de Silviu Ghering

Maximilien Marie Isidore de Robespierre, figura cea mai controversată a Revoluției Franceze de la 1789, s-a născut în Arras, la 6 mai 1758, în familia unui înstărit avocat. Şi-a făcut studiile la Paris, urmându-l în meserie pe tatăl său. În timpul Revoluţiei a fost ales deputat al Stărilor Generale, iar mai târziu a făcut parte din Adunarea Naţională. A crescut în popularitate pe măsură ce şi-a radicalizat mesajul împotriva monarhiei și prin măsurile foarte radicale pe care le-a luat contra revoluţionarilor. În aprilie 1790 a fost ales preşedinte al influentei grupări iacobine. După căderea monarhiei, în august 1792, a fost ales ca prim-deputat al Parisului în Convenţia Naţională. Convenţia a abolit monarhia, a proclamat Republica şi i-a iniţiat Regelui Ludovic al XVI-lea un proces de trădare națională, măsuri puternic susţinute de Robespierre. Regele a fost executat la 21 ianuarie 1793. În perioada imediat următoare, tensiunile din Convenţie au degenerat într-o luptă pentru putere între radicalii iacobini şi mai moderaţii girondini. Iacobinii au folosit masele populare pentru a prelua controlul instituţiilor, iar liderii girondinilor au fost arestaţi. Franța a trecut sub autoritatea Comitetului Siguranţei Publice, condus de Robespierre. Pe un fundal de tensiune, frică de o invazie străină şi de creşterea dezordinii în ţară, comitetul a început „Regimul Terorii”, eliminându-i fără milă pe toţi cei care erau consideraţi inamici ai Revoluţiei. În mai 1794, Robespierre a propus Convenţiei Naţionale să proclame o nouă religie oficială în Franţa: cultul fiinţei supreme. Intensificarea Regimului Terorii şi autocraţia l-au făcut pe Robespierre să devină foarte nepopular, astfel încât s-a conturat o conspiraţie pentru înlăturarea sa. La 27 iulie 1794, a fost arestat și a doua zi, împreună cu încă 21 dintre cei mai apropiaţi adepţi ai săi, a fost executat prin ghilotinare în Piața Revoluției (Place de la Révolution, astăzi Place de la Concorde). După ce și-a trimis la eșafod mii de concetățeni, când i-a venit și lui rândul a început să plângă și să ceară îndurare...