de Laura Zmaranda

Învierea Mântuitorului este nu doar o mare sărbătoare creştină, ci şi un prilej de a descoperi poveştile artiştilor populari. Ne vom opri asupra poveştii doamnei Lucia Condrea (medalion), un nume ce rezonează puternic în lumea meşterilor tradiţionali din ţară, dar şi din afara graniţelor. Domna Condrea s-a născut într-un ţinut de poveste, cu tradiţii păstrate din strămoşi, iar destinul său a fost marcat de trăirea pentru frumos, de veşnica trudă a creaţiei. Mărturiseşte că încă din copilărie a deprins tainele închistrării ouălor şi a perfecţionat această tehnică de-a lungul anilor, astfel încât astăzi poate să „scrie pe coaja fragilului şi delicatului ou poveştile minunate ale tărâmului de basm numit Bucovina”. După ani întregi de muncă şi dăruire necondiţionată, în 2007 şi-a împlinit un vis. A deschis porţile unui muzeu dedicat ouălor încondeiate, unic în ţară şi poate chiar în lume, iar moştenirea pe care o lasă în urmă este nepreţuită prin frumuseţea, prin autenticitatea şi prin valoarea exponatelor. Vă invit să descoperim împreună comorile de la Muzeul Ouălor Încondeiate „Lucia Condrea” din Moldoviţa, Bucovina.

Arta Condrea, un brand bucovinean

- Să începem prin a spune câteva cuvinte despre dumneavoastră...

- M-am născut într-un ţinut binecuvântat de Dumnezeu, Bucovina. Aici, timpul şi-a scris Cartea Eternităţii, cu fiecare trăire a naturii transcedentare, cu fiecare semn al artei tradiţionale, cu fiecare vis trăit şi împlinit. Aici, la Moldoviţa, leagănul vieţii mele, veşnicia s-a întrupat în fiecare gând al oamenilor, care a fost apoi transfigurat în artă. Dintre obiceiurile româneşti, cel al închistrării ouălor de Paşte este cel mai gingaş, cel mai cald. Poate că nicăieri ca în Bucovina oul nu este privit cu atât de multă dragoste şi nici obiceiul decorării lui nu este ridicat la nivel de artă. În anii copilăriei mele, fiecare locuitor al comunei îşi aranja la loc de cinste cele mai frumoase ouă. Acestea au fost păstrate din generaţie în generaţie, şi de aici tradiţia închistrării ouălor a fost preluată şi generalizată în toată România. De aceea, în muzeul care îmi poartă numele, comoara de preţ o constituie ouăle vechi. În urmă cu 20 de ani, am participat la primele expoziţii internaţionale, organizate în Belgia şi în Germania, unde am expus patru tehnici personale. Este vorba despre dantelărie, grafică, ceară în relief şi lucrări tradiţionale. În anii următori am creat încă şase tehnici de lucru, care îmi poartă numele. A fost începutul unei participări intense la evenimentele de profil, astăzi având în potrofoliu peste 120 de expoziţii internaţionale în 11 ţări din vestul Europei. În România am expus în 1993, la Teatrul Naţional, cu ocazia Congresului Femeilor din Balcani. A fost un concurs la care am câştigat locul I, deşi am avut competitori din nouă ţări. Am pornit de la un meşteşug tradiţional şi, după mulţi ani de muncă, am realizat arta Condrea, un brand pe cale să fie omologat. Acest brevet este rezultatul firesc al muncii de-o viaţă pe tărâmul artei şi certifică valoarea creaţiilor mele.

„Nu-mi explic de unde am atâta inspiraţie”

- Cum vedeţi soarta încondeierii ouălor?

- Din păcate, industria kitchurilor a luat amploare în toate domeniile artei. Mai cu seamă în ultima vreme, artizanatul pare să aibă doar un scop comercial. Se urmăreşte câştigarea banilor pe seama unor articole asemănătoare celor autentice, multe dintre ele fiind doar o copie jalnică a originalului, realizate pe bandă, ca într-o fabrică. Din nefericire, şi în arta încondeierii ouălor de Paşte, o artă tradiţională a culturii populare româneşti, am constatat o invazie a kitchurilor. Acest lucru m-a întristat peste măsură.

- Ce înseamnă să fii păstrător al datinilor în ţara noastră?

- Înseamnă, în primul rând, a fi un om cu suflet mare. Arta populară românească reprezintă un tezaur, o bogăţie nepreţuită. Artistul autentic este însufleţit de dorinţa nestăvilită de a crea un obiect de artă spre bucuria semenilor săi şi spre a-L cinsti pe Dumnezeu. Eu, spre exemplu, când creez, când din truda mâinilor mele se însufleţesc aceste minuni pe coajă de ou, nu-mi explic de unde am atâta forţă creatoare şi inspiraţie. Arta populară este o artă „vie”, încorporată de trăirile sufleteşti ale artiştilor de ieri şi de azi.

Exponate vechi de 200 de ani

- Care este istoria Muzeului Ouălor Încondeiate?

- Muzeul Ouălor Încondeiate „Lucia Condrea” este un proiect născut din sufletul meu. Timp de peste 30 de ani am creat modele noi, cu mari dificultăţi în execuţie, respectând vechile simboluri religioase. Muzeul cuprinde trei secţiuni. În prima dintre ele sunt expuse lucrări vechi, care demonstrează că Moldoviţa este o zonă cu tradiţie în închistrarea ouălor. O altă secţiune este dedicată lucrărilor internaţionale, obţinute prin schimb cu alţi colegi de pe toate continentele şi care îmbogăţesc muzeul prin diversitatea tehnicilor de lucru. Cea de-a treia secţiune este rezervată lucrărilor realizate de mine. Muzeul conţine în total 56 de vitrine, dintre care trei vitrine sunt dedicate lucrărilor vechi, şase - lucrărilor internaţionale şi restul, lucrărilor mele realizate în opt tehnici de lucru. Este vorba despre peste 5.000 de exponate.

- Care este cel mai vechi exponat din cadrul muzeului?

- În secţiunea lucrărilor vechi avem mai multe exponate cu o vechime între 100 şi 200 de ani. Cele mai vechi ouă închistrite, purtătoare de simboluri vechi, precreştine, sunt ouăle ce provin din teritoriile locuite de huţuli. La Moldoviţa, localitate în care s-a sălăşluit etnia huţulă din timpuri străvechi, această tradiţie este la ea acasă.

- Există diferenţe între un ou încondeiat şi unul închistrit?

- Diferenţa şi modalitatea de lucru între a încondeia şi a închistri sunt foarte mari. Pentru încondeierea ouălor se folosesc cerneluri speciale, tuşuri colorate şi cu ajutorul peniţei se realizează diferite motive pe ouă. În Moldoviţa, ouăle s-au închistrat dintotdeauna cu chişiţe, folosind ceară de albine fierbinte pentru protejarea succesivă a băilor de culoare.

Pentru a promova arta încondeierii şi închistrării ouălor începând cu anul 2009, muzeul înfiinţat de Lucia Condrea este şi locaţia unde se desfăşoară Şcoala Internaţională de Vară a Ouălor Închistrite. Această iniţiativă a avut succes, pentru că străini din toată lumea vin să înveţe acest meşteşug şi să înțeleagă ceva din sufletul, tradiţia şi cultura bucovinenilor

A inventat şase tehnici de lucru

Pasiunea doamnei Condrea pentru artă a fost un imbold permanent pentru a descoperi noi tehnici de lucru. Pe lângă tehnica batik-ului, deja consacrată de meşterii încondeierii ouălor, Lucia Condrea a inventat şase tehnici de lucru. Deşi acestea au ca punct de plecare tot tehnica batik-ului, aspectul final diferă de cel al ouălor tradiţionale. Tehnicile sale sunt: ceara colorată în relief, grafica în tehnica batik-ului (alb-negru), dantelării - vechile cusături româneşti transpuse pe ou, tehnica lucrărilor de Antichitate, lucrări în care se regăsesc simboluri din arta marocană şi huţulă, lucrări moderne, vechi cusături huţule transpuse pe ouă, folosind ceară de albine şi pigmenţi naturali. Motivele ornamentale pe care le transpune pe ouă au o întreagă încărcătură de artă şi simbolistică, iar culorile folosite sunt specifice costumelor populare din zona Bucovinei.