de Silviu Ghering

S-a născut la Brăila, la 10 august 1884, fructul dulce, dar nelegitim, al iubirii pătimaşe dintre spălătoreasa româncă Joiţa Istrati şi contrabandistul grec Gherasim Valsamis, din Insula Kefalonia. Nu şi-a cunoscut niciodată tatăl, care a părăsit familia când micuţul Gherasim (aşa l-a chemat iniţial, până când şi-a luat singur numele de Panait) nu împlinise 9 luni. A copilărit în Baldovinești, a terminat cu chiu, cu vai şase ani de școală primară, doi fiind nevoit să-i repete. Mistuit de la vârste fragede de dorul de ducă, resuscitat permanent de o puternică dorinţă de a cunoaşte, de a-şi trăi viaţa până la ultimele consecinţe, la 12 ani îşi părăseşte mama. Parcursul existenţei sale a fost o aventură extraordinară: București, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Beirut, Damasc, Jaffa, Napoli, Paris, Lausanne... A înfruntat umilinţa, mizeria şi pribegia. A fost, printre altele, hamal în port, căldărar, zidar, servitor, purtător de reclame, fotograf. L-a reanimat întotdeauna o voluptate a trăirii, o vibraţie puternică de dincolo de lume. Primele încercări literare datează din 1906, cu preponderență în presa muncitorească din România. S-a alăturat mişcării socialiste din epocă, a fost vicepreşedinte al asociaţiei franceze „Les Amis de l’URSS”, l-a însoţit pe Nikos Kazantzakis - care va aminti de el în romanul „Zorba Grecul” - pe melegurile Greciei, dar și în Rusia sovietică. Chinuit de idei revoluţionare şi de el însuşi, se lămurește ce înseamnă comunismul chiar la el acasă și denunță lumii atrocitatea regimului din Rusia. A scris cea mai mare parte a operei sale în limba franceză. „Chira Chiralina”, „Codin”, „Ciulinii Bărăganului”, „Povestirile lui Adrian Zograffi” sunt doar cele mai cunoscute scrieri dintr-o operă impresionantă. A fost căsătorit legal de trei ori și neoficial de nenumărate ori, dar n-a avut niciun copil! În 1930 se reîntoarce definitiv în România. Izolat, singur și bolnav de tuberculoză, a murit la Sanatoriul Filaret, la 16 aprilie 1935, la doar 51 de ani.