de Mario Sorin Vasilescu

Ei bine, dacă tot am început cu respiraţia, vă propun pentru zilele caniculare, ce văd că se îndesesc, două variante de respiraţie cu adevărat răcoritoare, deosebite doar prin poziţia limbii: Sheetali (foto 1) şi Sitkari (foto 2).

Cum nu toată lumea poate face tubul din prima imagine, în varianta a doua plasați limba foarte puţin în spatele dinţilor uşor întredeschişi (ca şi buzele). În ambele cazuri inspirați pe gură (caz rar în yoga!), observând cum aerul inspirat răceşte bine limba şi cerul gurii. Fiind zone puternic vascularizate, sângele va transporta o uşoară răcorire spre interiorul fiinţei. Vi se pare prea puţin? Aflaţi că la 17 respiraţii temperatura întregului corp scade cu 1 grad, în ciuda căldurii din jur, ceea ce înseamnă enorm în reglarea termică a trupului. În plus, printre alte efecte, trebuie menţionată fluidizarea sângelui şi a secreției biliare! În ambele variante, tehnica e similară:

1. Inspirați lent pe gură, căutând poziţia în care limba şi zona adiacentă se răcesc cel mai bine;
2. Blocați aerul în voi, aplecând bărbia în piept până atinge sternul, şi ţineți aşa cinci secunde (număraţi până la 6!);
3. Îndreptaţi capul şi ceafa, expirând lent pe nări, simţind aerul cald cum iese liniştit.

Atenţie! Nu depăşiţi 17 respiraţii. În mod normal, 10-12 respirații sunt suficiente.

Terminaţi întinzându-vă bine. Oftând şi căscând bineee!

Răcoare plăcută!

Ce nu ştiţi despre respiraţie

În yoga, exerciţiile pentru obţinerea unui anumit ritm al respiraţiei sunt reunite sub denumirea Pranayama. În general este vorba despre o inspiraţie urmată de o pauză, apoi o expiraţie şi pauză. În Kundalini Yoga există ceea ce se numeşte Respiraţia Focului (o respiraţie rapidă). În Yoga Tibetană există o tehnică de reţinere a aerului în plămâni (apnee), ce produce o căldură interioară puternică.

Respiraţia este poarta către sistemele nervoase central şi vegetativ. Respiraţia poate fi conştientă şi inconştientă, ca atunci când dormim sau am leşinat. În ceea ce priveşte sindromul morţii subite la sugari există dovezi concrete că bebeluşii „uită” pur şi simplu să respire în somn. E un lucru tragic care explică prezenţa, în cultura chineză, a paturilor de familie. Prezenţa mamei în acelaşi pat în care doarme un nou-născut poate fi privită ca o măsură de prevedere împotriva sindromului morţii subite la sugari. Deoarece respiraţia influenţează sistemele nervoase ale corpului uman, maeştrii taoişti au observat că emoţiile influenţează modul în care respirăm. Când suntem furioşi respirăm greu. Când suntem trişti simţim că ne sufocăm. Când suntem fericiţi respiraţia devine uşoară. Când suntem liniştiţi respiraţia noastră este prelungă.

Scopul respiraţiei este să aducă vitalitate şi oxigen în sânge. Dar există şi multe alte aspecte cruciale în ceea ce priveşte respiraţia: de exemplu, ajutorul dat inimii în acţiunea acesteia de a pompa sângele, dirijarea emisiei de hormoni endocrini, precum şi mişcarea lichidului cerebral prin şira spinării.