de Silviu Ghering

Domină Tamisa în partea estică a Londrei. Aproape 1.000 de ani a fost una dintre „scenele” principale ale zbuciumatei istorii britanice, când palat, când închisoare. Pe porţile lui au trecut regi, regine, curteni, clerici, politicieni şi judecători, spre glorie sau spre moarte deopotrivă. Monument renumit la nivel internațional și una dintre structurile emblematice ale Angliei, a fost inclus în Patrimoniul mondial cultural UNESCO în 1988. Este cel mai complet exemplu de palat-fortăreață din secolul al XI-lea rămas în Europa. Este TURNUL LONDREI.

Fortăreaţă regală construită să fie sperietoare

Istoria spune că în ziua de Crăciun a lui 1066, în urma victoriei normande de la Hastings, William Cuceritorul a fost încoronat rege al Angliei la Westminster Abbey. Pentru a-i intimida pe ostilii anglo-saxoni a început construirea mai multor castele-fortăreață. Cel mai impunător a fost înălţat, evident, în Londra. Pentru a-și securiza controlul asupra orașului dinspre mare în cel mai vulnerabil punct și pentru a speria definitiv populația neîmpăcată cu statutul de învinsă, a ridicat rapid un fort de lemn în partea sud-estică a vechilor ziduri romane. Zece ani mai târziu, William Cuceritorul l-a înlocuit cu un edificiu amplu și masiv din piatră, aproape pătrat, de 32 m pe 36 m, ridicat ameninţător la o înălţime de 27 m, foarte mult pentru acel timp. Localnicii i-au spus „The tower” („Turnul”). Denumirea fusese atribuită la început doar turnului principal. Construit în anii 1080-1081 a fost vopsit în alb și a fost botezat Turnul Alb. Modificat de-a lungul secolelor, Turnul Alb a devenit punctul central al ansamblului de fortificații, curți și clădiri, care se întinde pe o suprafață de 7,3 hectare.

Ori la bal, ori la... eșafod!

În timpul regilor care au urmat, construcţia a fost îmbogăţită cu turnuri de diverse dimensiuni. De jur-împrejur s-au ridicat două ziduri masive şi s-a săpat un şanţ adânc. Astfel, complexul a ajuns una dintre cele mai temute fortăreţe din Europa. Așa că destui monarhi s-au refugiat între zidurile lui când erau urmăriţi de supuşii care se răzvrătiseră. În timpul războaielor civile erau învingători cei care reuşeau să preia controlul asupra Turnului, considerat un simbol al puterii şi al autorităţii. Pe timp de pace însă, Turnul era punctul de plecare al impresionantelor procesiuni de încoronare. Cât timp stăteau aici, regele şi curtenii locuiau în apartamente luxoase şi organizau în marile săli, altfel de tortură, banchete somptuoase...

Rege ucis la 12 ani...

Primul deţinut a fost închis în Turn în anul 1100. Turnul era o închisoare specială, rezervată oamenilor de rang înalt. Printre aceştia au fost regii învinşi ai Scoţiei şi Franţei, precum şi înalți membri ai aristocraţiei şi ai clerului, care, trădători sau adulteri, căzuseră în dizgraţia regelui. Din când în când, în Turn aveau loc execuţii, dar şi crime. Henric al VI-lea a fost ucis în Turn, şi de aceeaşi soartă au avut parte atât Edward al V-lea, care avea 12 ani, cât şi fratele său mai mic cu doi ani, Richard de York. Sufocați cu perna. În 1674, la aproape 200 de ani de la presupusa crimă, o ladă de lemn conținând scheletele a doi copii a fost găsită în timpul reconstrucției Turnului. Oasele, recunoscute ca rămășițele prinților uciși, au fost depuse la Westminster Abbey. În 1933, ele au fost trimise spre a fi examinate de experți. Verdictul: scheletele aparţineau unor băieți de vârsta lui Eduard și Richard în momentul dispariției acestora...

Prizonier 25 de ani

Deţinuţii erau închişi oriunde se putea în incinta Turnului. Unii se aflau sub strictă supraveghere, alții puteau să se plimbe în interiorul castelului. Unele detenţii erau scurte, altele lungi. William Penn, ulterior fondatorul coloniei americane Pennsylvania, a fost închis aici opt luni din cauza convingerilor sale religioase. Învins de englezi, ducele Charles d’Orléans, nepotul regelui Franţei, a fost închis în Turn de mai multe ori, în total 25 de ani, până când s-a plătit uriaşa sumă cerută ca răscumpărare. Tot aici, curteanul, exploratorul şi scriitorul Sir Walter Raleigh a petrecut 13 ani lungi şi grei, în care a scris lucrarea „History of the World” („Istoria lumii”), înaintea eliberării sale temporare şi, în final, a execuţiei sale.

Anna celor 1.000 de zile

Încă de pe vremea marii reformări a Bisericii anglicane, Turnul avea o proastă reputaţie pentru tratamentul inuman aplicat celor închişi aici. Dorind cu disperare un moştenitor de sex bărbătesc, Henric al VIII-lea se separă de Biserica Romano-Catolică pentru a putea divorța când și de câte ori voia şi începe să-i execute pe cei care nu-l recunoşteau drept conducător al Bisericii anglicane. Anne Boleyn, „Anna celor 1.000 de zile”, a doua sa soţie, nu i-a dăruit niciun fiu şi e decapitată în Turn, sub falsa acuzaţie de trădare şi adulter. Cu cinci bărbați! Inclusiv fratele ei, George!! Au fost executați toți la 19 mai 1536. Catherine Howard, a cincea soţie a lui Henric, are parte de aceeaşi soartă la 13 februarie 1542. Avea 18 ani... De asemenea, mulţi nobili cu sânge regal, care constituiau o ameninţare pentru tron, au fost închişi în Turn şi omorâţi pe eşafod.

„Bloody Mary” și „Regina fecioară”

După încoronare, tânărul fiu al lui Henric al VIII-a, Eduard al VI-lea, continuă „tradiţia” crudelor execuţii ale „tăticului”. Moare însă după şase ani şi îi succede la tron Maria, fiica lui Henric, o catolică zeloasă. Care reinstaurează catolicismul ca religie „legală” în regat. Ea nu întârzie să o decapiteze pe Lady Jane Grey, care avea doar 16 ani, şi pe tânărul ei soţ, simple unelte folosite de alţii în lupta pentru putere. Apoi a venit rândul duşmanilor protestanţi să moară. Maria I a executat aproximativ 300 de opozanți religioși și, drept urmare, a primit porecla de „Bloody Mary” („Maria cea Sângeroasă”). Elisabeta, regina fecioară, sora vitregă mai mică a Mariei, fiica lui Henric și a amintitei Anne Boleyn, petrece în Turn mai multe săptămâni chinuitoare, în aşteptarea eliberării. La rândul său, când devine regină, nu ezită să-i întemniţeze şi să-i execute pe cei care refuză să renunţe la credinţa catolică sau se opun conducerii ei.

Cadavrele de sub podea

Deşi mii de oameni au fost închişi în Turn, doar cinci femei şi doi bărbaţi au fost decapitaţi chiar în incinta lui, şi asta pentru a fi scutiţi de ruşinea execuţiei publice. Trei dintre femei fuseseră regine: Anne Boleyn, Catherine Howard şi Jane Grey, care domnise doar nouă zile. Cele mai multe execuţii au avut loc în apropierea Turnului, pe Tower Hill (Câmpul Turnului), sub privirile gloatelor avide de violență și de sânge. Drept avertisment, capetele majorității condamnaților erau expuse în vârful unor ţepuşe pe podul Londrei, iar trupurile erau trimise în Turn pentru a fi îngropate sub podeaua... capelei de rugăciuni! Peste 1.500 de cadavre au fost înmormântate acolo...

Uneori, deţinuţii erau torturaţi pentru a li se smulge destăinuiri, dar asta de regulă numai după ce se obţinea o aprobare oficială. În 1605, în complotul „Gunpowder Plot” („Praful de Puşcă”), Guy Fawkes încearcă să-l omoare pe rege şi să arunce în aer Parlamentul. Prin urmare, e tras pe roata din Turn, pentru a fi obligat să divulge numele complicilor săi înainte de a fi executat.

Ultimul executat a fost un spion german

În secolul al XVII-lea, Anglia şi Turnul au ajuns pentru o scurtă perioadă sub controlul lui Oliver Cromwell, care a transformat regatul într-o republică federală (Commonwealth), iar după revenirea pe tron a lui Charles al II-lea, tot mai puţini condamnaţi au fost trimişi în Turn. În 1747 a avut loc ultima decapitare pe Tower Hill, deşi Turnul a continuat să fie închisoare de stat. Pe parcursul Primului Război Mondial, 11 spioni germani au fost închişi aici şi ucişi de un pluton de execuţie. În cel de-Al Doilea Război Mondial, Turnul a găzduit pentru puţin timp prizonieri de război, printre care s-a numărat și Rudolf Hess, adjunctul lui Adolf Hitler în cadrul Partidului Național-Socialist, care la 10 mai 1941, în ajunul războiului cu URSS, a zburat singur spre Scoția, cu scopul de a negocia pacea cu Regatul Unit. A fost arestat și, în „buna” tradiție britanică, întemnițat în Turn... Ultimul om care şi-a găsit sfârşitul între zidurile Turnului a fost tot un neamț, spionul Joseph Jakobs, împuşcat în august 1941.

Yeomenii şi tăișul securii

Încă de la începuturi, clădirile Turnului şi deţinuţii au fost puşi sub pază. Însă alegerea membrilor unui corp special de gardă englez, cunoscuți sub numele de yeomeni, îşi are originile în 1485. În acele zile, deţinuţii erau deseori aduşi cu barca şi intrau în Turn pe Poarta Trădătorilor. Când acuzaţii se întorceau de la proces, privitorii erau curioşi să vadă cum îşi ţinea securea temnicerul yeoman care-l însoţea pe deţinut. Dacă tăişul era îndreptat spre întemniţat, acesta urma să fie executat.

Temnicerii „beefeaters”

Chiar şi în prezent, Turnul e păzit de yeomeni. Dar ei sunt acum și adevăraţi ghizi pentru numeroşii vizitatori. Cu ocazia ceremoniilor, poartă cu mândrie strălucitoarea uniformă din perioada dinastiei Tudor, alcătuită din tunica stacojie cu auriu şi gulere albe înalte. În celelalte zile îmbracă uniformele bleumarin cu roşu, tipice perioadei victoriene. Temnicerii sunt cunoscuţi sub numele de „beefeaters” („mâncători de carne de vită”), o poreclă probabil batjocoritoare primită pe vremea când în ţară era foamete. Deşi londonezii duceau lipsă de hrană, yeomenii îşi primeau întotdeauna porţia de carne ca să rămână loiali Coroanei.

Ursul care înota în Tamisa!

Deşi la începutul secolului al XIII-lea Regele Ioan a ţinut lei în Turn, menajeria regală a început să existe abia când succesorul său, Henric al III-lea, a primit de la suveranii europeni trei leoparzi, un urs polar şi un elefant. Animalele erau ţinute pentru amuzamentul regelui şi al curtenilor. Însă, când ursul, legat cu o funie groasă ca mâna, era lăsat să înoate şi să prindă peşti în Tamisa, toată Londra se putea bucura de spectacol. Cu trecerea timpului, au fost aduse şi mai multe animale exotice, iar în perioada elisabetană, menajeria a fost deschisă publicului. S-a desfiinţat în 1830, odată cu mutarea animalelor în Grădina Zoologică ce se deschisese de curând în Regent’s Park.

Monede din argintul mănăstirilor „reformate”

Timp de peste 500 de ani, un atelier important al Monetăriei Regale şi-a desfăşurat activitatea în incinta Turnului. Monetăria a cunoscut o perioadă de înflorire în timpul domniei lui Henric al VIII-lea, când s-au bătut monede din argintul confiscat de la mănăstirile catolice „reformate”. Adică desfiinţate... De asemenea, în Turn se aflau, sub stricta supraveghere armată, importante registre cu însemnări de natură politică şi juridică. Tot aici se fabrica şi se depozita echipament militar pentru rege şi armata lui.

Fereastră spre trecut

În prezent, Turnul Londrei este unul dintre cele mai mari puncte de atracţie turistică din Marea Britanie. Arătând ca în vremurile de odinioară, e greu să te plimbi pe lângă turnurile sumbre şi pe străzile pietruite din jur fără să-ţi aminteşti de violenţa, suferinţa şi tragediile umane la care zidurile Turnului au fost martore tăcute de-a lungul secolelor. Trecutul zbuciumat al edificiului e bine rezumat pe o tăbliţă din apropierea eşafodului de pe Tower Hill, scrisă în memoria „tragicei istorii şi, nu de puţine ori, a martiriului celor care, de dragul credinţei, al ţării sau al idealurilor, şi-au primejduit şi chiar şi-au pierdut viaţa”.

Milioane de turiști trec anual prin Poarta Trădătorilor și aruncă monezi în șanțul din fața porții. Anul acesta, la 30 ianuarie, patru români cu vârste între 19 și 24 de ani au coborât în șanț și au furat monezi în valoare de 350 de lire sterline. Au fost prinși, condamnați la şase luni de închisoare cu suspendare și amendați cu câte 16 lire sterline

Cinci lovituri de secure i-au fost necesare călăului Jack Ketch, la 15 iulie 1685, pentru decapitarea lui James Stuart Scott, duce de Monmouth.Să fi fost securea defectă sau călăul „obosit“?!

Chinul corbilor „tradiţionali“

Există în „organigrama” Turnului funcția de „supraveghetorul corbilor”! Un yeoman care se ocupă de „tradiționalii” corbi care înnegresc în permanență Turnul. Potrivit superstiţiei, dacă păsările ar părăsi vreodată Turnul, asupra Angliei s-ar abate dezastrul. De aceea, corbilor li se taie mereu penele din aripi...

Cullinan, cel mai mare diamant din întreaga lume

Renumitele bijuterii ale Coroanei britanice sunt expuse publicului din secolul al XVII-lea şi sunt superpăzite în Casa Bijuteriilor din Turn. Cel mai mare diamant din lume, numit Cullinan, a fost descoperit în 1905 într-o mină din apropiere de Pretoria, Africa de Sud. Având 3.106 carate în forma sa inițială și dimensiunile 10,1, 6,35, respectiv 5,9 centimetri, Cullinan era de trei ori mai mare decât orice altă piatră prețioasă din categoria sa. Cum nu s-a găsit niciun client care să cumpere un diamant atât de mare, Guvernul sud-african l-a făcut cadou Casei Regale Britanice. Regele Edward al VII-lea a încredințat nestemata unei celebre case de bijuterii din Amsterdam pentru a fi prelucrată. Timp de opt luni, trei șlefuitori au lucrat câte 14 ore pe zi la prelucrarea diamantului Cullinan! Au obținut nouă pietre mari principale, 96 de mici briliante și noi fragmente de pietre neșlefuite. Care împodobesc coroanele şi sceptrele încă folosite de familia regală.

Fantomele prietene

Cu peste 400 de ani de istorie încărcată de torturi rafinate, violenţă extremă și execuţii înfiorătoare prin cruzime, nu e de mirare că Turnul Londrei este considerat a fi unul dintre cele mai... bântuite castele din Marea Britanie. Cea mai cunoscută fantomă de-aici este cea a soţiei afemeiatului Rege Henry al VIII, Anne Boleyn, care a fost decapitată în Turn la 19 mai 1536. Se spune că se „simte bine” să împartă „faima” cu fantoma „reginei celor 9 zile”, Jane Grey, decapitată și ea în Turn la 12 februarie 1554...