o săptămână înainte ca Paul McCartney să scoată primul său album solo. Se împlinesc, iată, 45 de ani de la destrămarea unei legende vii. Și intrarea ei definitiv în LEGENDĂ.

1,23 miliarde de discuri a vândut The Beatles de-a lungul timpului în întreaga lume. Numai în SUA s-au vândut 177 de milioane de discuri, fix cu 40 de milioane mai multe decât Elvis Presley. La Elvis acasă!

Recorduri

• Cele mai multe albume pe primul loc al topurilor cele mai prestigioase - 19 în SUA, 15 în Marea Britanie.
• Singurii care au avut în Top 100 Singles Billboard 5 discuri în aceeaşi săptămână clasate pe primele 5 locuri.
• „Yesterday” (autor - Paul McCartney, lansată în iunie 1965) este melodia cel mai cântată din istoria muzicii, conform Cărții Recordurilor (Guinness World Records). „Însușită” (citește „interpretată”!) de 3.469 de artiști și onorată de peste 5.700 de cover-uri oficiale, înregistrate pe discuri. Numai până în anul 2000, conform Broadcast Music Incorporated (BMI), a fost cântată de peste 7 milioane de ori!
• „Yesterday” a fost cea mai difuzată piesă din SUA în 2014 - în 2014, la 49 de ani de la lansare!!! -, fiind transmisă zilnic de peste 5.000 de ori de radiourile din SUA.
• Albumul „Beatles” din 2003 este cel mai vândut album din Mileniul III.