de Dana Purgaru
Până la data considerată fatidică, 21 decembrie 2012, multă lume a crezut că sfârșitul calendarului mayaș însemna Sfârșitul Lumii. Însă, după ce am depășit această dată și nimic apocaliptic nu s-a petrecut, unii dintre susținătorii vechii teorii s-au restras din lumina reflectoarelor, iar alții au emis imediat noi ipoteze. Potrivit acestora din urmă, civilizația mayașă care, în baza descoperirilor arheologice, avea cunoștințe aprofundate de astronomie, a dorit de fapt să transmită prin celebrul calendar că a luat sfârșit un ciclu al vieții pe Terra și că, evident, urmează altul.
O civilizație nebănuit de complexă
Leagănul acestui popor mesoamerican, care și-a atins apogeul în perioada 300-900, a fost localizat în regiunile joase tropicale din ceea ce este acum Guatemala, Belize, Honduras, El Salvador şi statele mexicane sud-estice Tabasco, Yucatan şi Quintana Roo, adică între Mexic și America de Sud. În urma sa au rămas mărturii care descriu un popor învățat, bine organizat, cu vaste cunoștințe de scriere, de astronomie, de matematică și de arhitectură. De asemenea, operele de artă care au fost și mai sunt încă scoase la lumină de arheologi continuă să impresioneze prin expresivitate și complexitate.
Există numeroase voci care susțin că civilizația mayașă s-a constituit pe fundația culturală a olmecilor, prima civilizație majoră din Mexic, care ar fi trăit între 1.500 î.e.n. și 400 î.e.n. și că celebrul calendar prevestitor de Apocalipsă ar fi de fapt tot opera acestora, adusă la desăvârșire de mayași.
Această civilizație a fost deosebit de complexă. Potrivit specialiștilor, mayașii au fost primii oameni din Americi care au ținut evidențe în monumente din piatră, dar și pe obiecte din ceramică ale evenimentelor din societatea lor, ale calendarului şi ale cunoştinţelor astronomice pe care le dețineau și le perfecționau. De altfel, calendarul mayaș - care a influențat calendarul aztec de mai târziu - a fost atât de complex și de bine pus la punct, încât și astăzi, după atâta vreme de când a fost conceput, se mai vorbește, iată, despre el.
Finalul unui Mare Ciclu, prilej de bucurie
Mayașii credeau că la sfârşitul fiecărui Mare Ciclu din calendar - finalul celui de-al patrulea fiind în decembrie 2012, la solstiţiul de iarnă - lumea, aşa cum o cunoaștem noi, va înceta să mai existe. Sau va veni Apocalipsa, după cum au interpretat unii cercetători, care, iată, s-au înșelat. De fapt, acest popor complex credea în ideea universului ciclic, în care Pământul trece în mod sistematic prin Creaţie şi Distrugere, iar sfârșitul unui Mare Ciclu era un prilej de imensă bucurie și de noroc, pentru că viața continua în alt fel.
Așadar, nu se poate vorbi despre Sfârșitul Lumii, ci despre un Nou Început. De altfel, în Cartea Sfaturilor, document sacru al civilizaţiei maya, există mai multe descrieri ale creaţiilor şi distrugerilor succesive prin inundaţii. De asemenea, puțină lume ia în seamă - orbită, probabil de ideea de Apocalipsă - că omenirea a mai suferit alte trei astfel de finaluri de Mare Ciclu și că în calendarul mayaș există și date îndepărtate din viitor. Printre acestea se numără o aniversare regală ce va avea loc în octombrie 4.772 d.Hr. Iată încă un argument care denotă faptul că lumea nu avea cum să fie distrusă și că viața pe Pământ nu se va încheia prea curând.
Antropologul englez Sir Eric Thompson este cel care a descoperit că începutul Marelui Ciclu a fost la 13 august 3114 î.e.n. şi că finalul acestei perioade avea să fie 21 decembrie 2012
Cifrele 20 și 13 erau esențiale pentru mayași. Prima semnifica numărul total al degetelor unui om, iar 13 se referea la punctele din corpul uman unde se credeau că acționează bolile (gât, umeri, coate, șolduri, încheieturi, genunchi, glezne), dar și la cele 13 niveluri spirituale din Rai
La 13 august 3114 î.e.n. a început cel mai controversat calendar de pe Pământ, cel mayaș